Soiuri de alun

Originar din Bazinul Mării Negre și Asia Mică, alunul (Corylus avellana) s-a extins în țările din sudul Europei (Grecia, Italia, Franța, Spania etc.) și în SUA. În România arbustul crește spontan în toată țara, mai cu seamă în zonele de deal, dar se cultivă cu succes și în zona de câmpie. Cel mai mare producător de alune din lume este Turcia, fiind urmată de Italia, Azerbaidjan și SUA.

În cultură sunt utilizate în jur de 200 de soiuri, toate derivate din speciile consacrate de alun comun (de pădure), de Lombardia, turcesc, american și siberian. Cele mai răspândite sunt:

Uriaș de Halle – soi viguros, cu fructe mari, sfero-ovoidale, grupate câte 2-3, miez și gust plăcut, cu coacere la sfârșitul lunii septembrie; 

Lambert roșu – vigoare mijlocie, frunze colorate în roșu-grena, fructe mici, ovoidale, prinse câte 5-10 în involucru, miez de calitate foarte bună, cu maturare în august; 

Cozia – soi de vigoare mijlocie, fruct mare sau foarte mare, sferic, se maturează la început de septembrie;

Butler – viguros, rezistent la bacte­rioză,  fruct mare, cu coacere în final de septembrie; 

De Roma – fructe mari sau foarte mari, sferice;

Lungi de Landsberg – fructe mari sau foarte mari (330 la un kg), coaja subţire, ajung la maturitate la sfârşitul lunii august;

Barcelona, soi de bază în SUA, adus în Franța sub numele de Fertile de Coutard, viguros, coacere în august-septembrie, miez de calitate superioară;

Romavel – de vigoare mare, cu fructe sferice sau ovo-sferice, câte 3-4 în involucru, coacere la început de septembrie;

Tonda delle Langhe – vigoare mijlocie-mare, soi foarte productiv, cu fructe mici, sferice, grupate câte 2-4, se maturează în august-septembrie;

Vâlcea 22 – vigoare mijlocie, fructe mari, sferic-turtite, 2-3 în involucru, se coace în septembrie;

Ennis – viguros, foarte productiv și rezistent la ger, are fructul foarte mare, miez de calitate bună, cu coacere în septembrie.

Maria BOGDAN