Legumicultura pentru toți

Autorii – Viorica Lagunovschi-Luchian, conferenţiar universitar la Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București și dr. ing. Costel Vânătoru, cercetător în cadrul Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău – au completat literatura de specialitate din România cu o nouă lucrare, intitulată Legumicultură, dedicată legumicultorilor și nu numai lor. Scoasă de sub lumina tiparului la începutul acestui an, cartea vine în sprijinul studenților Facultății de Horticultură, a celor care studiază la Colegiile Horticole, dar și tuturor cititorilor care doresc să pătrundă în tainele legumiculturii. Este o lucrare ce dezvăluie multe dintre tainele legumiculturii, ale speciilor legumicole, inclusiv istoria acestora.

Pentru a oferi cât mai multă informație lucrarea a fost structurată în 10 capitole, și anume: Cultura Plantelor Legumicole Rădăcinoase, Cultura Plantelor Legumicole Bulboase, Cultura Plantelor Legumicole Vărzoase, Cultura Legumelor pentru Păstăi, Boabe și Capsule, Cultura Legumelor Bostănoase, Cultura Legumelor pentru Tuberculi, Cultura Legumelor Solano-Fructoase, Legume Verdețuri, Cultura Legumelor Aromate și Condimentare, Cultura Plantelor Legumicole Perene. Lucrarea prezintă principalele plante legumicole, dar și cele mai noi plante aclimatizate și introduse recent în cultură. Astfel, cititorii pot afla istoria fiecărei specii de plante, aria ei de răspândire și posibilitățile de cultură în țara noastră.

Fiecare specie este prezentată atât din punct de vedere botanic, al compoziției chimice a principalelor părți comestibile, cât și din punctul de vedere al beneficiilor și metodelor de utilizare a plantei. Prezenta lucrare se adresează în primul rând legumicultorilor, iubitorilor de plante care practică această nobilă și străveche meserie pe suprafețe mari, în spații protejate sau câmp, dar și acelora care practică legumicultura denumită generic „hobby“ pe suprafețe mici, în sistem gospodăresc, pentru necesarul familiei.

În plus, pentru fiecare specie în parte a fost tratată tehnologia de cultură specifică, iar schemele de înființare prezentate au caracter orientativ deoarece înființarea culturii este condiționată de o serie de factori principali, cum ar fi utilajele folosite, sistemele de irigare implementate, vigoarea soiului, tipul construcției – în cazul spațiilor protejate și suprafața pe care urmează să fie înființată cultura.

Lucrarea de față are și menirea de a aduce informații cu privire la principalele boli și dăunători, astfel încât să se evite confundarea simptomatologiei și implicit aplicarea greșită a tratamentelor.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2016 – pag. 48