În învăţământul agricol românesc an şcolar nou, metehne vechi

Străjuită de statuia marelui agronom Haralamb Vasiliu, în clădirea Liceului Tehnologic, care poartă numele marelui savant, răsună din nou glasurile elevilor.

Cei 650 de elevi ai instituţiei de învăţământ din Podu Iloaiei, judeţul Iaşi, se specializează în profilele agricol, zootehnic, comerţ, economic, mecanic şi, în ultimii ani, ca operator în tehnica de calcul.

Rezultatele procesului de învăţământ sunt deosebite datorită unui corp profesoral şi tehnic de calitate. În sesiunea de bacalaureat din vara acestui an, 74% din cei care s-au prezentat la examen au fost declaraţi reuşiţi, liceul din Podu Iloaiei situându-se între cele cu profil tehnic pe primul loc la nivelul judeţului. Aflăm că în fiecare an 30-40% dintre absolvenţi continuă studiile în şcolile postliceale şi la facultăţile de profil, iar cei care rămân în producţie păstrează, ne spune doamna profesor Gabriela Dobre, directorul liceului, legătura cu şcoala.

Peste o sută de absolvenţi lucrează în Danemarca, ţară unde în agricultură se manifestă lipsa forţei de muncă şi unde modul în care aceştia îşi îndeplinesc sarcinile se bucură de apreciere.

La prima vedere toate bune şi frumoase, în realitate însă liceul din Podu Iloaiei se zbate, asemenea întregului învăţământ românesc, în greutăţi materiale şi numai eforturile care se depun la nivelul conducerii şcolii fac ca acesta să se menţină pe linia de plutire.

Utilaje de acum 60 de ani

„Cu banii care ne-au fost alocaţi, ne spune doamna director, abia putem asigura utilităţile, ca să nu mai vorbesc de baza materială.“ În urmă cu 5-6 ani nu aveam nici suficiente scaune pentru elevi. Datorită unor donaţii pe care le-am primit de la o firmă din Danemarca, ne-am putut asigura mobilierul necesar în sălile de clasă şi la internatul şcolii. Cât priveşte parcul de maşini şi tractoare, acestea pot figura ca exponate într-un muzeu al mecanizării agriculturii, multe având o vechime care depăşeşte o jumătate de secol. Sunt greutăţi legate şi de practica în producţie. Pentru că nu sunt bani, elevii nu pot nici măcar vizita ferme model, cum ar fi societatea comercială Ceres din Bivolari, unde tehnica de vârf, tehnologiile aplicate la culturile de câmp sau zootehnie sunt, ca să spunem aşa, la ele acasă. Ne mulţumim aşadar cu tehnica pe care o avem.“

Abandonul şcolar – o realitate

Tot de lipsa banilor se plâng atât elevii cât şi profesorii. Din cei 650 de elevi, 260 beneficiază de Programul Bani pentru Tineri. Aceasta înseamnă că familiile din care provin au venituri extrem de mici şi, în condiţiile în care se întârzie plata pentru mijloacele de transport, 30-40 de elevi sunt nevoiţi să abandoneze şcoala. Nici profesorilor nu li s-au decontat banii pentru plata navetei, deşi, conform legii, primăria are această obligaţie. Suntem, de asemenea, informaţi că şi cei câţiva lucrători de la sectorul zootehnic al şcolii ameninţă cu demisia în bloc, nemulţumiţi de salariile de cinci, şase sute de lei pe lună.

Ce perspective există dacă, raportându-ne la starea de fapt a învăţământului românesc, se mai poate vorbi de perspectivă? Demersuri, subliniază doamna director, au fost făcute şi se fac în continuare. La un moment dat, Ministerul Educaţiei a lansat ideea de asociere în parteneriat cu Ministerul Agriculturii, mai exact cu acea dublă coordonare a liceelor agricole şi care a dat rezultate deosebite până în 1990, colaborare datorită căreia se putea realiza baza materială şi pregătirea mai bună a elevilor. Din păcate, totul a rămas în faza de promisiune. „Oricum, aşteptăm măsuri care să asigure condiţii decente liceului nostru, învăţământului agricol în general“, încheie doamna director.

Stelian Ciocoiu