Dorna Candrenilor, o strașnică aşezare bucovineană

Nu departe de Vatra Dornei, orașul emblemă al Bucovinei, se află comuna Dorna Candrenilor, o așezare strașnică, specifică de altfel zonelor de munte, cu oameni care păstrează tradițiile, arhitectura și specificul locului.

De la Candruț la... Dorna Candrenilor

Legendele din zona Moldovei arată adesea cum anumite întâmplări și-au pus amprenta asupra denumirilor de așezări, munți ori ape. Un bun exemplu este denumirea râului Moldova, care se presupune că provine de la numele cățelușei voievodului Dragoș – Molda – care s-a înecat încercând să traverseze apele repezi ale râului. Nici denumirea comunei din Ținutul Dornelor, despre al cărei specific vom detalia în cele ce urmează, nu este întâmplătoare, ci are la bază tot o legendă: se presupune că primul locuitor al acestor locuri se numea Candruț și venise pe meleaguri bucovinene de peste munte, din Transilvania; s-a stabilit aici și, în timp, s-au format familii întregi, luând naștere moșia Candrea. De aici și denumirea comunei. Numele Candrea este des întâlnit și astăzi printre locuitorii comunei, chiar și primarul, cel care ne-a fost ghid în incursiunea noastră, purtându-l.

Comuna are în componență 3 sate – Dorna Candrenilor, Dealul Floreni şi Poiana Negri – specific bucovinene, cu gospodării bine drămuite și localnici ospitalieri și mândri de originile lor. Ne-a atras atenția în mod deosebit arhitectura caselor care sunt construite din lemn, au adesea sculpturi florale ori geometrice, iar cele răsfirate pe dealuri par și mai frumoase, dând impresia că veghează peste candreneni. Domnul primar Mafetiu Candrea ne-a povestit despre comuna de astăzi apelând mereu la trecut, la ceea ce aveau sătenii cândva, la motivele de mândrie date de resursele naturale. Am aflat că numărul locuitorilor depășește cu puțin suma de 3.000 și că peste 300 de săteni, în principal tineri, au ales calea străinătății. „Media de vârstă a locuitorilor din comună este în jur de 55 de ani, tocmai pentru că cei mai tineri sunt plecaţi peste hotare. De ce sunt plecați? Tocmai pentru că s-au schimbat multe și la nivel de țară, nu doar la nivelul comunei. Dacă în trecut existau două mari unități de prelucrare a lemnului, cea mai de preț comoară a acestor locuri, astăzi lemnul pleacă încărcat în mașini și este descărcat în curtea austriecilor care au unitățile în comune învecinate. Nici animalele nu mai sunt câte au fost, de la peste 4.000 de capete, astăzi numărul lor s-a diminuat drastic, depăşind cu puțin 1.000 și asta mai ales din cauza prețurilor scăzute care au venit ca rezultat al importurilor masive“, ne-a declarat primarul Candrea.

Dacă mai pot exista persoane care nu au auzit de Dorna Candrenilor, cu siguranță mai toți am văzut sticle de apă minerală Poiana Negri, deci am auzit și de satul cu același nume. Pe raza comunei își desfășoară activitatea importante fabrici de îmbuteliere a apei. Până nu demult, candrenenii, mai mult de 1.000 la număr, contribuiau la realizarea distribuției, însemnate de altfel la nivel național; însă astăzi doar circa 250 de locuitori își mai câștigă pâinea lucrând pentru aceste fabrici și asta pentru că progresul a adus cu sine și automatizarea.

Domnul primar ne-a povestit și despre proiectele realizate prin finanțări europene: înființarea unei rețele de canalizare pe o rază de 5 km; construirea unei moderne stații de epurare; reabilitarea drumurilor forestiere și betonarea altor drumuri din cele 3 sate; achiziționarea de utilaje de deszăpezire şi pentru prevenirea incendiilor, dar și reabilitarea parcului au fost principalele realizări în vechiul program european.

Pădurea pare a fi cel mai de preț dar pentru candreneni, iar de îngrijirea acesteia se ocupă două Ocoale Silvice: unul privat, care are în subordine în jur de 17.000 de ha de pădure ce aparțin primăriilor a 3 comune și anumitor cetățeni particulari, și cel aflat sub administrarea RNP ROMSILVA, însă mai există și păduri administrate de Parcul Național Călimani. Cunoscătorii și iubitorii de drumeții știu că prin Dorna Candrenilor se poate ajunge la Rezervaţia Geologică „12 Apostoli“ din Parcul Naţional Călimani.

