A devenit obișnuit ca la început de an să ne urăm de bine, încercând să pornim cu o notă de optimism și cu dorința de a ne face viața mai bună. Noi înșine, pentru că cei din vârful trebii se pare că ne-au cam abandonat.

N-ai cum să crezi într-o politică mai gata să te lase fără resurse minime de existență sub motivația sărăcirii statului, a bugetului național căruia nu noi i-am golit sacul, ci slabele guvernări. De fapt, nu este prima dată când poporul trebuie să plătească. Așa că și data asta

Întoarcem în aceste zile ultima filă din calendarul lui 2025. Zilele zboară iar bilanțul lor e un balans între așteptări și deziluzii. Ne uităm în spate, unii cu mândrie și satisfacție pentru obiectivele realizate, alții cu dezamăgire și regret pentru ce nu am reușit, dar fiecare dintre noi ne dorim să facem lucrurile un pic mai bine sau chiar schimbăm obiective.

Cum ne vom aminti despre anul 2025? Pentru întreaga societate nu sunt prea multe lucruri bune de pus în balanță. După mulți ani de

Recentele evenimente și dezbateri la care am asistat privind viitorul buget al Uniunii Europene 2028-2034 și în principal cel destinat agriculturii mi-au creat un sentiment de mulțumire generat de faptul că în sfârșit vocea fermierilor se face auzită, urmând doar ca politicienii și guvernanții, atât la nivel național cât și european, să găsească cele mai bune soluții pentru stabilitate și predictibilitate în domeniu.

Poate că aceste discuții și dezbateri nu aveau aceeași amploare dacă nu

De o vreme încoace am asistat la o suită de declarații politicianiste în urma cărora se conturau idei, programe, proiecte ce vizau așezarea, sau reașezarea lucrurilor pe făgașul lor normal, respectiv redresarea economiei și reducerea deficitului bugetar. Dar numai atât, pentru că realitatea a dovedit că aproape tot și toate rămân la nivel declarativ.

Dacă ne referim la viitoarea Politică Agricolă Comună nici oficialii de Bruxelles nu sunt mai departe de acest nivel de înțelepciune și realizări