Moara de hârtie, un proiect de suflet pentru copii mici şi mari

Moara de hârtie. Nu-i aşa că vă intrigă această denumire? Ei bine, Moara de hârtie  este mai mult decât un nume curios, este o poveste frumoasă despre trecut, prezent şi viitor. Toate trei prinse în aceeaşi capsulă a timpului, un fel de atelier-muzeu în care copii au parte de o altfel de educaţie. De fapt, oricine trece de porţile Morii de Hârtie de la Comana, copil mic sau mare, descoperă aici meşteşuguri uitate precum tipărirea cărţilor literă cu literă şi realizarea hârtiei manuale. Magda Rusen, unul dintre fondatorii Morii de hârtie, ne-a vorbit despre experienţele speciale pe care le oferă acest proiect educativ.

Povestea proiectului începe în 2011, atunci când ideile şi visurile au devenit realitatea la care lucrează în fiecare zi câţiva oamenii.

„Moara de hârtie este un proiect care a apărut din pasiunea pentru meșteșugurile legate de carte și din dragostea pentru aceste echipamente de tipar care fac parte din istoria noastră culturală. Am simțit că trebuie să salvăm tot ce putem din ele. Inițial le-am depozitat în alte locuri, dar apoi s-a născut ideea de a face un mic muzeu cu aceste echipamente. Am căutat în jurul Bucureștiului o zonă mai liniștită și mai frumoasă și ne-am îndrăgostit de Comana. Am simțit că acesta este locul pentru proiectele noastre. Şi cred că nu întâmplător am găsit acest loc care se numește Dealul Morii“ – Magda Rusen.

Totul a început cu colecţionarea unor echipamente vechi de tipar (astăzi atelierul-muzeu are zeci de astfel de echipamente funcţionale, iar cel mai vechi este un papşer din 1889 care a fost folosit de la tipografia Universul) şi s-a dezvoltat apoi într-un proiect educaţional mult mai complex, axat iniţial pe tiparul manual, obţinerea hârtiei manuale şi a legătoriei de carte. Pentru ca incursiunea în lumea trecută a tiparului să fie cât mai realist, în moară hârtia este obţinută manual. În cadrul atelierelor organizate, copii au şansa de a recicla hârtia şi de a-i rescrie povestea printr-o tehnică folosită vreme de câteva sute de ani. Într-un atelier special în care există, de asemenea, echipament vechi, hârtia este înmuiată în apă şi apoi măcinată cu atenţie. Astfel se obţine o pastă care este diluată până la o anumită concentraţie. La final, în această pastă se pun petale de flori şi fire de iarbă şi începe realizarea foilor de hârtie, una câte una, folosind o sită și o ramă așa cum s-a făcut sute de ani. În moară, hârtia este apoi folosită în realizarea a tot felul de obiecte culturale precum carneţelele cu motive tradiţionale.  Atelierul de hârtie manuală durează aprox. o oră, timp în care copii au şansa de a afla şi povestea materialelor de scris care au precedat hârtia. În cei şase ani de existenţă Moara cu noroc şi-a extins activitatea, iar cel mai recent proiect este Satul Meșteșugurilor. Pe Dealul Morii au fost construite căsuțe din materiale naturale folosite pe vremuri și fiecare dintre ele este un atelier de creație în care se folosește lutul, lemnul, războiul de țesut sau papura.

Magda Rusen spune că proiectul a fost primit cu bucurie şi că din 2011, când Moara de hârtie a fost înființată la Comana, au venit aici zeci de grupuri de copii din București, dar și din țară. Împreună cu ghizii morii au descoperit în cadrul atelierelor tematice tainele a tot felul de meşteşuguri străvechi, de la hârtie şi tipar manual, până la ţesut şi olărit, activităţi pe care le experimentează în cadrul Satului Meşteşugurilor. Dincolo de componenta educativă , Moara de hârtie are şi un impact economic prin promovarea implicită a comune Comanei.

Există două variante de a vizita Moara de hârtie. În timpul săptămânii, atunci când sunt organizate, cu programare în prealabil, ateliere pentru grupuri de copii şi vizitarea morii în week-end între orele  12 și 19. În acest interval orar se organizează demonstrații interactive de meșteșuguri românești , iar copii şi adulţii deopotrivă sunt încurajaţi să îşi creeze propriile suveniruri pe care să le păstreze ca amintire de la Moara cu noroc.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 54-55