Primul care a semnalizat necesitatea perdelelor de protecție în țara noastră a fost marele agronom și om politic Ion Ionescu de la Brad în 1866.

Pentru a fi mai convingător, în anii 1870-1872 a înființat pe terenul fermei sale de la Brad – Roman o plantație cu scopul de „a crea adumbriri contra vântului“. În anul 1880 au fost înființate perdele pentru fixarea nisipurilor în Oltenia și primele 20 ha de perdele în Ialomița.

Despre necesitatea și importanța perdelelor de protecție au început să se convingă și unii mari proprietari de moșii, astfel că în 1878-1881, în zona Mărculești – Ialomița, marele proprietar Stănculescu trece la înființarea acestora. În perioada 1877-1878, cu prilejul Războiului de Independență, Regele Carol I, participant la război, a fost cartiruit în comuna Poiana Mare – Dolj și a văzut întinse câmpii cu nisipuri, fiind interesat de fixarea acestora.

După război, a cerul guvernului să întreprindă asemenea măsuri și în 1882 a început împădurirea cu salcâm pe 38 de hectare. În anul 1924 se realizează perdele de protecție în zona Berteștii de Jos – Brăila. În perioada 1935-1944 se organizează acțiunea de plantare a perdelelor forestiere de protecție sub îndrumarea acad. Gheorghe Ionescu-Șișești, care în această perioadă a fost, în mai multe rânduri, ministru al Agriculturii. În această acțiune a fost sprijinit de un mare silvicultor, Marin Dracea.

În 1937 se plantează primele perdele de protecție, cu caracter experimental, la Schitu – Constanța, iar în 1938 se înființează Stațiunea Experimentală Forestieră „Dobrogea“ la Mangalia. Cu același scop, în 1946 se înființează Stațiunea Experimentală Silvică „Bărăganul“.

Sub conducerea Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR) se înființează în perioada 1950-1954 rețele de perdele forestiere de protecție la Stațiunile Experimentale Agricole Valu lui Traian, Mărculești, Lovrin, Târgu Frumos, Studina, Câmpia Turzii ș.a.

În anul 1960 perdelele de protecție protejau un milion de hectare în Dobrogea și Bărăgan, iar în 1961 aveam 7.000 km perdele pentru protecția câmpului și 1.400 km perdele pentru protecția căilor de comunicație.

La jumătatea secolului al XX-lea se intensifică plantarea perdelelor forestiere de protecție care făceau parte din recomandările Complexului (DKV) Dokuceaev – Kestâcov – Viliams și răspundeau așa-numitului „Plan Stalinist de Transformarea Naturii“.

Eram elev în acea perioadă și toți elevii din țară participau la plantarea de puieți în diferite zone programate.

La Consfătuirea țăranilor și lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii de la Constanța din 1958 s-a hotărât sistarea plantărilor de perdele de protecție.

După 1962 și în special după 1964 se trece la defrișarea perdelelor forestiere de protecție pe considerentul că a fost invenția lui Stalin.

După 1989, așa cum s-a procedat cu toată averea României, au fost lichidate toate perdelele de protecție, inclusiv lizierele care protejau căile ferate și drumurile naționale, precum și masive întregi de pădure.

Parlamentul elaborează Legea nr. 289 din 2002 privind perdelele forestiere de protecție pentru Câmpia Română, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei, sudul Olteniei ș.a., iar în Legea Noului Cod Silvic din 2008 sunt prevăzute o serie de avantaje pentru proprietarii de teren pe care se înființează aceste perdele. Guvernul elaborează Ordonanța de Urgență nr. 38/2014, cu modificări la Legea nr. 289/2002. Tot în anul 2014 se elaborează „Programul Național pentru realizarea perdelelor de protecție pentru autostrăzi și drumuri naționale“.

Acum există legislație necesară, organele silvice dispun de puieți pentru plantarea perdelelor de protecție, sunt și promisiuni politice, dar se trece mai greu la acțiunea propriu-zisă.

Reamintim câteva avantaje ale acestor perdele:

– reduc viteza vântului cu 25-50% și transpirația plantelor cu 20%, deci se economisește apă;

– stăvilesc spulberarea zăpezii, menținând un strat gros de zăpadă pe tot câmpul și în special peste culturile de toamnă pe care le protejează (de exemplu, grâul sub un strat de 50 cm – plante vii 94% – producție 100%; grâul sub un strat de 6 cm – plante vii 68% – producție 61%);

– se previne eroziunea solului;

– perdelele ocupă doar 3-4% din teren și sporesc producția cu peste 35% (de exemplu, în Dobrogea, producția de grâu în 1956 a fost cu 60% mai mare, iar la porumb, în 1958, cu 55% mai mare decât în câmp fără perdele de protecție).

De menționat că în țară avem cca 7 mil. ha care necesită protecție, dintre care 4 mil. ha au tendințe spre deșertificare. Precizăm că avantajele unei perdele forestiere de protecție nu sunt vizibile și nu se materializează în scopuri de protecție decât în cadrul unei rețele de perdele (un caroiaj de perdele principale și secundare amplasate la o anumită distanță și orientate sub un anumit unghi față de direcția vântului dominant).

Prin urmare, este necesar un sistem național de perdele în rețele rectangulare. Ar fi de dorit ca în această primăvară să se treacă masiv la plantarea perdelelor forestiere de protecție.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 46-47