Învățământ, cultură, religie

În comuna ce are o suprafață totală ce depășește 22.000 ha învățământul a fost mereu una dintre principalele priorități. Tocmai din acest motiv am vizitat și noi două dintre unități, cea mai veche și cea mai nouă. Mai întâi ne-am oprit la liceul tehnologic unde am fost întâmpinați de domnul director Candrea Gheorghe, profesor de matematică. „Liceul a fost construit începând cu anul 1940, a fost inițial școală generală, iar din 1990 a fost Grup Școlar Agricol și nu de foarte mult timp a devenit liceu tehnologic. Specializările liceului sunt în acord atât cu cerințele pieței, cât și cu specificul locurilor, elevii putând opta și pentru profilul agricultură cu specializarea lucrător în agroturism, servicii cu specializarea tehnician în activități economice și profilul de mecanică care oferă specialişti în reparații și întrețineri auto. Este important de menționat faptul că, începând cu anul 1974, liceul dispune și de propria fermă didactică care are în subordine 20 ha pășuni și fânețe și 15 animale. Aici elevii pot face practică, fiind prima opțiune pentru desfăşurarea acestor ore, apoi copiii mai pot face practică și la pensiunile din zonă“, ne-a declarant directorul liceului.

Dacă liceul arată asemeni multor unități din țară, nu același lucru poate fi spus și despre școala generală din Poiana Negri, satul despre care și primarul spune că „este mai dezvoltat decât centrul comunei“. Școala cu clasele I-VIII este o construcție nouă, dată în folosință în 2014, dispune de dotări cum nu multe unități de învățământ din mediul rural se pot lăuda. Sălile de clasă sunt spațioase, frumos mobilate și dotate cu echipamentele necesare pentru desfășurarea unei bune activități didactice. Toți profesorii sunt titularii școlii, se lucrează într-un singur schimb, iar rezultatele elevilor se văd mai ales la afișarea rezultatelor Evaluării Naționale. Aici învață aproximativ 100 de copii, doar jumătate din capacitatea școlii fiind ocupată momentan. Tot în acest sat a fost construită și o bază sportivă multifuncțională, iar în Dorna Candrenilor a fost înființat un teren de fotbal care dispune și de vestiare moderne.

Pe când vizitam școala ne-a atras atenția și biserica din sat, o construcție situată pe un deal, acoperită cu draniță și vopsită-n alb care întregea măreția peisajului. Domnul primar Candrea a ținut să menționeze faptul că omul de la sat are credință și pe lângă acest lăcaș mai există unul mai nou, în satul Dealul Floreni, care a fost realizat și cu sprijinul primăriei.

O asemenea comună ar trebui să aibă tradiții și obiceiuri unice, drept urmare am vrut să aflăm mai multe despre cultura din vatra satului. Cu regret în glas primarul ne-a spus că activitățile culturale au mai avut de suferit în ultima perioadă și tot din cauza faptului că cei tineri aleg să plece din țară, dar că se fac eforturi pentru ca ansamblul artistic înființat în anul 1986, care prezintă la diferite sărbători ori evenimente suite de dansuri populare specifice zonei, dar și reprezentanții de cântec, să se mențină pentru a nu se pierde din specificul comunei.

Turismul nu putea să nu fie unul dintre elementele prioritare, mai ales că zona este cu adevărat înzestrată cu frumuseți naturale. De-a lungul timpului au fost construite pensiuni care păstrează vie gastronomia specific bucovineană și le pune la dispoziție turiștilor o ședere plăcută departe de zgomotul orașelor. Unul dintre cele mai importante obiective pe care și le-a propus primarul Candrea este acela de a repune în funcțiune aerodromul din Dealul Floreni care ar contribui și el la o mai bună dezvoltare a comunei și, implicit, a turismului. Multe sunt planurile de viitor dar, indiferent de realizări sau de neajunsuri, comuna Dorna Candrenilor va fi mereu una reper pentru județul Suceava.

Loredana Larissa SOFRON, Ion BANU