Delta Neajlovului, locul unde se împletesc istoria, natura şi sacralitatea

Delta Neajlovului, a doua ca biodiversitate după Delta Dunării, e o apariţie neaşteptată în peisajul din Câmpia Câlnăului. Statistic, raiul din Comana-Giurgiu se întinde pe 25 km2, dar natura s-a exprimat cu intensitate în 8.024 ha de pădure, 1.206 ha de baltă şi alte 300 ha de mlaştini, fiind o curiozitate botanică şi faunistică. Istoric, locul ne întoarce în vremurile ziditorilor de neam Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul, ultimul cu memorabila bătălie de la Călugăreni, purtată pe malurile captive ale Neajlovului. Contemplativ, Delta Neajlovului este locul care oferă o natură bogată, neobişnuită, unică. Spiritual, Mănăstirea Comana şi Schitul Delta Neajlovului ne pot duce în călătoria veşnic căutată, înspre sinele lăuntric şi Dumnezeu.

Firavul Neajlov, cu izvorul în Podişul Getic, n-ar anunţa, în treimea cursului superior, c-ar fi în stare să defileze atât de larg, înainte de a se vărsa în râul Argeş. Dar a făcut-o magistral, cum doar natura ştie să dăltuiască pe pământ. Delta Neajlovului, care se suprapune cu suprafaţa Parcului Natural Comana, îşi are frumuseţile şi unicităţile sale: 1.250 de specii de plante, 141 de specii de păsări, 13 de peşti, 31 de mamifere, cu vidra şi pisica sălbatică protejate prin Convenţia de la Berna şi 16 specii de reptile şi amfibieni, şapte intrate în programele mondiale de protecţie a faunei. Botaniştii au izolat trei arii sau rezervaţii ştiinţifice: ghimpele (Ruscus aculeatus), bujorul românesc (Paeonia peregrina) şi mărgăritar. Pădurea, parte din ea dezvoltată pe mlaştini, are câteva exemplare rare de arbori seculari.

Scurtă incursiune în istoria zbuciumată a mănăstirii Comana

La gura de vărsare, Neajlovul a adăpostit episoade ale istoriei, depozitate ca arhivă nescrisă de zidurile mănăstirii fortificate Comana. Undeva, în Comana sau Daia, se spune că ar fi fost asasinat Vlad Ţepeş, după lupta cu Basarab Laiotă din 1476. Capul său a fost trimis turcilor, iar corpul a fost înhumat la Mănăstirea Comana, ctitoria voievodului din 1461, construită pe o insulă în mijlocul mlaştinilor, cu o singură intrare pe latura nordică. Un secol de frământări a fost suficient pentru ca biserica şi zidurile de apărare să se surpe. Mănăstirea este refăcută de boierul Radu Şerban, prin anii 1600, dar perioada de maximă înflorire o cunoaşte în timpul marelui vornic şi domnitor Şerban Cantacuzino, care comandă, între anii 1699 şi 1701, lucrări de restaurare şi extindere în spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcţiilor în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Atunci se adaugă chilii noi la cele existente, se înalţă zidurile până la aproape 15 metri şi se construieşte un elegant foişor brâncovenesc de pe latura de nord. În decembrie 1769 Comana a fost asediată timp de trei zile de un detaşament turcesc din Giurgiu şi a memorat eroismul voluntarilor români, conduşi de Pârvu Cantacuzino, care şi-au dat viaţa încercând sa salveze mănăstirea. Aici au fost îngropate rămăşiţele domneşti ale ziditorilor Radu Şerban şi Şerban Cantacuzino, dar mormintele au fost distruse de călugării greci în 1854, după ce aşezământul a fost închinat Patriarhiei Sfântului Mormânt din Ierusalim de Nicolae Mavrocordat. Un alt episod de răstrişte urmează după secularizarea averilor mănăstireşti, din 1863. În 1932 complexului i se adaugă Mausoleul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial în luptele de pe Neajlov. Biserica este transformată în parohie până în anul 1990, când se încheie şi o ultimă renovare.

Credincioşi în straie ţărăneşti

Astăzi, complexul monahal se află într-un nou proces de reabilitare, proiectul de valorificare a patrimoniului cultural fiind de 30,4 milioane de lei (20,9 mil. lei, fonduri europene). În spatele zidurilor de apărare, grădina coboară până pe malul apei Neajlovului, într-o taină nedefinită, un amestec de istorie încă nedesluşită pe deplin şi natură în formă pură, ocrotită de ofensiva modernităţilor nepotrivite prin mlaştinile şi apele secrete ale deltei. Şi ca să fie trăirea desăvârşită sau tocmai pentru că este desăvârşită, printre cântările liturgice pregnant bizantine apar întotdeauna credincioşi îmbrăcaţi în costum popular.

Sunt familii de tineri din Bucureşti (Berilă, Niţă, Georgescu şi Diaconu), adoptaţi de Comana şi Călugăreni, care doresc să reînvie românismul şi portul ţărănesc de demult, într-o lume rătăcită, derutată. Apariţia lor este senzaţională, cât să te tulbure şi mai tare în pierderea noţiunii timpului: ce e azi, ce-a fost ieri, în care minut s-a oprit Vlad Ţepeş, cum au fost alungaţi otomanii sau mai întâi cum au fost împinşi în mlaştini, care-i graniţa dintre opincă şi pantoful de asfalt, cine suntem, încotro mergem...

Schitul Delta Neajlovului

La 7 km depărtare, în ultimii ani ai mileniului trecut, în Călugărenii lui Mihai Viteazul, fostul stareţ al Mănăstirii Comana, părintele arhimandrit Irineu a înălţat schitul Delta Neajlovului.

În august 2000 a fost pusă prima piatră de temelie, iar în 2004 mica biserică din lemn, cu hramul Înălţarea Domnului, este târnosită de patriarhul Teoctist.

Părintele Irineu, sprijinit de donaţii private ale unor credincioşi constant prezenţi la slujbele duminicale, atraşi pesemne şi de harul recunoscut al monahului, a purces la zidirea unei mănăstiri, cu hramul Naşterea Maicii Domnului. Incinta este deocamdată un şantier, dar biserica, originară ca arhitectură, este pictată deja pe jumătate.

Maria Bogdan