Cultivarea mazării de câmp

Mazărea de câmp (Pisum arvense) este de cele mai multe ori cultivată pentru furajarea animalelor. Este o cultură profitabilă și nu necesită cerințe mari pentru îngrijire.

Mazărea furajeră este o plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor, iar pentru a obține o recoltă bogată trebuie să știi că preferă solurile nisipo-lutoase sau luto-nisipoase și cu o bună capacitate de reținere a apei. Temperatura favorabilă pentru însămânțarea acesteia este primăvara devreme, la 1-2°C pentru mazărea cu bob-ul neted, iar pentru mazărea cu bobul zbârcit necesită o temperature de 4-5°C. Pentru a se dezvolta într-o cultură bogată, mazărea necesită o temperatură de 15-16°C. 25°C este temperatura perfectă pentru fructificare. De asemenea, planta necesită lumină. În perioada de fructificare, ploile sunt favorabile, iar, dacă avem un an secetos, specialiștii recomandă irigarea, dar nu în exces pentru a nu forma bălți și a duce spre putrezirea rădăcinilor.

Mazărea de câmp poate fi semănată și extratimpuriu. Astfel, semănatul se poate face atât toamna, folosind soiuri rezistente la temperaturi scăzute, cât și primăvara timpuriu. Toamna se seamănă în zonele în care temperaturile din timpul iernii nu scad sub -14°C la nivelul solului, iar semințele trebuie semănate înainte ca solul să înghețe.

Pregătirea solului

Atunci când fermierii doresc să lucreze pământul pentru semănarea mazării, este recomandat să se aplice o fertilizare de bază cu îngrășăminte fosfatice și potasice, înainte de arătură. Când semănăm toamna, trebuie să fie efectuate lucrări de arat imediat după recoltarea culturii precedente. Acestea se vor face la 20-22 de centimetri adâncime, iar după câteva zile se va semăna. Dacă este un an secetos, terenul trebuie tăvălugit înainte de semănare. Iar, dacă semănăm primăvară, pământul trebuie arat toamna la 22-25 de centimetri. Mazărea furajeră se seamănă cu o normă de 200-220 kg de semințe/ha și o distanță între rânduri de 12,5 cm și o adâncime de semănat de 5-6 cm.

Măsuri de combatere a buruienilor/dăunătorilor

La fel ca și în cazul altor culturi, mazărea necesită o îngrijire specială când vine vorba de buruieni, boli sau dăunători. Specialiștii susțin că unul dintre inamici este șopârlița (Veronica hederifolia). Aceasta, are o tulpină ramificată și târâtoare, iar frunzele sunt păroase, cu formă lobată. Buruiana germinează la temperaturi de 2-3°C și înflorește primăvara-vara. O altă buruiană care ar putea împiedica dezvoltarea culturii de mazăre este pungulița (Thlaspi arvense). Aceasta are o tulpină care poate ajunge la 40 cm, semințele pot supraviețui în sol până la 15 ani și germinează primăvara, înflorind în mai și în toamnă. Rocoina (Stellaria media) are tulpină târâtoare sau ascendentă și se dezvoltă în solurile bogate în azot și bine aprovizionte cu apă, germinează și înflorește tot anul. Printre buruienile dăunătoare culturii se numără zârna (Solanum nigrum) și sugelul puturos (Lamium purpureum). Pentru înlăturarea acestora, specialiștii recomandă erbicidele.

Printre dăunătorii culturii de mazăre putem găsi tripsul mazării (Kakothrips robustus) care înțeapă organele plantelor de mazăre, afectând astfel creșterea, înflorirea și fructificarea plantelor. Un alt dăunător este gărgărița mazării (Bruchus pisorum), care se hrănește cu boabele de mazăre, iar la sfârșitul verii se retrage și lasă în urmă găuri circulare. Molia păstăilor de mazăre (Cydia nigricana) este un alt inamic al mazării. Larvele acesteia intră în păstăi și se hrănesc cu boabele, ca mai apoi să lase în urmă excremente. Musca minieră la mazăre (Liriomyza huidobrensis), omizile atacă plantele care se află în stadiul de răsad și adulții creează orificii de hrănire pe frunzele de masă, unde pot apărea ciuperci. Păduchele verde al mazării (Acyrthosiphon pisum) atacă frunzele, lăstarii, florile și păstăile și lasă în urmă secreții lipicioase. Gărgărița frunzelor de mazăre (Sitona lineatus) atacă plantele în lunile aprilie-iunie și consumă nodozitățile fixatoare de azot.

„Cultiv 40 ha de mazăre. Sper că indiferent de temperaturile crescute din ultima perioadă să obțin în 2023 aceeași producție ca și anul trecut. Este o cultură avantajos de întreținut deoarece nu necesită îngrijiri minuțioase. După recoltare o valorific la noi în țară“.

Eugen Voicu, fermier

Liliana POSTICA