Evoluţia agriculturii româneşti în ultimele 2 decenii şi necesitatea cooperării

Această analiză se referă la evoluția agriculturii românești în ultimele două decenii aratându-se că economia rurală rămâne foarte slab integrată în economia de piață, că măsurile sociale luate în agricultură au făcut acest sector important al economiei naționale necompetitiv și va sublinia necesitatea cooperării.

Analizând suprafeţele agricole în perioada 1989 – 2010 observăm o scădere a arealului arabil şi respectiv a suprafeţelor cultivate cu grâu, orz, porumb, soia, cartofi, livezi, pepiniere viticole și pomicole, iar cea mai drastică scădere înregistrându-se la suprafaţa arabilă irigată (-97,15%) în 2010 raportată la anul 1989. Creșteri mici sunt înregistrate în suprafața cultivată cu legume (3,88%) și evoluţii semnificative la suprafeţele cultivate cu floarea soarelui (82,34%) și rapiță (2.613%) raportate la anul 1989, ca urmare a creșterii cererii de biodiesel.(Tabelul 1.)

Tabelul 1.Evoluţia suprafeţelor agricole

Sursa: Date prelucrate după Anuarul statistic al României, 1990-2011

Raportând media producţiilor înregistrate pe parcursul celor două decenii analizate, la anul 2010 s-au înregistrat scăderi la producţia medie de orz şi orzoaică la ha (-3,85%), la producţia medie înregistrată de cartof la ha (-3,27%) şi la producţia medie de struguri înregistrată la ha (-10,48%), iar creşteri au fost înregistrate la producţia medie la ha de: grâu ( +0,75%), floarea soarelui (+25%), porumb (+37,38%), rapiţă (+44%), şi soia (48,39%).(Tabelul 2.)

Tabelul 2. Evoluţia producţiei medii la principalele culturi agricole

Sursa: Date prelucrate după Anuarul statistic al României, 1990-2011

Făcând o comparaţie între producţiile totale obţinute în anul 1989 la principalele culturi şi anul 2010 observăm creşteri la producţia totală de: porumb (33,72%), floarea soarelui (92,57%), rapiţă (5.138,89%) şi scăderi la grâu (-26,76%), orz şi orzoaică (-61,85%), soia (-50%), cartof (-15%) şi struguri (-19,07%). (Tabelul 3.)

Tabelul 3. Evoluţia producţiei totale la principalele culturi agricole

Sursa: Date prelucrate după Anuarul statistic al României, 1990-2011

Analizând efectivul de animale observăm o tendinţă dramatică de scădere la nivelul anului 2010 luând ca referinţă anul 1989. Efectivele au scăzut la bovine total ( -68,81%), bovine şi juninci (-52,90%), suine (- 62,18%), ovine şi caprine (- 44,13%), păsări (-36,62%), găini outoare (-15,23%), familii de albine (-10,16%).(Tabelul 4.)

Tabelul 4. Evoluţia efectivelor de animale

Sursa: Date prelucrate după Anuarul statistic al României, 1990-2011

Din punctul de vedere al cantităţilor de produse de origine animală destinate abatorizării sau procesării raportând anul 2010 la 1989 observăm creşteri la producţia de lapte de vacă (+32,85%), cantitatea de miere extrasă (+83%) şi scăderi la cantitatea de: carne de bovine (-53%), carne suine (-46,04%), carne ovine şi caprine (-53,94%), carne pasăre (- 7,85%) şi ouă consum (-11,95%).(Tabelul 5.)

Tabelul 5. Evoluţia produselor de origine animală destinate abatorizării sau procesării

Sursa: Date prelucrate după Anuarul statistic al României, 1990-2011

Agricultura, a oferit un sprijin slab din punct de vedere al creșterii economice în ultimii 10 ani, comparativ cu ponderea acestuia în PIB, în principal ca urmare a dependenței de condițiile meteorologice și de nivelul scăzut al echipamentelor cu mijloace tehnice din exploatațiile agricole.

Pentru România, șansa de a depăși criza economică este asigurată de schimbări radicale în zonarea culturilor agricole, structura culturilor, rotația culturilor, tehnologii de producție stabilă și prețuri competitive pe piața unică europeană. Aceasta indică faptul că totul va fi aplicabil numai prin cooperarea agricultorilor, susținuţi de către statul român și Uniunea Europeană cu măsuri concrete și fonduri pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie la nivel naţional, efectuarea cadastrului, refacerea sistemului de irigații și prin împrumuturi la nivel comparabil cu alte țări europene.

Revigorarea întregului sistem agroalimentar, presupunea măsuri radicale, de fond. Tranziţia la economia de piaţă, era necesară în perioada postdecembristă, însă presupunea o autentică reformă economică, o legislaţie eficientă capabilă în modernizarea agriculturii, şi la modul general să revitalizeze spaţiul rural al neamului nostru. Aceste fenomene au loc şi datorită slabei organizări a producătorilor agricoli în forme de asociere.

Este bine cunoscut, faptul că economia rurală românească este dominată de agricultură, a cărei principală caracteristică este procentul semnificativ al fermelor de subzistență și semi-subzistență care produc pentru consumul propriu, cu o suprafață mică de teren, vânzând ocazional produsele obținute la piață.

După suprafaţa deţinută de o exploataţie, în România, ponderea exploataţiilor din grupa 1 „foarte mici”, este cantonată în intervalul de clasă < 2 UDE şi ca suprafaţă ≤ 5 ha pe exploataţie. Zootehnia poate deveni o ramură importantă, dar este necesară perfecţionarea ei, astfel încât să conducă la creşterea efectivelor şi la abordarea unor tehnologii moderne de exploatare şi nutriţie a animalelor care să crească randamentul, veniturile fermierilor, dar şi asigurarea siguranţei alimentare.

Cei 20 de ani analizați arată oscilațiile indicatorilor utilizați din cauza climei și condițiilor economice şi politice.

Este nevoie de o susţinere accentuată pe progresul economiei zonelor rurale, în condiţiile cerute de conceptul de durabilitate.

Agricultura UE, a fost bine organizată și susținută cu un progres imens în comparație cu situația din România, unde agricultura este încă într-o fază incipientă pentru afaceri eficiente și performante.

Dr.ing. Florentin BERCU