Ajaccio, orașul în care s-a născut Napoleon Bonaparte

Capitala insulei Corsica, Ajaccio, poartă amprenta personalității lui Napoleon Bonaparte, fiind locul unde s-a născut militarul și omul politic ce a trăit între anii 1769 și 1821.

Situat în largul coastei de sud a Franței, Ajaccio este un loc interesant, un oraș elegant ce se caracterizează nu doar prin legătura strânsă cu Napoleon, ci și cu puternicul spirit maritim. Pe vremuri, cu secole în urmă, localnici trăiau din comerțul cu minunatul coral roșu pe care îl aduceau din largul Mediteranei – unul dintre darurile cu care Dumnezeu a înzestrat acest loc binecuvântat.

Istorie, arhitectură, mare și atmosferă mediteraneană, Napoleon, preparate tradiționale cu un gust desăvârșit, suvenituri, peisaje superbe, oameni calzi, energie pozitivă, culoare, lumină sunt doar câteva cuvinte ce pot descrie Ajaccio – Aiacciu în corsicană. I se mai spune și „Orașul imperial“ sau „Orașul coralilor“ pentru că, prin secolul al XVIII-lea, locuitorii își asigurau traiul din comerțul coralului roșu mediteranean. La acea vreme, aproape jumătate din locuitori erau pescari de corali. Iar Corsica mai este denumită și „Insula Frumuseții“ – o insulă cu munți ce ajung și la 2.700 de metri, fiind de altfel un loc interesant și provocator pentru cei pasionați de alpinism.

Fortăreața construită de italieni, cucerită de francezi...

Orașul a fost întemeiat de către genovezi la sfârșitul secolului al XIV-lea, iar cetatea construită pe vremea aceea este și astăzi aproape neschimbată. Prin reconstruirea cetății, genovezii își consolidau poziția dominantă în partea de sus a insulei Corsica. Construcția cetății începuse prin 1492, când vechiul oraș a fost abandonat tocmai din cauză că era extrem de vulnerabil la atacurile barbarilor și ale epidemiilor din acele vremuri. Planurile noile cetăți sunt realizate de arhitectul Cristoforo de Gandino, la început fiind construit doar un castel pe stâncile Capo di Bollo. Câțiva ani mai târziu, prin 1502, genovezii au început să construiască în jurul castelului și ziduri de apărare împotriva atacatorilor.

Există și un cartier genovez, cel mai vechi cartier din oraș, format din puține străduțe. Această zonă cochetă este și cea mai aglomerată și plină de cafenele, magazine, restaurante. Deși aparține Franței, așezarea te duce cu gândul la orașele vechi italiene. Ajaccio înseamnă Napoleon Bonaparte, căci fiecare colț aproape ne amintește de el, dar și arhitectură interesantă, străduțe vechi, muzee, catedrale și biserici, preparate din pește proaspăt, salamuri crud-uscate, brânzeturi, vinuri vechi. Iar lista nu se încheie aici.

Fortăreața construită de italieni a fost însă cucerită de francezi între anii 1553 – 1559, care au continuat lucrările de întărire și extindere a orașului. În urma construirii unor bastioane, cetatea a luat o formă de hexagon. În anul 1768, atunci când a fost cedat de genovezi, Ajaccio a trecut sub jurisdicția francezilor. Despre cetatea cu o istorie cel puțin interesantă se mai spune și că era vizitată adesea de Napoleon care, pe vremea când era tânăr, venea aici pentru a vedea momentul în care se schimbă garda. În prezent, cetatea poate fi admirată doar din exterior, de la distanță, nefiind obiectiv turistic, căci aparține armatei franceze.

Ce putem vizita în Ajaccio

Pasionații de istorie pot vizita casa în care s-a născut Napoleon Bonaparte, un loc interesant ce merită văzut și pentru că aici se află documente unice și obiecte ce au aparținut familiei.

Casa în care s-a născut și a copilărit Napoleon, reședința Bonaparte, se află aproape de port, pe Rue St. Charles 18. În prezent, este muzeu dedicat memoriei împăratului. Imobilul este păstrat impecabil și, pe lângă decorațiuni interioare, mobilă și alte obiecte ce au aparținut familiei Bonaparte, adăpostește și o colecție impresionantă de picturi și portrete din secolul al XVIII-lea. 

Familia Bonaparte s-a mutat într-o parte din clădirea ce mai târziu a luat numele de „Bonaparte“ pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, imobilul fiind cel mai impunător și important în acea zonă. Rămasă în proprietatea familiei Bonaparte până în anul 1924, când Victor Napoleon o donează statului, casa devine muzeu în 1967 și este parte din Muzeul Național Mailmaison.

Casa memorială Bonaparte are și un magazin de suveniruri, Boutique Napoleon, de unde se pot cumpăra obiecte interesante ce amintesc de împărat. O altă clădire superbă ce merită văzută este Catedrala Saint Marie, a cărei construcție a început prin anul 1582, pe locul unde era amplasată biserica „Sfânta Cruce“ (Sainte Croix). Cunoscută și sub numele de „Notre Dame de l’Assomption“, Catedrala „Sainte Marie“ din Ajaccio a fost construită în stil renascentist, după planurile arhitectului italian Giacomo della Porta, și are hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Biserica a fost sfințită în 1593, după finalizarea lucrărilor de construcție ce au durat 11 ani.

