Fasolea urcătoare (Phaseolus vulgaris L. Var. communis)

Este foarte răspândită şi solicitată în România, însă, din cauza imposibilităţii mecanizării, împiedicată de talia mare a plantei, este cultivată numai pe suprafeţe mici, în spaţii protejate şi în grădini, de regulă în microferme şi gospodăriile populaţiei. Statisticile vorbesc despre 11.000 ha cultivate în ţară, cu o producţie anuală de 40.000 tone.

Soiuri

Aurie de Bacău: păstaie galbenă, lungă de 17-22 cm şi lată de 2-2,5 cm, fără aţe. Planta creşte până la o înălţime de 2-3 metri. Se pretează pentru orice tip de cultură, timpurie sau târzie. Se seamănă în cuiburi 3/5 boabe, la 30 cm între cuiburi şi 50-70 cm distanţă între rânduri.

Goldmarie: păstaie lată de 20-25 cm şi lată de 2-2,3 cm, galbenă, fără aţe, destinată consumului în stare proaspătă, conservată sau congelată, cu perioadă scurtă de vegetaţie, soi rezistent la putregai, plantă înaltă de până la 3 m, temperatura minimă de germinare a seminţelor -18°C.

Goldfield (Olanda): păstaie lată de 2,5 cm şi lungă de 26-28 cm, de culoare galbenă, plantă de vigoare medie, cu potenţial ridicat de producţie, rezistentă la mozaicul fasolei. Se cultivă 350 plante/100 mp în spaţii acoperite şi 600 plante/100 mp în câmp.

Lady Di: păstăi verzi, lungi de 30 cm, se recoltează în iunie-octombrie

Ecaterina: plantă viguroasă, cu talia de 2-2,5 m, păstaie galben-aurie, cu lungimea de 18-22 cm şi lăţimea de 2-2,5 cm, fără aţe, perioadă de vegetaţie de 62-65 de zile, soi productiv, pretabil şi pentru industrializare.

Alexia: soi extratimpuriu, rezistent la boli, păstaie galben deschis, fără aţe, productiv, tolerant la boli.

Tescana: soi timpuriu, cultivat în solarii şi câmp, păstăi lungi şi foarte lungi, de culoare galben deschis, suculente.

Alte soiuri: Verba, Violetă de Iaşi etc.

Pregătirea terenului, semănatul şi întreţinerea în câmp

Fasolea urcătoare se poate semăna în spaţii protejate şi în câmp, pentru consumul din timpul verii şi până toamna târziu. În câmp, pentru soiurile timpurii, terenul se pregăteşte din toamnă prin desfiinţarea culturii premergătoare, fertilizare, arătura de bază la 28-30 cm. Primăvara se pregăteşte patul germinativ astfel încât solul să fie foarte bine mărunţit. Semănatul se efectuează la 25-30 aprilie în sudul ţării şi 10-15 mai, în nord, în cuiburi, câte 4-6 boabe/cuib, la distanţă de 50-90 cm între rânduri şi 30-40 cm între cuiburi pe rând. Cantitatea de sămânţă este de 6-8 kg/1000 mp. Lucrările solului constau în afânarea superficială, prin praşile repetate, irigare, fertilizare, combaterea bolilor şi dăunătorilor, prin tratamente aplicate la 10 zile. Plantele se susţin cu araci, se copilesc şi se ciupesc. Cultura de toamnă se înfiinţează după gulioară, cartofi ori varză timpurie, salată, spanac. Pregătirea terenului se face fără arat, ca pentru oricare altă cultură succesivă. Perioada de semănat este 1-15 iulie.

Cultura în spaţii protejate

Perioada de înfiinţare a culturii este plasată între 15 şi 25 ianuarie. Lucrările pregătitoare constau în curăţirea solului de resturi vegetale, dezinfecţia solului, administrarea îngrăşămintelor, arat-săpat, mărunţire, amenajarea rigolelor pentru plantare/semănare. Răsadurile se obţin în sere, la ghiveci, în amestec de mraniţă, turbă şi pământ de ţelină, în raport de 40-30-30, punându-se câte două seminţe/vas. Pentru a acoperi 1.000 mp cu plante este nevoie de 8-10 km de sămânţă. În faza de răsad se menţin factorii de microclimat în parametri optimi (20-25°C şi umiditatea la 75%), se ciupesc plantele deasupra a două frunze adevărate şi se înlătură frunzele îngălbenite. Vârsta răsadului este de 25 de zile. Plantarea se face în rânduri la distanţe de 30-40 cm, despărţite de benzi late de 180 cm, cu o distanţă pe rând de 25 cm. De regulă se pun câte două plante la un loc. Cultura se poate înfiinţa şi prin semănat direct în spaţiul protejat, câte 2-3 boabe la cuib. Ca lucrări de îngrijire enumerăm: completarea golurilor, palisatul, ciupitul de două ori, defoliatul, tratamentele fitosanitare împotriva bolilor (arsura comună şi antacnoza) şi dăunătorilor (musculiţa albă de seră, păianjenul roşu).

Maria BOGDAN