România, în fața unei provocări majore: doar 6-10% din deșeurile textile sunt reutilizate sau reciclate

România generează anual aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile, însă doar un procent redus, între 6% și 10%, este reutilizat sau reciclat.

Lipsa unei infrastructuri adecvate, absența datelor centralizate și nevoia unui sistem coerent pun presiune pe autorități și industrie, în contextul noilor obligații europene.

Aceste teme au fost în centrul conferinței „Textilele în România: între Directiva UE și implementarea națională”, organizată pe 31 martie, la Senatul României, de Asociația Planeta Verde (APV), sub egida comisiilor parlamentare de mediu.

Evenimentul a reunit reprezentanți ai autorităților naționale și europene, mediului de afaceri și societății civile, într-un dialog aplicat privind implementarea sistemului de răspundere extinsă a producătorului (EPR) pentru textile.

Conferința face parte dintr-un demers mai amplu inițiat de APV, care urmărește definirea unui model funcțional de economie circulară în sectorul textil, prin colaborarea cu actorii relevanți din piață.

Presiune europeană și întârzieri la nivel național

Începând cu 1 ianuarie 2025, colectarea separată a textilelor devine obligatorie în Uniunea Europeană. Directiva (UE) 1892/2025 stabilește termene clare: transpunerea în legislația națională până la 17 iunie 2027 și operaționalizarea unui sistem EPR dedicat textilelor până la 17 aprilie 2028.

În prezent, România nu dispune de un sistem integrat pentru colectarea, sortarea, reutilizarea și reciclarea textilelor și nici de un mecanism financiar stabil, ceea ce crește riscul de neconformare.

„Viziunea noastră este să construim, împreună cu actorii din piață, un sistem care funcționează în mod real, cu etape clare și un calendar predictibil”, a declarat ministra Mediului, subliniind ambiția ca România să devină un exemplu de succes la nivel european.

La rândul său, un reprezentant al Comisiei Europene a atras atenția că lipsa unor ținte numerice în directivă nu reduce responsabilitatea statelor membre, ci o amplifică: „colectarea separată trebuie realizată riguros, iar deciziile trebuie bazate pe date”.

Un sistem care trebuie construit de la zero – dar corect

Participanții au subliniat că simpla colectare nu este suficientă. Pentru ca sistemul să funcționeze, este necesară dezvoltarea întregului lanț: de la reutilizare și reciclare, până la crearea unei piețe pentru materiile prime secundare.

Reprezentanții Guvernului au evidențiat că textilele sunt deja incluse ca prioritate în Planul Național de Acțiune pentru Economia Circulară, însă implementarea trebuie să fie coerentă și simultană pe mai multe planuri: infrastructură, capacități de reciclare și mecanisme de valorificare.

Totodată, autoritățile economice au punctat oportunitatea acestui sector: deșeurile textile pot deveni o sursă importantă de materii prime și investiții, dacă sistemul este construit corect încă de la început.

Din partea mediului de afaceri, s-a atras atenția asupra nevoii unui cadru predictibil: „provocarea nu este doar transpunerea directivei, ci crearea unui sistem aplicabil în practică, cu costuri realiste și reguli clare, care să permită investiții pe termen mediu”.

România, în urma altor state europene

În cadrul conferinței a fost lansat și raportul „Modele de Guvernanță pentru Circularitatea Textilelor în România”, care analizează bune practici din Franța, Olanda, Belgia și Germania.

Documentul evidențiază mai multe vulnerabilități majore:

• lipsa statisticilor centralizate privind textilele introduse pe piață;
• absența unui sistem EPR funcțional dedicat acestui flux;
• neadaptarea sistemului actual de trasabilitate (SIATD) pentru textile;
• nivelul foarte scăzut de reutilizare și reciclare.

Concluzii: fără parteneriat și schimbare de comportament, sistemul nu va funcționa

Participanții au căzut de acord că directiva europeană oferă flexibilitate, dar și responsabilitate. România trebuie să își construiască propriul model, adaptat realităților locale.

Printre concluziile principale:

• soluțiile trebuie dezvoltate în parteneriat între stat și mediul privat;
• este necesară o schimbare de comportament la nivelul consumatorilor și al întregului lanț economic;
• colectarea nu poate depinde exclusiv de sistemul public, fiind nevoie de implicarea mai multor actori;
• dezvoltarea economiei sociale poate aduce beneficii atât de mediu, cât și sociale.

În lipsa unor acțiuni rapide și coordonate, România riscă să rămână în urmă în implementarea noilor cerințe europene. În schimb, o abordare strategică ar putea transforma problema deșeurilor textile într-o oportunitate economică semnificativă.