Oleaginoase mai puțin cunoscute și utilizarea subproduselor acestora în furajarea rumegătoarelor

Este bine cunoscut faptul că zootehnia europeană este dependentă de importurile de nutrețuri proteice, atingerea autonomiei Europei în ceea ce privește resursele proteice fiind una dintre prioritățile Comisiei Europene (Animal Task Force vision paper, 2019). Nici România nu este ferită de aceste probleme, perioadele de criză conducând la disponibilitatea redusă a nutrețurilor proteice de import (de exemplu șrotul de soia), la volatilitatea prețurilor acestora etc.

Această autonomie poate fi obținută pe mai multe căi, mai mult sau mai puțin fezabile (reducerea efectivelor de animale, creșterea suprafețelor cultivate cu oleaginoase/leguminoase, valorificarea subproduselor/reziduurilor obținute de la diverse industrii care procesează plante – de exemplu pentru extragerea uleiurilor, etc.).

Pe de altă parte, atenția este îndreptată în principal asupra așa-numitelor oleo-proteaginoase majore (principale). Rapoartele FAO identifică soia ca fiind pe primul loc (cu o producție mondială estimată de 337,9 mil tone în 2020), celelalte șase (rapiță, bumbac, arahide, floarea-soarelui, palmier, cocos) ajungând împreună la doar 234,6 mil. tone. Celelalte oleaginoase (minore) au nivel de producție de doar câteva milioane sau sute de mii de tone /an, dar, în condițiile unor resurse furajere limitate și ale unor cerințe în creștere din partea sectorului de creșterea animalelor (în special în cazul economiilor emergente, cum este China), orice resursă furajeră potențială trebuie valorificată – abordare evidențiată de altfel în strategiile la nivel european și național („economie circulară“, „zero reziduuri“ etc.).

Un obstacol important în valorificarea eficientă a acestor oleaginoase constă în faptul că sunt mai puțin cunoscute, că sunt mai puțin studiate, că potențialii utilizatori ezită să le includă în hrana animalelor. În cazul rumegătoarelor, este important pe de o parte faptul că pot valorifica mai eficient anumite subproduse (de exemplu, cele cu un conținut ridicat în fibre nedigestibile, prin urmare de evitat în hrana monogastricelor), dar pe de altă parte numărul de studii referitoare la valorificarea acestora în furajarea rumegătoarelor, care să le estimeze corect valoarea nutritivă reală și efectele asupra performanțelor productive (spor mediu zilnic, producția de lapte, eficiența hrănirii) sau asupra calității cărnii/laptelui, este în general redus.

Prin urmare, utilizatorul potențial (fermier, nutriționist, consultant, fabricant de nutrețuri combinate) se confruntă în multe cazuri cu lipsa de informații asupra valorii nutritive sau cu un grad prea mare de aproximare a valorilor prezentate în tabelele de valori nutritive (utilizate la optimizarea rațiilor furajere).

Spre exemplu, o supraestimare sau subestimare cu 10% a valorii proteice a unor astfel de nutrețuri ale căror prețuri pe piață au ca referință prețurile șrotului de soia/rapiță/floarea-soarelui poate duce fie la o limitare importantă a nivelului de producție, fie la un consum inutil de resurse, ambele generând ineficiență, pierderi economice, competitivitate diminuată față de concurență etc.

În contextul problemelor generate de limitarea resurselor furajere și a faptului că multe dintre subprodusele (șroturile/turtele/cojile) ce ar putea fi valorificate în hrana rumegătoarelor sunt insuficient cunoscute prin prisma valorii lor nutritive și a efectelor induse de includerea lor în rațiilor animalelor de fermă, în special a rumegătoarelor, este oportună o actualizare a informațiilor referitoare la astfel de subproduse, astfel încât un potențial cumpărător să poată estima în mod corect valoarea lor din punct de vedere nutrițional și, implicit, din punct de vedere financiar.

Întrucât ,în cazul oleaginoaselor principale (majore), utilizatorii pot obține cu ușurință informații relevante asupra valorii nutritive (folosind tabelele consacrate de valori nutritive – de exemplu Burlacu și col., 2002; Feedipedia, 2020) această serie de articole se concentrează asupra subproduselor obținute de la oleaginoase mai puțin cunoscute, dar care pot fi întâlnite pe piața nutrețurilor din România: in, muștar, șofrănel, susan, cânepă etc.

FAO. 2020 Food Outlook – Biannual Report on Global Food Markets: June 2020. Food Outlook, 1. Rome. https://doi.org/10.4060/ca9509en

ATF Animal Task Force, 2019. Vision Paper towards European Research and Innovation for a sustainable and competitive livestock production sector in Europe.

Cătălin DRAGOMIR, Alexandra OANCEA

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie si Nutriție Animală – IBNA Balotești

GALERIE FOTO