Cânepa cultivată la Vicşani

La Vicşani se cultivă legal cea mai mare suprafaţă cu cânepă din Moldova. În ultimii ani, câţiva agricultori curajoşi din ţară au reintrodus culturile de cânepă pe terenurile pe care le administrează. La Vicşani, judeţul Suceava, inginerul agronom Laurenţiu Pintrijel cultivă cânepă pe 230 de hectare, rezultatele obţinute determinându-l ca anul viitor să extindă cultura pe 400 de hectare.
În acest moment cererea de cânepă pe piaţa europeană se află în creştere, iar valoarea subvenţiilor oferite de Comunitatea Europeană îi ajută pe fermieri să obţină profit. În România sunt folosite doar seminţele, industria textilă nefiind interesată de fuiorul din cânepă.
Înainte de 1989 în România erau cultivate cu cânepă peste 50.000 de hectare, dar în anii 2000 cânepa a dispărut din agricultura românească, iar anul acesta sunt cultivate în jur de 2.000 de hectare. În cele patru ferme administrate de Laurenţiu Pintrijel şi Mihaela Sima din nordul judeţului Suceava, aproape de graniţa cu Ucraina, se încearcă revigorarea acestei culturi. Cei doi îşi doresc ca exemplul lor să fie preluat şi de alte ferme agricole din ţară, punând în acest sens bazele Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Cânepă Industrială (ANPCI). Pentru a-i ajuta şi a-i învăţa pe toţi producătorii agricoli tehnologiile de cultivare a plantei, modul de obţinere a autorizaţiilor care se cer şi de care unii sunt speriaţi, aceștia organizează inclusiv întâlniri în ferme având ca invitaţi producători şi procesatori ai cânepii, care au luat contact cu tehnologiile moderne de cultivare în sistem ecologic şi industrial.
Cânepa, o provocare cu rezultate
„La Târgu Frumos am cultivat pentru prima oară cânepă. Pentru mine a fost o provocare atunci, dar este o provocare şi acum; este cultura mea de suflet pentru că îmi aduce aminte de anii copilăriei, când mă jucam în lanurile de cânepă sau cu haldanii. Îmi place cultura pentru că, dacă ai grijă de ea şi îi dai tot ce ea cere, răspunde foarte bine prin producţii bune, care se pot valorifica la un preţ bun. Este o plantă nepretenţioasă pentru că, în afară de faptul că doreşte un PH neutru şi soluri fără exces de umiditate, nu trebuie făcute lucrări de întreţinere şi nu trebuie acordată o grijă exagerată. Costurile la hectar sunt sub costurile altor culturi consacrate şi aici mă refer la rapiţă, grâu. Îmi place produsul rezultat de la această cultură – uleiul din seminţe de cânepă, care este extraordinar pentru sănătate“, îşi începe povestea de succes Laurenţiu Pintrijel. Uleiul din seminţe de cânepă este extrem de preţios pentru Omega 3, Omega 6, Omega 9, vitamina E, fiind utilizat de consumatori pentru a ajuta sistemul cardiovascular. Prin măcinarea seminţelor se obţine o pudră proteică cu un conţinut de proteină de 50%, proteină vegetală din ce în ce mai căutată, fiind bogată în aminoacizi esenţiali.
Materie primă, fără procesare
Cea mai căutată pentru aceste procesări este cânepa ecologică a cărei cultură urmează a fi extinsă anul viitor de inginerul Pintrijel. Dispariţia industriei textile aduce pierderi şi pentru agricultură. La Vicşani se cultivă cânepă pentru seminţe. Pentru prelucrarea clasică a tulpinilor de cânepă în zonă nu mai există topitorii. Nici obţinerea fibrei prin procedee mecanice moderne, chiar dacă se poate produce o fibră naturală cu o fineţe apropiată de bumbac, nu are căutare pentru că nu mai sunt filaturi de cânepă. Un hectar de cânepă poate înlocui un hectar de pădure de molid pentru industria celulozei, obţinându-se o celuloză de calitate superioară, dar şi fabricile de celuloză au dispărut.
