Soiuri de prun vechi românești

În materialul de față vă prezentăm soiurile de prune cele mai reprezentative pentru arealul românesc.
Tuleu gras: este unul dintre cele mai vechi soiuri autohtone de prun, originar din Argeș (Leordeni), un fel de etalon calitativ pentru întregul sortiment de prune. Pomul, care reușește altoit pe corcoduș, are vigoare mare, cu coroană invers-conică și ramuri de schelet cu inserție într-un unghi îngust, lemn fragil, care se rupe sub greutatea rodului. Este precoce, productiv, androsteril (necesită obligatoriu polenizatori – Stanley, Anna Späth, Early Rivers, d`Agen etc.), sensibil la Plum Pox. Fructifică pe formațiuni scurte și mijlocii, înflorește semitârziu, prezintă fructe de calitate superioară, de mărime mijlocie, cu pielița albastră, abundent acoperite cu pruină albăstruie, pulpă galben-verzuie, crocantă, suculentă, cu gust foarte plăcut. Coacerea are loc spre sfârșitul lunii august.
Grase românești: soi românesc vechi, cu o largă arie de răspândire în dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei. Are o mare rezistență la ger și umiditate, putând fi cultivat aproape pe orice fel de sol în arealul său, dar în același timp este sensibil la secetă, căldură excesivă și, pe timp ploios, la monilioză. Pomul este viguros, rodește pe buchete de mai și ramuri mijlocii. Înflorește în luna aprilie, este parțial autofertil, având nevoie, pentru siguranță, de polenizare cu soiurile d`Agen, Anna Späth, Stanley. Fructul este mic spre mijlociu, sferic sau ușor alungit, cu prindere bună de pom, de culoare vineție, acoperit cu pruină albastră. Pulpa galben-verzuie este foarte suculentă, dulce, lipsită de aromă, aderentă la sâmbure, nepropice pentru consum în stare proaspătă, dar excelentă pentru deshidratare și mai ales distilare. Din acest soi rezultă cea mai bună țuică, băutură prin excelență românească.
Vinete românești: soi românesc de asemenea foarte vechi, cu populații numeroase în diferitele zone din țară. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, cu coroana invers piramidală și ramuri de schelet lungi. Fructifică pe buchete de mai și ramuri mijlocii. Înflorește târziu, este parțial autofertil, necesitând polenizare cu d'Agen, Stanley, Anna Späth, Renclod Althan. Prezintă rezistență la ger și suficientă toleranță la secetă, dar în condiții de caniculă prelungită producția scade. Este, apoi, foarte sensibil la Plum Pox. Fructul este mic spre mijlociu, elipsoidal, de culoare albastră, cu pulpă aromată, neaderentă la sâmbure. Maturizarea are loc în luna august-septembrie. Se recomandă pentru deshidratare și prelucrare sub formă de gemuri, dulcețuri, marmeladă.
Gras ameliorat: este un soi autofertil creat în 1968, la Stațiunea Istrița-Buzău, ușor sensibil la Plum Pox Virus. Pomul este viguros, bogat în ramuri de schelet, fructifică pe ramuri mijlocii și lungi. Înflorește timpuriu, în prima epocă specifică prunului. Fructul este mijlociu spre mare, de formă globuloasă, alungit ușor la capete, cu pieliță de culoare vânăt-roșcată și pruină violacee. Pulpa galben-verzuie este dulce, crocantă, suculentă, neaderentă la sâmbure. Fructele ajung la maturitate la mijlocul lunii septembrie și sunt destinate consumului în stare proaspătă.
Maria BOGDAN
cultura prunului, prune, soiuri de prun, prune romanesti
- Articol precedent: Cele mai răspândite grupuri de soiuri de mere în lume
- Articolul următor: Livada lu’ Costică din Brădăţel, județul Suceava