Piticii fermecați din ținutul de poveste Alberobello

Am răsfoit într-o vreme pagini din Apulia, sudul Italiei; pe coperta de azi stau căciulițele țuguiate ale trullilor din comuna Alberobello, tradus și „copacul frumos“, ce se află în metropolitanul oraș, Bari. Aș zice că am intat în povestea Alba ca Zăpada, în care piticii, vizibil înmulțiți, s-au transformat în chip de piatră și trăiesc acum o altă viață în acest colț de lume.

Prin secolul al XVI-lea, în inima Văii Itria, Contele de Conversano, Andreea Matteo III Acquaviva d’Aragona, a adus din orașul Noci aproximativ patruzeci de familii, aici, în Alberobello, pentru a cultiva pământul și, totodată, pentru a intra în posesia acestuia din urmă. Obligația țăranilor era de a da contelui a zecea parte din recolta obținută. Însă, după anii 1600, a început cu adevărat urbanizarea pădurii, pe vremea contelui Giangirolamo al II-lea; acesta a autorizat construirea de case numai din material calcaros, fără a se utiliza mortar, cu ziduri din piatră uscată, specifice trullilor. Astfel, se evita plata unor impozite către Curtea Regală din Napoli, clădirile fiind considerate șubrede și foarte ușor de demolat.

Rione Monti se află în partea de sud a orașului, iar în această zonă se regăsește cea mai mare concentrație de trulli cu cele mai multe acoperișuri conice. Alături de liniștitul cartier Rione aia Piccola, au devenit Patrimoniu Unesco. Cartierul este străbătut în fiecare an de mii de turiști, porțiunea cu bazarul fiind foarte căutată pentru cumpărături și suveniruri de tot felul.

Ridicat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Trullo Sovrano a fost treptat casă, capelă, sediu religios. Este cel mai mare trullo din Alberobello, construit pe două etaje, și cu timpul a devenit muzeu. Emblemă a clădirilor autentice din zona Pugliei, am regăsit aici mobilierul de epocă, bucătăria cu un șemineu frumos decorat cu diverse ulcele, micul dormitor cu patul din lemn ce ocupă aproape toată camera; din acest spațiu nu lipsește crucea cu Iisus răstignit de pe albii pereți sau cămășele din in ce atârnă agățate în cui. Etajul era folosit pentru țesătorie și camera de oaspeți, iar pentru a ajunge aici trebuie să urci cele 23 de scări, înălțimea de jos până la cupolă fiind de 14 metri.

Pe dealul de vest, înconjurată de casele mici dimprejurul ei, Parohia Sf. Antonio de Padova e ca un părinte catolic ce stă deasupra piticilor și îi mângâie pe creștet. Cu acoperiș de trullo, are un farmec aparte, cu toate că interiorul nu este foarte complex, ba din contră simplitatea este dată de micile statui cu episoade din viața Sfântului Antonie, arcadele, pomul vieții și ferestruicile ce te însoțesc la fiecare pas.

În cinstea Sfinților Medici Cosma și Damian, patronii orașului, a fost ridicată în anul 1882 o bazilică pe locul unei vechi capele construite în secolul al XII-lea. Despre cei doi frați se știe că au vindecat oamenii de paralizie, orbire, febră, însă nu percepeau nicio taxă, de aici denumirea lor de doctori fără de arginți. Sărbătoarea are loc între zilele 25-28 septembrie. La procesiune vin pe jos locuitori din zone apropiate, iar turiștii pot „gusta“ acest eveniment cu mult drag, de la activitățile culturale, culinare până la impresionantul foc de artificii din noapte. Exteriorul bisericii se remarcă de la distanță prin cele două turnuri clopotnițe și balustrada pe care este amplasată statueta lui Papa Ioan Paul al II-lea în fața unei cruci, iar la interior picturile, obiectele istorice și statuetele medicilor Cosma și Damian completează liniștea așternută pururea aici.

Foarte aproape de centrul din Alberobello, pe o întindere plină de verdeață și un bun loc de recreere se află Rezervația Naturală protejată Bosco Selva; se pot face diverse trasee, Traseul Vulpilor, Calea Turnului, Oasul Pinului. Locul este marcat sau, pur și simplu, oamenii pot contempla orhidee, bujori sau stejarii din pădure, uitând de agitația urbană.

Casa Pezzola, folosită ca Muzeu al Teritoriului, a fost locuită în trecut de medicul Giacomo Pezzola. Cei cinsprezece trulli ce se află pe acest loc sunt strâns legați de începuturile culturale și modul de viață al sătenilor din Alberobello, dar și de transformarea și evoluția civilizației acestui spațiu geografic.

După ceva vreme de colindat e musai acum să intru într-una dintre pivnițele transformate în locuri de luat o gustare din delicioasele brânzeturi și de băut un vin spumant sau o bere artizanală rece. Localnicii sunt atât de primitori și te întâmpină cu tot ce au mai bun; am simțit că sunt chiar de acolo, și nu un străin, venit din depărtări.

Iau cu mine într-un săculeț magic simbolurile de pe căciulițele trullilor, de iubire, sfinte, aleile prietenoase cu florile încântătoare, arcadele din biserică și norii ce se mai strâng din când în când într-un albastru mai trist deasupra albului imaculat cu care sunt îmbrăcați acești pitici fermecați din ținutul de poveste, Alberobello.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO