Dinu Gavrilescu, fost ministru al Agriculturii „Am fost PNȚ-CD-ist și așa voi rămâne“

Vorbește scurt și la obiect. Este modest și are un simț al umorului foarte bine dezvoltat – apanajul oamenilor inteligenți. Ar avea cu ce să se laude, dar nu o face. A fost cel mai reformist ministru din ministerele economiei reale, a restructurat întreprinderi și a închis „găuri negre“. Poate cu strategia sa a început România lucrului bine făcut, la sfârșitul anilor '90. Ce a creat ca ministru nu a mai putut fi stricat sau modificat de cei care au venit după el. Când alții făceau politică sau doar gălăgie Gavrilescu nici măcar nu era membru de partid. Simpatiza PNȚ-CD, în care s-a înscris târziu, în anul în care a devenit ministru. Dar nu asta l-a recomadat, ci studiile și experiența practică. Până la scaunul de ministru lucrase deja în toate tipurile de ferme. Știa despre orice cultură. Iar, în afară de agronomie sau zootehnie, știa marketing. Știa ce înseamnă o piață liberă în care cel mai bun câștigă. Pe vremea aceea, astfel de noțiuni erau avangardiste. Prețul făcut de piață era o noțiune imposibil de înțeles și de acceptat. Ca tot ce venea din Vest.

Spune că a făcut multe greșeli, dar și le asumă. De unele nu vrea să vorbească pentru că îi este jenă. Vorbește despre o greșeală pe care, retrospectiv, o regretă: restructurarea prea lentă a Ministerului Agriculturii, pentru care i-au trebuit 6 luni. La acea vreme, ministerul și instituțiile din subordine aveau aproape 40.000 de angajați. Înainte de a fi ministru, la Institut, Gavrilescu avea doar 50. Acordul ASAL, de restructurare a agriculturii, negociat de Gavrilescu, prevedea și o reducere cu 40% a angajaților. Nu i-a fost ușor. Mulți îi fuseseră colegi în facultate. Dar oameni pe care să se bazeze efectiv nu prea avea. În echipă erau trei secretari de stat. Unul dintre ei se mira că prețul este făcut de piață și nu controlat de statul atotputernic. Au rămas doar doi. A creat o funcție, cea de secretar general, și a adus un om tânăr, neînregimentat. Cristina Cionga avea doar 29 de ani și avea să dărâme multe bariere, principala fiind mentalitatea oamenilor moșteniți, a celor care se opuneau schimbărilor firești. Pentru a organiza eficient ministerul și celelalte instituții din subordine, Gavrilescu a venit cu organigrame din alte ministere europene, pe care le-a adaptat. Pentru a-i cunoaște și evalua corect, s-a dus prin toate birourile și a vorbit cu toți. I-a luat vreo două zile. Deși crede că a fost o greșeală că a întârziat restructurarea, oamenii au avut timp să-și dea seama că nu asta era misiunea sa. Și nici nu-și dorea să dea oamenii afară, ci doar să-i păstreze pe cei care munceau. Indiferent de orientarea lor politică.

Curățenia în minister a continuat și cu lucrurile inutile sau care nu-și aveau rostul. Mobila veche din cabinetul ministrului este înlocuită cu mobilier simplu, minimalist, „office“, pentru întâlnirile de lucru. Dă jos tabloul „cu un țăran care măsura adâncimea la care ară tractorul“ – pictat de Rudolf Schweitzer-Cumpăna – și aruncă o veioză verde „tip Gestapo“. Pentru a redecora, cere cu împrumut tablouri de la Muzeul Țăranului Român. Nu mai apucă să le și vadă pe pereți. Era prea mult de muncă, iar timpul îi era limitat. Gavrilescu nu era un membru de partid care susținea partidul sau care făcea ce îi dicta partidul. Nici nu prea dădea pe acolo. Prețul plătit a fost postul de ministru. Iar ca mesajul să îi fie clar, lui Gavrilescu nici măcar nu i s-a comunicat revocarea sa. Pentru că trebuia să fie umilit ca să-și învețe lecția, a fost lăsat să vadă la televizor că nu va mai fi ministru. Și-a păstrat coloana vertebrală și, în liniște, cu demnitate, și-a strâns lucrurile și a părăsit biroul din care începuse să construiască o Românie normală.

Ce spune DINU GAVRILESCU

„Când m-a felicitat pentru funcția de ministru, la ceremonia de învestire a Guvernului, președintele Emil Constantinescu mi-a șoptit la ureche, zâmbind: „Mi-a spus mama că îmi ascundeai jucăriile când eram mici. Diferența de vârstă dintre noi este de 3 săptămâni. În copilărie, prin anii '40, când începuseră americanii bombardamentele,

v-ați refugiat cu noi la bunicii mei la Brădet și acolo ne-am întâlnit pentru prima dată.“

„Aveam nevoie și de un om care să muncească. Așa că am creat funcția de secretar general.“

„Cel mai bun ministru care a fost înainte de Revoluție? Cu siguranță, Angelo Miculescu. Chiar am fost la cabinetul său când era ministru, prin anii '60, și știți ce mi-a atras atenția? O veioză verde «tip Gestapo» și un tablou care nu aveau ce să caute acolo. Mi-am spus că vor fi primele lucruri care vor dispărea, dacă voi ajunge vreodată ministru al Agriculturii.“

