Albastra Belgiană, o rasă pentru specialiști

Rasa Albastru Belgian, cunoscută și ca Alb Albastru Belgian sau Picior Albastru, provine, așa cum arată și numele, din regiunile centrale și superioare ale Belgiei. Denumirea i se trage de la culoarea părului, de obicei albastru-gri, dar care poate varia de la alb la negru.

O rasă ameliorată recent

Pentru prima dată rasa a fost menționată în 1808, ca o rasă mixtă, de lapte și carne. În epoca modernă, în anii ‘50, profesorul Hanset, de la un Centrul de inseminare artificială din Liege, s-a ocupat de o nouă selecție a rasei. El a urmărit realizarea unei rase speciale de vite de carne.

În 1978 bovinele Albastru Belgian au fost intro­duse în Statele Unite ale Americii de către Nick Tutt, un fermier din Canada centrală care a emigrat în Texas.

Principala caracteristică a acestei rase este numărul crescut de fibre musculare (hiperplazia). Albastra Belgiană are o masă musculară cu până la 20% mai mare, raportată la masa osoasă, față de alte rase de vite. De asemenea, conținutul de grăsime al cărnii este și el mai mic.

Rata de conversie a furajelor este foarte ridicată. La taurii între 7 și 13 luni câștigul zilnic în greutate se poate ridica până la 1,6 kg. Pe de altă parte, pentru că masa musculară este mai dezvoltată, necesarul de proteine este mai mare decât la alte rase. Prin urmare, doar fibrele nu îi sunt suficiente pentru o dezvoltare normală, fiind necesară adăugarea de concentrate proteice.

Un alt dezavantaj al rasei este că vițeii, încă de la naștere, au musculatura foarte dezvoltată. Ca o consecință, fătările sunt dificile, de multe ori fiind necesare cezarienele. Ca atare, asistența calificată la fătare este absolut necesară.

Pe de altă parte, aceste inconveniente sunt compensate de faptul că vițeii pot fi sacrificați destul de timpuriu. Randamentul la sacrificare este de 65-70%.

O carne recomandată în diete

Aspectul cărnii este marmorat. Frăgezimea este mai redusă, din cauza conținutului mic de grăsime. În schimb, faptul că are cu 20% mai multe fibre decât carnea altor rase de vite îi conferă caracteristici dietetice superioare. La aceasta contribuie și un conținut de colagen mai mic, ceea ce implică îmbunătățirea calității proteinei datorită unui randament mai mare de aminoacizi. Așadar, carnea acestei varietăți constituie unul dintre alimentele ideale pentru cei care necesită o dietă bogată în aminoacizi și proteine, dar săracă în grăsimi.

Din cauza caracteristicilor sale native, Albastra Belgiană nu este recomandată crescătorilor individuali. Deși, așa cum spuneam, crește repede și are un randament bun la sacrificare, necesită o alimentație mai deosebită. În plus, este necesară asistența calificată la fătare. Ca atare, creșterea acestei rase se poate face în bune condițiuni mai degrabă în ferme care au un personal corespunzător și condiții suficiente.

În acest din urmă caz, avantajele economice rezultă din calitatea cărnii, despre care am vorbit mai sus.

Trebuie să menționăm că în România această rasă este destul de slab reprezentată, majoritatea fermierilor preferând rase mai puțin pretențioase.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 33