Cultura de mazăre

Important aliment în bucătăria românească alături de fasole (mai puțin lintea), mazărea - Pisum sativum - a fost introdusă în cultură în țara noastră prin anii 1600. Este originară din Asia Mică și Asia Centrală, fiind cultivată pentru prima dată în Europa de vechii greci și romani. Este apreciată mai cu seamă ca aliment și mai puțin pentru valorile sale terapeutice (tratarea osteoporozei, a hipertensiunii arteriale, diabetului, bolilor renale sau stărilor de epuizare fizică și psihică, reduce colesterolul nociv, încetinește procesul de îmbătrânire etc.).

Descriere

Este o plantă erbacee, anuală, cu rădăcină pivotantă și nodozități, cu capacitate foarte mare de a fixa azotul din sol; rădăcina principală poate ajunge la 100 cm, dar masa principală a sistemului radicular rămâne la suprafață, în substratul de până la 30-40 cm. Tulpina este aeriană, ierboasă și volubilă, fără țesut de susținere, cu frunze compuse terminate în cârcei și flori de culoare albă sau vag violet-roșcate, dispuse la subsuoara frunzelor. Fructul se prezintă sub formă de păstaie de 3-12 cm, dreaptă sau ușor curbată, cu 6-12 semințe în interior, în funcție de soi. Boabele ajung la greutatea maximă la 20-30 de zile de la înflorit, după care scad în greutate, pierd gustul dulce (glucide transformate în amidon), iar la maturitate se întăresc, căpătând un tegument neted sau zbârcit și culoare galbenă sau verde.

Factorii de mediu

Temperatură: este puțin pretențioasă față de căldură; temperatura minimă de germinație – 1/2°C pentru soiurile cu bob neted și 4/5°C pentru cele cu bob zbârcit; perioadă de răsărire – 10-12 zile de la semănat; temperaturi minime suportate de planta abia răsărită – minus 6/8°C la soiurile cu bob neted și minus 2/3°C la cele cu bob zbârcit; temperatura optimă de creștere/15-18°C; temperatura maximă în timpul vegetației – 24°C; temperaturile mai mari de 25°C la fructificare reduc procentul de legare a păstăilor.

Lumina: cerințe moderate, cu producții totuși mici pe terenurile umbrite.

Umiditate: cerințe moderate, 75-80% din capacitatea de câmp în perioada de înflorire-fructificare; seceta solului și atmosferică reduc procentul de formare/legare a păstăilor.

Sol: pH neutru spre ușor alcalin; substrat bogat în elemente nutritive, permeabil, afânat, cu o bună capacitate de reținere a apei.

Asolament

Pentru mazăre, cele mai bune premergătoare sunt, pentru cultura de grădină, tomatele, castraveții și cartofii, iar pentru suprafețele industriale – porumbul și floarea-soarelui. După mazăre se pot cultiva, pentru suprafețele din grădină, varză, spanac, ridichi de iarnă, iar pe suprafețele mari – grâul. De reținut: este planta care nu poate fi cultivată după ea însăși patru ani.

Pregătirea solului

Solul se pregătește din toamnă prin: fertilizarea de bază cu 30-40 kg substanță activă/ha P2O5 și 60-70 kg s.a./ha K2O; arătură la 20-22 sau 28-30 cm; o discuire până la venirea iernii, pentru distrugerea buruienilor, mărunțirea și nivelarea solului. Unii specialiști susțin că această operațiune ar spori mult recolta în comparație cu aplicarea discuitului numai primăvara, înainte de semănat. Primăvara se fertilizează cu azot în cantitate de 40-60 kg s.a./ha și se afânează/ pregătește patul germinativ pentru semănat.

Semănatul

Semănatul (mecanizat) se efectuează primăvara devreme sau, pentru cultura industrială, în ferestrele iernii, între 25 februarie și 10 aprilie. Pentru eșalonarea recoltei în vederea consumului proaspăt sau pentru industrializare se recomandă semănatul în 2-3 epoci, la distanță de 10-14 zile. Adâncimea de semănat este de 4-5 cm, folosindu-se, în funcție de soi, cel puțin 220 kg de sămânță la hectar. În cazul semănatului de toamnă, epoca ideală este sfârșitul lunii septembrie, cantitatea de sămânță utilizată fiind de 180-220 kg/ha, asigurându-se o densitate de 1.200-1.500 mii plante la hectar. Distanța dintre rânduri este de 12,5 cm. Sămânța trebuie să fie sănătoasă, cu puritatea de 93-99% și capacitate de germinație de cel puțin 80%. Se recomandă tratarea cu Nitragin chiar în ziua semănatului.

Lucrări de întreținere și recoltare

• erbicidare: Butoxone M 40 (2,0-2,5 l/ha) – împotriva buruienilor dicotiledonate anuale (în faza de 2-4 frunze a buruienilor) și dicotiledonate perene (buruieni mai mari 10 cm), aplicat când planta de mazăre are 10-12 cm înălțime; Leopard 5 EC – împotriva costreiului ((1,5-1,75 l/ha) și a buruienilor monocotiledonate anuale (0,7 l/ha); Agil 100 EC – împotriva buruienilor monocotiledonate anuale (0,8 l/ha) și a costreiului (1,0-1,5 l/ha);
• irigare: dacă, eventual, condițiile din fermă permit se aplicară 2-3 udări prin aspersiune, cu norme de 250 m3/ha în fazele critice (după răsărire, înainte de înflorit, în faza de legare a boabelor);
• combatere boli: Dithane M-45 (0,2%), Dithane Neotec 75 WG (0,2% (20 g) – pentru mană; Tilt 250 EC (0,3 l/ha), Topsin M 70 (1,0 kg/ha), Thiovit Jet (0,4%) – pentru făinare; Dithane M-45 (0,2%) și Topsin M 70 (0,1%) – pentru antracnoză; Teldor 500 SC (0,08%), Rovral 500 SC (0,1%) - pentru putregaiul alb și putregaiul cenușiu; Topsin M70 (0,1%) – pentru fuzarioză;
• combatere dăunători: Actara 25 WG (0,02%), Confidor Energy (0,08%), Karate Zeon (0,02%), Laser 240 SC (0,05 %), Mospilan 20 SG (0,04%) – pentru tripși; pentru păduchele verde se pot folosi tratamentele anterioare plus Faster 10 CE (0,03%) și Decis Mega (0,02%); pentru cel mai periculos dăunător, gărgărița mazării, se recomandă Actara 25 WG (0,08-0,1 kg/ha), în perioada de vegetație, și Reldan 40 EC (0,7-1,2 l de apă pentru 1.000 kg de cereale boabe) în timpul depozitării;
• recoltarea începe când 70% din păstai au ajuns la dezvoltarea normală, iar boabele sunt la maturitatea de consum. Producția medie este de 4,5 tone/ha.

Maria BOGDAN