„Nu avem ce face cu fuiorul. Este o singură fabrică la Alba Iulia care cultivă cânepă pe 700 de hectare şi pe care o prelucrează pe o linie primară, dar drumul până acolo este destul de lung și condiţiile impuse nu ne avantajează. Pentru cânepa de fuior ar trebui ca în zonă să existe o topitorie sau să fie cineva interesat de producţia secundară. Sunt pierderi, pentru că producţia secundară noi o tocăm şi o aruncăm pe câmp. Este adevărat că există un plus de recoltă în anul următor datorită acestor tulpini tocate, dar se pierd mulţi bani prin acest mod de folosire“, este de părere Laurenţiu Pintrijel. Doar investiţiile pe termen lung duc la valorificarea producţiei la preţuri bune.
Valorificare bună
Seminţele sunt valorificate în prezent în trei fabrici pentru extragerea uleiului din zona Ardealului, dar se intenţionează realizarea unei fabrici şi în Dorohoi care va procesa producţia de seminţe din judeţele din nord-estul ţării. „Seminţele ecologice sunt un atu al nostru, chiar dacă aparent câmpurile nu arată ca în revistă şi mai zărim buruieni. Suntem certificaţi ecologic şi, pe lângă certificarea pe care o acordă organismul nostru de certificare, avem şi alte două certificări Bio Suisse şi CERES. Încercăm să facem produse de calitate, o parte mergând pe piaţa europeană. Am vrea să încurajăm cât mai mulţi fermieri să se apropie de această ramură a agriculturii deoarece asigură sustenabilitatea pe termen lung a terenului şi nu infestăm solul cu chimicale. Nu sunt producţii care să facă concurenţă agriculturii convenţionale, dar din punct de vedere moral nouă ne dau o satisfacţie mai mare, iar aceste produse se vând la preţuri mai bune“, ne-a spus Mihaela Sima. Kilogramul de sămânţă convenţională de cânepă certificată pentru însămânţat este cuprins între 3-4 euro, iar sămânţa ecologică are un preţ cuprins între 4,5-5 euro/kg. La cânepa produsă în sistem convenţional producţia estimată este cuprinsă între 1,2-1,5 tone/ha, sămânţa pentru extragerea uleiului fiind vândută cu 1-1,1 euro/kg. Producţia în sistem ecologic este cuprinsă între 600 şi 800 kg/hectar, preţul seminţelor este mai mare, iar cererea este în creştere. „Beneficiarul nu vine niciodată să ia producţia direct din câmp. Fiind o plantă uleioasă şi recoltată în perioada de căldură, există riscul ca atunci când este depozitată în condiţii improprii de umiditate sau cu resturi vegetale să apară riscul să se încingă şi să-şi piardă din calităţi prin mărirea acidităţii. Primul lucru pe care îl verifică cei care cumpără sămânţă pentru ulei este aciditatea.
În 2016 nu am avut spaţii corespunzătoare de depozitare şi mai bine de o lună ne-am chinuit. Sămânţa a trebuit lopătată permanent, aerisită, selectată. Aceasta trebuie adusă la o puritate de 99,9% şi am făcut 11 selectări pentru a putea scoate toate corpurile străine. Văzând ceea ce s-a întâmplat anul trecut, am construit un depozit pentru păstrarea seminţelor în zona Muşeniţa, dotat cu o staţie de sortare, condiţionare şi însăcuire. Investiţia este mare, cu o perioadă de amortizare de 25 de ani, fiind formată dintr-un siloz cu două celule de câte 250 de tone fiecare, o celulă tampon cu o capacitate de 50 de tone, cu staţie de precurăţare, staţie de selectare, sistem de însăcuire“, ne-a spus Laurenţiu Pintrijel. Sămânţa se recoltează cu combină echipată pentru cereale la care se fac reglaje specifice acestei culturi, cum ar fi turaţii, distanţa dintre bătător şi contrabătător etc.
