ARTA LEMNULUI din Bucovina, 85 ani de unicitate

Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc adăpostește colecții de înaltă calitate, de anvergură națională și internațională, fiind singurul muzeu al lemnului din toată România.

Scurt istoric

Existența Muzeului din Câmpulung Moldovenesc se leagă de lupta intelectualilor bucovineni împotriva fenomenului de deznaţionalizare din perioada ocupaţiei habsburgice, când învăţătorul Ion Ştefureac alcătuieşte primele colecţii de etnografie cu intenţia promovării valorilor specificului național. El dăruieşte Şcolii de Arte şi Meserii din Câmpulung toate obiectele colecţionate, acestea fiind organizate într-un muzeu de artă populară deschis în incinta şcolii.

În timpul Primului Război Mondial şcoala a fost bombardată, fiind distrusă atunci şi o importantă parte din colecţia de etnografie.

În 3 aprilie 1935 se va constitui Comitetul de Iniţiativă al fondării Muzeului Judeţean de Etnografie în scopul colecţionării, păstrării şi expunerii obiectelor de „artă populară“, legate de trecutul şi felul de viaţă a  strămoşilor, obiecte evocatoare a îndeletnicirilor şi a datinilor. Deschiderea oficială a muzeului s-a făcut la data de 1 iunie 1936, avându-l ca director pe Constantin Brăescu (1936-1950). Obiectele colectate, atât cele donate, cât și cele achiziţionate cu plată, erau aduse la Câmpulung şi depuse în sala de şedinţe a Prefecturii, pusă la dispoziţie pentru acest scop.

MAL85 – un nou început

„Anul acesta muzeul a aniversat 85 de ani de la fondare, moment sărbătorit la 1 iunie. A fost o dublă sărbătoare, pentru că la aceeași dată am redeschis parțial instituția, după 2 ani de la debutul celor mai ample lucrări de renovare din întreaga istorie a imobilului, din fonduri europene. Spun parțial pentru că majoritatea colecției patrimoniale este încă în depozit, în așteptarea muzeotehnicii achiziționate în proiectul UE (mobilier, scenografie) care încă nu a sosit. De aceea, la acest moment la MAL pot fi vizitate două expoziții temporare: prima e „MAL85 – un nou început“, care spune povestea senzațională și necunoscută până astăzi, plină de evenimente neprevăzute și personaje misterioase, a muzeului nostru, a cărui origini le trasăm în negura vremurilor, încă de la revoluția de la 1848. Cea de-a doua expoziție temporară e „Cântecul pădurii“, o expoziție foto a câmpulungeanului Laurențiu Sbiera, care ilustrează mai bine de o sută de specii de păsări imortalizate de-a lungul a mai bine de 4 ani. Obiectivul nostru este redeschiderea totală a muzeului până la 28 noiembrie, când se sărbătorește Ziua Bucovinei“, ne spune domnul Bogdan Stamatin, managerul Muzeului Arta Lemnului Câmpulung Moldovenesc.

O intrare în istorie

Să ne amintim faptul că, în urmă cu sute de ani, cel care trebuia să taie un copac pentru utilizarea lui în gospodărie ori la construirea unei case sau anexe gospodărești, își cerea iertare de la copacul pe care urma să-l doboare. Dăinuia dragostea omului pentru pădure, pentru rostul ei în viața omenească pentru că aceasta îi dădea lemn, fructe, leacuri valoroase, vânat, mâncare, adăpost, liniște și inspirație pentru creațiile sale artistice. Pornind de la această credință s-a născut ideea tematică a organizării muzeului câmpulungean.

Expoziția este organizată în 18 săli, însumând peste 1.800 mp. Circuitul de vizitare începe cu prezentarea bogăției pădurilor bucovinene, putând fi admirată o varietate de secțiuni de lemn, de diferite soiuri și esențe întâlnite în pădurile Obcinelor, un trunchi de molid de 670 de ani, o secțiune de lemn de rezonanță de 345 de ani sau lemnul de tisă, raritate în pădurile de astăzi ale Bucovinei. Tot acolo se găsesc unelte de prelucrare a lemnului, dispuse pe faze de lucru: de la tăiat, doborât, unelte de pregătirea draniței până la unelte de decorare. De la „bestia“ de tăiat în trașcă, uneltele de trasat, compase, sfredele, cuțitul și cuțitoaia pentru despicat și rostuit dranița, la uneltele și sculele pentru gravat, incizat sau pirogravat, întregul inventar al uneltelor de prelucrare dovedește ingeniozitate în prelucrarea lemnului.

Și aventura continuă...

Aventura lemnului continuă în spaţiul rezervat confecţionării instrumentelor muzicale din lemn de rezonanţă şi aici se detaliază modul şi felul în care se alege şi se utilizează lemnul pentru viori, buciume, fluiere, mandoline, ţambal, buhaiul pentru urătura de Anul Nou, cobze sau alte instrumente cu coarde. Tot aici sunt prezentate baltage, bastoane, genți de vânătoare executate de meşteri anonimi ai misterioasei etnii a huţulilor. Intarsia cu cositor sau plumb, ţintele de cositor, bronz sau argint, turnate în forme de piatră, adâncesc misterul asupra obârşiei, artei sau tradiţiilor acestei etnii.

De asemenea, este prezentat un inventar al industriei casnice textile: de la motivele ornamentale ţesute sau cusute pe covoare, păretare, ştergare, cămăşi de lucru sau de sărbătoare, preluate de pe obiectele de interior care le stăteau în faţa ochilor, inspirându-le până la stative de ţesut, vârtelniţe cu numărător sau cu sisteme de roţi pentru mărirea vitezei de lucru, roţi de tors, sucale, piepteni sau raghile.

Sala de expoziţie de la etajul clădirii este destinată utilizării apei: o pirogă de cca 300 de ani, dintr-un singur trunchi de copac, folosită ca pod umblător de la o moară de apă, unde a şi fost găsită. Sunt expuse și piese de la mori de faină, o ştează pentru sumane, un buduroi uriaş pentru captarea apei sau câteva piese pentru spălatul textilelor la râu. Apoi, se pot vedea piese de mobilier țărănesc, sisteme de siguranţă ale casei precum lacăte de lemn, stâlpi de casă sau cerdac, lăzi de zestre, podişoare, un pat ţărănesc de peste 250 de ani, laviţe şi capete de laviţă. Legătura între vechi şi nou, între arta țărănească şi arta modernă se realizează în mod firesc prin Şcoala de Arte şi Meserii înfiinţată în 1895 cu ajutorul mitropolitului Bucovinei şi Dalmaţiei, Silvestru Moraru.

În muzeul în aer liber sunt expuse monumente de arhitectură populară, instalaţii tehnice de mari dimensiuni, o stână cu ocoalele pentru animale şi o placă de 100 mp pentru doritorii de agrement, unde se poate juca şah, cu piese unicat de 20-30 kg, uriaşe, personaje din basmele româneşti.

Anca Lăpușneanu