Fermier la 15 ani

Dacă vă întrebaţi cum arată un viitor fermier al României, aflaţi că am găsit exponentul perfect. Un băiat de 15 ani, iubitor de animale, pasionat de caprine, informat, cu vise mari, optimist, înzestrat cu tot ce ar avea nevoie un veritabil fermier. Cu siguranţă nu este singurul din România, însă reprezintă cu brio o generaţie de tineri care au planuri de viitor şi vor să muncească. Accesarea fondurilor europene poate părea o opţiune, însă birocraţia anevoioasă şi termenele lungi par să facă aceşti bani greu de atins. Mă întreb totuşi ce va face statul român pentru a susţine pornirea acestor oameni în viaţă… că alţii am văzut cum o fac.

L-am întâlnit pe Mădălin Berariu la Arad. Părinţii îl aduseseră la târgul Agromalim nu ca să viziteze expoziţia, aşa cum o fac cei mai mulţi, ci ca să-şi expună animalele. Patru zile a stat singur îngrijind de animale, vorbind totodată cu plăcere despre munca lui şi despre exemplarele care îl însoţeau la târg tuturor celor care cereau explicaţii. Un copil subţirel, plăpând, dar care a reuşit să mă uimească prin coerenţa şi pasiunea cu care mi-a povestit puţin din viaţa lui şi a animalelor pe care le păstoreşte. „Am 15 ani, dar mă ocup de creşterea caprelor de la vârsta de 10 ani. Acum am ferma mea de capre, eu merg cu ele la păscut, eu mă ocup de ele. Părinţii m-au lăsat pe mine să am grijă de ele pe perioada târgului. Dorm aici şi când se termină târgul merg acasă“, şi-a început Mădălin povestea.

Maturitatea şi seriozitatea cu care şi-a continuat expunerea m-ar fi lăsat să cred că a sărit de 20 de ani, că acum porneşte în viaţă şi are planuri mari de viitor. Doar feţişoara cu trăsături copilăroase îi trădează încă vârsta copilăriei. Se mândreşte cu cele 20 de căpriţe ale lui, care de altfel au făcut deliciul expoziţiei de animale, pentru că sunt extrem de prietenoase, curioase şi dornice oricând să exploreze zone noi. „Din cele 20 de capre, 2 sunt din rasa Boer şi restul din rasa autohtonă Alba de Banat“, explică Mădălin. Prin intermediul lui iată că aflăm mai multe despre o rasă puţin răspândită pe teritoriul românesc.

Boer, cea mai perfecţionată rasă de carne

„Caprele din rasa Boer sunt aduse din Austria, dar ele provin din Africa de Sud. Am ales această rasă pentru că este una foarte bună de carne şi se vinde mult mai bine decât Alba de Banat. Laptele are o grăsime de 5,6%, iezii cresc repede, la 3 luni ating greutatea de 25 kg“, îşi continuă Mădălin prezentarea. Acum, vorbind de originea acestei rase, aş spune mai degrabă că este nesigură. Unii specialişti spun că deţine un bagaj genetic provenit de la caprele indigene din Africa, India, Angora, cu influenţe şi de la caprele domestice europene. Alte surse spun că rasa a apărut la începutul anilor 1900, când fermierii din provincia Africană Eastern Cape au început selecţia acestei rase pentru producţia de carne. Ca aspect, Boer, denumire care în limba germană înseamnă fermier, seamănă cu rasa de capre Nubira, dar diferă ca mărime, Boer fiind mult mai dezvoltată. Acesta este şi motivul pentru care este considerată una dintre cele mai dorite capre de carne, la care se adaugă, desigur, ritmul rapid de creştere, calitatea carcasei şi costurile mici de întreţinere. De acest lucru ne-a asigurat şi Mădălin. „La rasa Boer întreţinerea animalelor este mai puţin costisitoare decât la Alba de Banat, ele consumă circa 20 kg de iarbă pe zi. Producţia de lapte este de 2,5 litri/zi, pe o perioadă de 3 luni, cât timp este în lactaţie pentru iezi, dar are un avantaj, fată de 3 ori în 2 ani. Nu este o rasă foarte pretenţioasă, se creşte la fel ca şi rasa noastră Alba de Banat, dar trebuie şi ele ajutate cu ceva furaje. Noi le dăm ovăz cu porumb“, spune tânărul fermier. Să mai spunem că la maturitate masculul Boer cântăreşte 90-130 kg, iar femela, 65-80 kg. Şi asta fără a avea pretenţii de hrană.

Pasiunea naşte vise mari

În mod normal activităţile repetitive, programul standard fără mari fluctuaţii, devin plictisitoare pentru un tânăr, dar nu este şi cazul lui Mădălin. M-a asigurat că nu este aşa, a învăţat să se bucure de lucrurile simple. „Când merg cu caprele şi văd că sunt toată ziua după mine mă bucură, dar sunt nişte reguli pe care trebuie să le ştii şi să le respecţi. Trebuie să fii una cu animalul, el te iubeşte, întotdeauna e după tine, dar trebuie să ai grijă de el, spune Mădălin privind în zare. I-am surprins privirea şi am considerat potrivit să-l întreb ce planuri de viitor are. Răspunsul nu a întârziat, dovadă că ştie ce vrea: „Îmi doresc să ajung la 50 de capre Boer, ca să am şi eu un profit după ele. Mă gândesc că iezii de 3 luni se vând cu 250 euro, cresc mai uşor şi se vând mai bine decât capra Albă de Banat. Pe lângă capre mai avem şi 100 de oi, de ele se ocupă un cioban. Am planuri mari. Părinţii nu se mai încadrează pentru accesarea de fonduri europene, de acum eu sunt ultima şansă. Ai mei se gândesc să facă un proiect pe numele meu, pentru o fermă de ovine şi caprine. Aş vrea să am o fermă la standarde europene, văd o hală mare cu animalele crescute în stabulaţie, care mănâncă acolo, ca să nu le mai scoatem pe păşune, de unde pot lua diverse boli“, este visul lui Mădălin. Chiar şi la 15 ani Mădălin se gândeşte cum să transforme îndeletnicirea lui într-o afacere profitabilă. Ar vrea de pe acum să valorifice cât mai avantajos atât laptele cât şi iezii, însă nu-i uşor. „Laptele este 5 lei/litru, dar din păcate nu avem unde să-l vindem, aşa că îl facem brânză şi aşa cu chiu cu vai reuşim să mai valorificăm ceva. Dacă reuşim să o dăm, câş­tigăm 20 lei/kg“, adaugă Mădălin, confruntat cu problemele pieţei.

Patricia Alexandra POP