Şase ferme mari din ţară sunt consiliate de specialiştii de la ferma Vicşani Farm. Aici s-au organizat şi întâlniri ale producătorilor şi procesatorilor din întreaga ţară pentru a găsi soluţii de relansare a acestei culturi. Laurenţiu Pintrijel şi Mihaela Sima, împreună cu încă doi tineri ingineri agronomi angajaţi ai fermei, acordă consiliere la şase ferme mari din judeţele Timiş, Călăraşi, Constanţa şi Botoşani şi îi îndeamnă şi pe alţi fermieri să înfiinţeze culturi de cânepă, mai ales că şi subvenţia este una tentantă. La nivel naţional este o sumă alocată şi, în funcţie de suprafeţele cultivate, suma se împarte.
Subvenții atrăgătoare
Anul trecut, pentru că suprafaţa a fost mai mică, suma alocată pe hectar a fost de 2.086 euro. Anul acesta suprafaţa s-a mărit, iar subvenţia va fi între 1.900 şi 2.000 euro/hectar. La sfârşitul lunii iulie, experienţa acumulată în anii ’70-’80 în cultivarea cânepii a fost împărtăşită de specialiştii care şi-au dedicat viaţa acestei culturi. Valeriu Tabără, fostul ministru al Agriculturii, cercetător al Staţiunii de Cercetare Agricolă Lovrin din judeţul Timiş, crede în viitorul culturii de cânepă pentru fibră în România, la fel şi Constantin Găucă, fost cercetător la Staţiunea de Cercetare pentru Cânepă Secuieni din judeţul Neamţ, locul unde s-au pus bazele cercetării legate de cânepa cultivată pentru sămânţă. „În cadrul Staţiunii Secuieni am creat 10 soiuri de cânepă, începând cu anul 1973, însă după 1989 s-a ajuns la o producţie zero de cânepă în România. Am pornit din nou la drum, încet, acum 3 ani, venind la Ferma Vicşani pentru a livra sămânţă. După respectarea verigilor tehnologice întocmai, s-a realizat o producţie de peste 1.000 kg sămânţă/hectar. Asta ne-a dat un imbold şi exemplul acestei ferme a fost luat şi de alte unități din ţară“, a spus Constantin Găucă.
Dacă se studiază legislaţia, cultura cânepei este simplă. „Sunt un exemplu, încercăm să-i încurajăm pe cei care doresc să cultive cânepă. Dacă împărtăşim această experienţă nu avem ce pierde, dimpotrivă am câştiga parteneri noi şi am contribui la dezvoltarea acestui sector. Autorităţile judeţene ne sprijină, Direcţia Agricolă răspunde cererilor pe care le facem către ei. La noi au fost foarte prompţi, dar în alte judeţe colegii s-au arătat foarte dezamăgiţi deoarece au întâmpinat tot felul de greutăţi la autorizarea acestei culturi pentru că cei care lucrează la autorizare nu s-au întâlnit cu această cultură. Trebuie să studieze un pic legislaţia şi totul este foarte simplu. Pentru a fi mai puternici am înfiinţat ANPCI. Prin asociaţie încercăm să convingem Ministerul Agriculturii să schimbe un pic legislaţia. La noi nivelul de THC legal este 0,2, în majoritatea ţărilor europene se merge cu 0,3, iar Elveţia merge cu 1% THC. Sunt soiuri care sunt productive, dar sunt instabile în ceea ce priveşte THC-ul, instabilitatea fiind doar pe plaja 0,2-0,3 şi nu mai mai mult. De aceea şi în celelalte ţări în care se cultivă cânepă s-a luat ca prag maxim 0,3“, a precizat Laurenţiu Pintrijel.
GALERIE FOTO
Silviu BUCULEI
- Articol precedent: Soiuri de nuci românești
- Articolul următor: Prahova și parțial Argeș nu contează deloc în ochii celor de la ANIF