Paris, chipul șoaptelor iubirii de basm (II)

Soarele-l face fericit ziua, iar noaptea e surprins de freamătul vieții printre luminile neobosite. Paris e fragmentul din povestea multor iubiri, dar și al celor ce l-au creat prin culorile artei, culturii și dăruirii nemărginite, împodobindu-l cu nenumărate opere ce seduc suflete, chiar și aceluia mai puțin cunoscător.

Catedrala Notre-Dame de Paris

Unul dintre cele mai prestigioase edificii din Paris, cu o înălțime de 70 de metri, Catedrala Notre-Dame de Paris (Doamna Noastră, adică Fecioara Maria), este opera ce exprimă prin designul său măiestria arhitecturii gotice franceze. Construcția catedralei a fost fondată în 1163 de episcopul Maurice de Sully și de regele Ludovic al IX-lea și a durat aproape 200 de ani. Contraforturile gotice, turnurile, turla, ferestrele colorate și fiecare părticică a catedralei evocă ampla dăruire a arhitecților, tăietorilor de pietre ce au creat, ca o pânză croșetată cu grijă, o bijuterie unică plină de expresivitate, de lumină. Privind-o, îmi pare o perfecțiune, cele două turnuri aliniate de-o parte și de cealaltă a fațadei tind către echilibrul dinamic gata să îmbrățișeze Roza de Sud, element dăruit catedralei de regele Ludovic al IX-lea al Franței (Sf. Ludovic). Catedrala amintește de încoronarea lui Napoleon I din anii 1800, moment în care lăcașul de cult a devenit catolic, dar și de romanul lui Victor Hugo din 1831, „Notre-Dame de Paris“.

Place de la Concorde (Piața Concordiei)

Când ajungi în perimetrul ei, senzația de libertate parcă-ți dă aripi să zbori și să ajungi până-n vârful obeliscului construit aici. Situată în inima Parisului, Place de la Concorde a fost proiectată în anul 1755 de Ange-Jacques Gabriel. Piața este locul unde au avut loc execuții comandate de stat, Ludovic al XVI-lea, ultimul rege al Franței, și Maria Antonieta fiind printre cei care și-au găsit aici sfârșitul; Piața Concordiei a reprezentat o adevărată scenă a Revoluției Franceze, desfășurările execuțiilor cu ghilotină lăsând o pată neagră în spatele cortinei trase demult. Fântânile frumos ornamentate exprimă, pe de o parte, râurile (Ronul și Rinul), cultivarea strugurilor, recoltarea florilor, iar de cealaltă parte mările (Atlanticul și Mediterana), prinderea peștilor, colectarea perlelor, amintirea navigatorilor.

Cândva intrarea în Templul Luxor din Egipt, Obeliscul din granit galben evocă prin hieroglife domnia lui Ramses cel Mare, unul dintre cei mai puternici faraoni ai Regatului Nou din timpul Egiptului Antic.

Arcul de Triumf

Inspirat de Arcul lui Titus din Roma, arhitectul francez Jean Chalgrinis a proiectat în 1806, la îndemnul lui Napoleon I, Arcul de Triumf, monument dedicat soldaților ce au luptat în Revoluția Franceză și războaiele napoleoniene. Inscripțiile a peste 600 de generali, precum și peste o sută de bătălii se află pe partea interioară a arcului, dar și basoreliefuri cu imagini ce descriu momentele unice cu plecarea, victoriile și întoarcerea fastuoasă a armatelor franceze, una dintre acestea fiind „Plecarea Voluntarilor din 1972“. Clipe marcante din istoria monumentului amintesc de defilarea pe sub arc a armatei glorioase de la sfârșitul Primului Război Mondial; o lumânare aprinsă mereu, încă din 11 noiembrie 1923, comemorează Soldatul Necunoscut, al cărui mormânt se află sub arc. Din înaltul arcului, briza vederii panoramice se apleacă peste cele 12 străzi ce transformă Place de l'Étoile într-o avalanșă de lumini. Ziua Națională ce are loc la 14 iulie, Ziua Victoriei din data de 8 mai, ce marchează eliberarea de sub ocupația nazistă și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, sunt printre evenimentele ce se desfășoară anual aici.

Grădina Tuileries

Gânduri amestecate par acum să atingă aleile cu pietriș ce cântă amețitor sub călcâie, verdele de pretutindeni îți aduce mai aproape Grădina Tuileries, această podoabă arhitecturală proiectată de André Le Nôtre în secolul al XVII-lea. La început, prin anii 1500, grădina a fost parte din Palatul Tuileries, iar Catherine de' Medici, regina Franței, a fost cea care a creat-o.

De-a lungul timpului, grădina a fost un martor al evenimentelor istorice: primul zbor al unui balon cu hidrogen, masacrul gărzilor elvețiene din 1792, regele Henric al III-lea a gonit printre copacii de aici pe când era urmărit de Liga Catolică, la vârsta de 9 ani regele Ludovic al XIII-lea se juca-n voie ca-ntr-un enorm parc, nobilimea a folosit locul ca pe un punct de relaxare, Napoleon folosea perimetrul pentru diverse ceremonii ale armatei. Departe de agitația zilnică a Parisului, azi grădina este o zonă de promenadă perfectă, ce pur și simplu te conduce în acea evadare pătrunsă de un sofisticat décor cu statuete, frunze căzute, flori, iazuri, bănci din lemn, toate acompaniate de păsările ce glăsuiesc după pofta inimii.

Pe ritmuri de chitară vom depăna în partea următoare amprentele modei vechi prezente printre străzile Cartierului Montmartre, vom privi stilul bizantin fermecător al Bazilicii Sacré-Coeur, solemnitatea Panteonului, clădirile din Cartierul Marais și vom trece pragul faimosului Muzeu Orsay.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO