Petru Guia, un tânăr de 28 de ani pasionat de creşterea animalelor, în special a oilor, fiind strâns legat de locurile natale, a luat decizia de a-şi face propria fermă de oi în satul Lămăşeni, judeţul Suceava, de la poalele Pădurii Prodana.

Primele oi Breze de Valea Jiului

„Mica mea fermă este situată în apropierea satului meu natal Lămăşeni, chiar sub poala Pădurii Prodana, fiind şi locul copilăriei mele. Nu moştenesc oieritul, dar moştenesc ciobănitul de la tatăl şi bunicul meu care s-au ocupat cu această meserie. Astfel împreună cu tatăl meu am hotărât să ne facem propria fermă, chiar dacă aveam un efectiv redus de oi. Am vrut ceva de calitate, aşa că am vândut o parte din animale şi cu ceva economii am mers pe Valea Jiului şi am cumpărat primele 20 de oi Breze de Valea Jiului. Noi considerăm că ţurcanele varietatea Breaza de Valea Jiului sunt superioare celorlalte varietăţi din rasa Ţurcană. Apoi, încet-încet, cu mari sacrificii, am reuşit să ajungem la un efectiv de 200 de oi, dar în paralel creştem şi câteva vaci. Furajele le pregătim mecanizat, avem terenuri pregătite pentru cosit, dar avem şi suplimente cum ar fi porumbul şi orzul“, ne spune tânărul.

Suceveanul precizează că a cumpărat oi sau berbeci cu o valoare genetică ridicată pe care a plătit mult peste preţul pieţei; cu toate acestea, afacerea este în creştere, mai ales că livrările la domiciliu sau cele din fermă compensează munca depusă. „Multă lume întreabă cât costă o astfel de investiţie, dar sincer să fiu nu am făcut un calcul per total din cauza mai multor factori, uneori am cumpărat oi sau berbeci cu o valoare genetică ridicată, pe care am plătit cu mult peste preţul pieţei, dar cel mai important este faptul că noi suntem mereu pe plus, de aceea dorim să ne dezvoltăm. În ultimii 5 ani nu am vândut absolut deloc produsele noastre în pieţele alimentare din zonă (brânză, telemea, caş, urdă dulce, unt şi la cerere caşcaval) deoarece le vindem direct din fermă, uneori livrăm şi la domiciliu; avem livrări şi la câteva cabane şi pensiuni turistice din judeţul Suceava. Nu putem spune că avem un profit considerabil, dar sper că peste 5-10 ani vom fi dezvoltaţi îndeajuns“, adaugă Petru Guia.

Îngropăm sau ardem sute de kilograme de lână

În schimb, regretul cel mai mare al crescătorului rămâne valorificarea lânii. „Este trist să vezi cum suntem nevoiţi să îngropăm sau să ardem sute de kilograme de lână în fiecare primăvară deoarece nu există cerere pentru acest produs şi, chiar dacă ar fi, preţul oferit de samsari este mult sub costul tunsului. Vă dau un exemplu: mi s-au oferit 200 lei pentru lâna de pe 200 de oi, iar dacă aş fi plătit oamenii să tund oile ar fi trebuit să plătesc 5 lei pentru fiecare oaie tunsă“, mai adaugă Petru.

„Un alt regret este că văd foarte puţini tineri de vârsta mea ducând mai departe această frumoasă îndeletnicire moştenită de sute de ani, care ne face mândri că trăim şi avem şansa să ciobănim pe meleagurile ţării noastre.“

Beatrice Alexandra MODIGA