Ajaccio este un loc ce amintește la fiecare colț de Bonaparte, Catedrala „Saint Marie“ fiind și locul unde a fost botezat Napoleon I într-o zi de vară – 21 iulie 1771. Tot aici se află și capela funerară a familiei Bonaparte până la momentul când s-a construit Capela Imperială de la Palatul Fesch din Ajaccio.

Fațada catedralei este construită în stil baroc, subliniat și de mixul cromatic deosebit – alb și portocaliu. Altarul lăcașului de cult este realizat din marmură de mai multe culori și reprezintă o donație din partea prințesei Elena Baccioch, sora lui Napoleon, în 1811. În catedrală se mai poate admira o orgă veche, construită în 1849 de către Aristide Cavaille-Coll tot în stil baroc, asemenea fațadei. De asemenea, tot în interiorul acestui lăcaș de cult este un tablou realizat de pictorul francez Eugene Delacroix. Tabloul poartă numele – nu întâmplător, firește – „Le Triomphe de la Religion”...

Ajaccio oferă multe alte locuri interesante ce merită văzute, inclusiv împrejurimile orașului fiind absolut superbe. Iar după câteva ore bune de plimbare, un moment de odihnă și un prânz sau o cină la unul dintre restaurantele locului ar fi binevenite. Există și o alternativă la restaurante: produsele tradiționale din piață, acolo unde producătorii locali te îmbie să guști din ce prepară ei. Indiferent dacă vrei să cumperi sau nu, îți poți face o idee despre cultura și tradițiile corsicane și savurând produsele locale. Prețurile sunt ceva mai mari decât la supermarket, dar merită. Iar calitatea este de excepție.

Corsica aparține Franței din 1768, deși corsicanii se consideră oameni liberi, dar mai degrabă italieni prin spirit decât francezi. A treia cea mai mare insulă a Mediteranei de Vest și cea mai puțin populată, Corsica merită vizitată și pentru o întâlnire cu istoria, cu limba și cu civilizația franceză. Totodată, locul de naștere a lui Napoleon Bonaparte, Ajaccio, reprezintă esența spiritului corsican. De altfel, Ajaccio amintește la tot pasul de prezența lui Napoleon aici. Mixul de culturi – franceză și italiană – dă un farmec aparte acestei părți din Corsica, iar capul de maur – simbol al luptătorilor pentru independență și libertate – se găsește și pe Pavilionul Corsicii, în sigla companiei de feriboat-uri, arborat cu mândrie de corsicani.

Corsica a fost ocupată de greci și mai apoi de romani, iar de peste 200 de ani este teritoriu francez. Cultural și geografic, Corsica este mai aproape de Italia decât de Franța. Devenită destul de târziu destinație turistică, adevărata Corsică se află în spatele fațadei costiere, departe de ochii turiștilor. Se poate spune că această insulă se deschide exploratorilor, celor care au răbdare să o cunoască. În Corsica reală, an de an, ciobanii continuă să-și mute turmele de la câmpie către pășunile înalte... De asemenea, festivalurile religioase sunt sărbătorite cu pasiune, așa cum se întâmpla în perioada medievală, cu cântece vechi... În munți, departe de lumea dezlănțuită, se ascunde trecutul furtunos al insulei.

Nikolai și magazinul „cu de toate”

Pe una dintre străduțele înguste, paralele cu țărmul mării, printre restaurante și cafenele, se găsește și un magazin cu tot felul de obiecte din întreaga lume. Aici, în magazinul care este un loc ideal pentru colecționarii de tot felul, se poate spune că se găsește întreg globul pământesc. Am intrat de curiozitate și aproape că m-am pierdut printre binocluri vechi, globuri pământești, diferite obiecte interesante de decor. Se poate spune că este un magazin cu de toate pentru toți, un magazin în care Nikolai a adus câte un colț din fiecare parte a lumii. Am cumpărat câteva cadouri pentru prieteni din magazinul lui Nikolai, iar când am vrut să plătesc Nikolai mi-a spus că nu are POS, deci nu se poate achita cu card, doar cash. Pentru că îmi doream mult să iau acele obiecte, el a venit cu o soluție rapid. Am mers la un restaurant din zonă și am achitat contravaloarea produselor cu cardul, iar proprietarul restaurantului i-a dat bani cash lui Nikolai. Soluția găsită de Nikolai mi s-a părut ingenioasă și chiar m-a făcut să mă întreb dacă la noi ar fi fost posibil așa ceva. Nikolai m-a întrebat de unde sunt și ce fac prin Ajaccio, iar eu i-am spus că mi-ar plăcea să-l las pe el să ghicească. Așa că a început prin a-mi spune că par din estul Europei și a început să enumere: Rusia, Ucraina, Moldova, țările fostei Iugoslavii, Bulgaria etc. Doar România a omis... Nikolai este din Rusia și are un mic magazin cu de toate în orașul construit de italieni, stăpânit de francezi și dominat de personalitatea puternică a lui Napoleon Bonaparte, cel care a ales să ne nască aici, la țărmul Mediteranei... Tot aici a ales și Nikolai să adune părți din întreaga lume și să le vândă trecătorilor, colecționari de colțuri de lume.

Simona Nicole David