Comuna Mândra, fără apă şi canal, dar cu un baraj în... conservare

Legenda spune că demult au trăit doi ciobani, Mândru şi Tudor, care păstoreau o mare turmă de oi. Din pricini necunoscute, cei doi s-ar fi certat: Tudor şi-a dus mioarele într-un loc ce-avea să devină Toderiţa de azi, iar Mândru s-a aşezat pe meleagurile satului reşedinţă de comună, Mândra. Şona şi-a luat numele din cuvântul „schön“, care înseamnă „frumoasă“, în germană, iar Râuşor şi Ileni împart aceeaşi poveste. Ileni vine de la Ileana, prima familie stabilită în aceste locuri, iar Râuşor de la nora Ilenei, care s-a mutat, dintr-o sfadă cu soacra, în josul râului, adică „pe râuşor“. Nicolae Iorga vorbeşte însă despre Ileni de la „satul lui Ilie“, variantă mai aproape de adevăr, dată fiind şi ziua aleasă pentru sărbătoarea comunei, 20 iulie, de Sf. Ilie.

Mândra este atestată documentar din anul 1400, printr-un act de danie din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După trei valuri de emigrări, cel puţin din Ileni, în SUA, urmate de altele, după 1990, în Italia şi Spania, populaţia comunei numără 3.060 de locuitori. Problema socială majoră este cea a dependenţei localităţii de industria oraşului Făgăraş; odată prăbuşită Nitamonia, problema locurilor de muncă a devenit una severă. Această dificultate este însoţită de o alta, cea a îmbătrânirii populaţiei. De exemplu, exceptând Mândra, în celelalte sate populaţia şcolară nu depăşeşte 10 elevi. Autorităţile pun această situaţie pe seama apropierii de Făgăraş, părinţii preferând să-şi trimită copiii să studieze la oraş.

Agricultura – oferta de bază a localităţii

Comuna este aşezată pe DN1, la 6 km de oraşul Făgăraş şi la 60 de municipiul Braşov. Are în componenţă satele Mândra, Ileni, Toderiţa, Şona şi Râuşor. Suprafaţa localităţii este de 8.797 ha (arabil - 5.249 ha). Ocupaţia de bază coincide cu resursa naturală şi oferta principală a localităţii: agricultura. Creşterea ovinelor a fost cea mai rentabilă activitate zootehnică, dar vine tare din urmă, poate şi graţie tendinţei de a ocupa o nişă de câştig încă liberă, creşterea bubalinelor, existând deja câteva mici ferme specializate în creşterea bivolului. De asemenea, este în curs de desfăşurare un proiect pentru o crescătorie de păsări. Zona însă nu excelează într-o dezvoltare agrară care să asigure venituri suficiente. Probabil acest lucru se va întâmpla după ce se vor întoarce tinerii de la muncă din străinătate şi vor alege să investească muncă, timp şi bani la ei acasă. Ca perspective în zona activităţilor nonagricole ar fi realizarea unei investiţii într-o fabrică de textile.

O investiţie uriaşă, îngheţată

Mândra a fost şi un pic lipsită de şanse. De exemplu, în 1988, hidroenergeticienii au început construcţia unui baraj pe Olt şi a unei centrale hidroelectrice de mare putere. S-au cheltuit, raportat la nivelul anului 2004, în jur de 110 milioane de euro, corespunzător unui volum de 50% din lucrări, după care investiţia s-a sistat, din lipsă de fonduri. Pentru a termina construcţia hidroenergetică ar mai fi nevoie de 160 milioane de euro. Autorităţile locale au făcut diligenţe repetate la Bucureşti şi au primit asigurări că finanţarea va fi reluată după ce Hidroelectrica îşi va fi rezolvat problemele legate de insolvenţă.

Viceprimarul Gheorghe Chelemen ne spunea că acest obiectiv ar fi reprezentat salvarea din punctul de vedere al locurilor de muncă. La un moment dat, cineva de la conducerea judeţului Braşov, pesemne ca soluţie extremă, propusese să se realizeze pe lac un spaţiu de agrement şi pentru sporturi nautice, ca formă de dezvoltare turistică a localităţii.

Infrastructura, în aşteptare

Infrastructura, ca mai în tot spaţiul rural al Braşovului, are de suferit. Niciunul dintre sate nu este conectat, de exemplu, la reţeaua de apă potabilă. Nici vorbă de canalizare. Primăria a depus un proiect pe fondurile europene, acesta a fost declarat eligibil, dar... fără finanţare! Promisiunea ar fi că va intra în plată la următorul exerciţiu bugetar european 2014-2020. Pe de altă parte, doar 600 de gospodării, din cele 1.280, sunt conectate la gazul metan, iar din cei 25.575 km de drumuri dintre şi din interiorul satelor, în jur de 50% au asfalt. Viceprimarul Gh. Chelemen declară: „Am reuşit să asfaltăm Ileni, Râuşor şi Mândra, cu trotuare cu tot, iar două proiecte, pentru Făgăraş – Şona şi Mândra – Toderiţa, sunt aprobate, ne străduim să obţinem fonduri.“

Pictorul Ştefan Câlţia, acasă

Satul Şona şi-a aflat faima în rândul celor pasionaţi de artă din alt motiv. Aici a copilărit şi se întoarce în fiecare vară renumitul pictor Ştefan Câlţia, considerat, ca statură a creaţiei, un fel de Constantin Brâncuşi al penelului. Artistul a recuperat casa bunicilor şi a restaurat-o, păstrând arhitectura de acum un veac, a strămutat o altă casă şi a recompus-o într-un piept de deal, ultima fiind şi un laitmotiv în câteva pânze. Împreună cu fiul său a cumpărat şi un alt imobil, cunoscut drept „casa albastră“, care va deveni galerie de artă. Artistul derulează şi un proiect denumit „Loc. Şcoala de privit acasă“ pentru salvarea şi conservarea caselor vechi.

Guruieţii de la Şona

Tot la Şona se găsesc vestiţii „guruieţi“, reproduşi şi într-o lucrare şi asumaţi în semnătura pictorului Câlţia. Numiţi de turişti piramide, guruieţii sunt nişte ridicături simetrice de pământ, opt la număr, înălţate deasupra terasei până la 30 de metri şi dispuse în două rânduri, aliniere care sugerează sau inspiră intervenţia umană. În jurul „piramidelor“ au fost găsite obiecte de ceramică din epoca târzie a bronzului şi din perioada Hallstat, ceea ce alimentează părerea că sub movile s-ar ascunde morminte ale celţilor sau sciţilor şi podoabe valoroase. Aceştia ar fi fost depuşi deasupra pentru a zădărnici jefuirea mormintelor. De-a lungul timpului, câţiva localnici au fost ispitiţi să sape, să vadă ce se află sub ridicăturile din pământ, însă teama de ce puteau găsi acolo a fost mai mare. Cercetătorul Andrei Vartic spune că movilele ar fi vestigii dacice, care au legătură cu alte patru piramide asemănătoare de la Hălmeag şi Buneşti. Desigur, geografii numesc aceste movile „guruieţi“ şi ştiinţific ei sunt rezultatul unor foarte vechi alunecări de teren.

Maria BOGDAN