„Cel mai bun ministru de după 1990? Au fost câțiva buni. Mi-a plăcut și Petre Daea, chiar a muncit. S-a ocupat de irigații, de exemplu.“

„Slab pregătiți au fost Ioan Mureșan și Ilie Sârbu. Nu pot să spun nimic de actualul ministru, Adrian Oros. Este medic veterinar, nu are cum să știe despre culturi, dar măcar vine din domeniu...“

„Tatăl meu a fost arestat de trei ori. Prima dată a fost în 1947. A fost auzit spunând pe un balcon din Băneasa că vin americanii. A intrat în pușcărie cu 120 de kilograme și a venit acasă, după 9 luni, cu vreo 50 de kg...“

„Nu am avut o relație bună cu tata, dar am învățat multe de la el. Era un inginer agronom foarte bine pregătit, iar experiența sa îl recomanda oriunde. Toți îl respectau și făceau ce le spunea că trebuie făcut, chiar și cei din coloniile de deținuți, acolo unde a fost nevoit să stea aproape 10 ani. Apoi, mai târziu, timp de 9 ani, a fost șeful fermei agricole a fratelui șahului din Iran. Acesta ceruse un specialist foarte bun, că era o fermă cu de toate...“

„Când am venit la Institutul de Economie Agrară, în 1977, mentor mi-a fost Serghie Hartia; eu cred că a fost cel mai bun economist agrar al României din perioada aceea...“

„Mi-au plăcut mult mașinile. Am avut Fiat, Dacii, Tico, Matiz și acum am o Kia Ceed. O conduce soția mea. Ca să-mi iau prima mașină am crescut și vândut porci.“

„În 1997 eram și profesor și nu aveam când să citesc toate lucrările studenților. Ca să câștig timp și să verific cât mai multe din cunoștințele lor am aplicat examinarea tip grilă – nu se mai făcuse așa ceva în facultate...“

„După 1990 am avut onoarea și plăcerea de a mă întâlni de șase ori (de două ori în convorbiri private) cu Maiestatea Sa Regele Mihai. Am fost și am rămas un monarhist convins...“

„Toate activităţile mele ştiinţifice au fost făcute cu ochii către Apus, nu către Răsărit. Când am ajuns ministru, scrisesem deja patru cărţi într-un domeniu nou pentru România, şi anume economia agroalimentară. Studiile şi cercetările în acest domeniu mi-au adus titlul de membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.“

Membru în organizații profesionale

• Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“: membru corespondent (din 1996) și membru titular (din 2007).
• EAAE – Asociația Europeană a Economiștilor Agrari (din 1990) și ofițer de legătură național pentru România.
• AIEA2: Association Internationale d’Économie Agroindustrielle: ofiţer de legătură național pentru România (din 1992), membru în Consiliul de Administraţie (2001-2004).
• IAAE: Asociația Internațională a Economiștilor Agrari (din 1994).
• ARERA: Asociația Română de Economie Rurală și Agroalimentară „Virgil Madgearu“ – membru fondator (din 1998).
• Fundaţia internaţională „Fondation pour le progrès de l’homme“, cu sediul la Paris, Franţa – membru fondator (din 1993).
• Expert colaborator la FAO – Divizia Statistică (1990-1991).
• Autor al cărții Economia agroalimentară – delimitări, premise, anticipări, apărută în 1996, la editura Expert. Este cartea care a întemeiat școala de economie agroalimentară în România. Prefața cărții a fost scrisă de Mircea Ciumara, ministru al Finanțelor (12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997) și, ulterior, ministru al Industriei și Comerțului (până în aprilie 1998).
• Coordonator al singurului Tratat de Economia Agriculturii din România (Editura Expert, București, 2003).
• Până la ieșirea sa la pensie (2009), în total a scris și/sau a coordonat 30 cărți din domeniu.

Nu l-au recomandat „vocea și talentul“, ci studiile și experiența profesională

Dinu Gavrilescu spune că nu a fost prea bun la facultate, dar uită să precizeze un amănunt: examenele se suprapuneau cu perioada campaniilor agricole – vara și toamna.

• Licențiat în agronomie, Facultatea de Agricultură, Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” București (1964);
• Licențiat în economie, Facultatea de Comerț Exterior, ASE București (1977);
• Absolvent al cursurilor postuniversitare de inginerie economică și consultanță în marketing, ASE București (1981);
• Doctor în economie la ASE București (1995);
• A ocupat, succesiv, funcții de execuție și de conducere în întreprinderi agricole de stat, în domeniul creșterii păsărilor, porcilor, vacilor de lapte, al nutrețurilor combinate, producției vegetale și legumiculturii;
• Cercetător (din 1977), director adjunct (din 1990) și director (din 1997) la Institutul de Economie Agrară al Academiei Române;
• Înainte de a fi ministru, publicase deja 4 cărți în domeniul economiei agroalimentare și dezvoltării rurale și peste 120 de studii și articole în domenii ca: zonarea producției agricole, eficiența economică în agricultură, planificarea și prognoza agricolă, economia asolamentelor de câmp, marketing agricol, economia agroalimentară, ferma familială în România, restructurarea exploatațiilor agricole. Iar lista poate continua.

Simona Nicole David