Fostul schit medieval Lespezi, renovat cu bani europeni

Despre Biserica „Sf. Treime-Schitul Lespezi“ din cartierul Podul lui Neag, Comarnic-Prahova, se spune că ar fi prima pictată de celebrul de-acum zugrav Pârvu Mutu. De fapt, nu se cunosc foarte multe detalii despre această ctitorie întrucât documentele au fost duse în apropiere, la Mănăstirea Poiana, iar acestea au dispărut în anul 1788, când turcii au dat foc așezământului, în timpul războiului ruso-turo-austriac (1787-1791). Primul care vorbește despre mai multe documente arse în incendiu, inclusiv cele ale Cantacuzinilor, este domnitorul Dimitrie Alexandru Ghica, la data de 19 august 1837.

La fostul Schit Lespezi, declarat între timp monument istoric, se ajunge pe un drum pietruit, care se ramifică la stânga, din DN1 București-Brașov, peste râul Prahova, înainte de intrarea în Posada. Distanța aproximativă este 1 km. Accesul este posibil și de la halta CFR Posada. Lăcașul, ridicat în special pentru localnicii din Podul lui Neag, este situat în mijlocul unei păduri de fag, la poalele Muntelui Pleșuva Mică. Spătarul Drăghici Cantacuzino a pus piatra de temelie a bisericii prin anii 1661-1674, dar se pare că n-a apucat să-și vadă ctitoria, pierzându-și viața într-una dintre călătoriile sale înspre Constantinopol. Lucrările sunt preluate de fiul său, logofătul Pârvu Cantacuzino, care le-a și finalizat în perioada 1674-1683, când la domnia Țării Românești se afla unchiul său, Șerban Cantacuzino

La pictura bisericii, un alt colos al artei bisericești, Pârvu Mutu, nevoiește vreme de șase ani, între 1687 și 1693, fiind considerată prima lucrare în frescă a renumitului artist. De la înființare și până în anul 1863, la secularizarea averilor mănăstirești, așezământul funcționează ca schit de călugări, iar după aceea și până în zilele noastre, ca biserică de mir pentru locuitorii – puțini, în urmă cu 150 de ani – răspândiți prin această parte a Carpaților. Lăcașul, închinat Sfintei Treimi, este resfințit în anul 1906, în vremea mitropolitului Iosif Gheorghian. Se spune că regele Carol I ar fi acordat o foarte mare atenție acestei bisericuțe pe care o considera o bijuterie a arhitecturii bizantine, cu ceva inspirații sârbești. Construcția are forma unei cruci, iar naosul este despărțit de pronaos printr-un zid cu ușă de trecere. În interior sunt proiectate arcade laterale și arcuri pe console, ferestrele sunt înguste, iar pictura destul de încărcată. Interesant este că la baza turlei, în zidul din cărămidă, au fost montate oale din pământ, pentru o acustică bună. Catapeteasma de astăzi datează din anul 1911, fiind a treia pe care biserica a avut-o. Clopotnița are peste 200 de ani, clopotul care bate și acum este din 1744, iar construcțiile din curte, cum ar fi casa parohială, au fost ridicate în anul 1906. În vremea din urmă, așezământul a început să se degradeze. Cum comunitatea locală a ocolit mereu fostul schit de la finanțare, într-un final a fost semnat un contract de renovare cu fonduri europene (POR 2014-2020). Valoarea lucrărilor (investiția este în desfășurare) se ridică la 5,059 milioane de lei.

(Maria BOGDAN)