Tainele misterioase din clepsidra labirintică a Marocului (III)

Marocul este țara medinelor labirintice, una dintre acestea fiind în orașul Fes, cu peste 10.000 de străduțe înguste, cu magazine diversificate, de la obiecte artizanale până la mobilier. Este tărâmul tajinelor încă din secolul al IX-lea, acestea având numele de la vasul de teracotă în care se prepară. Rata educației în Maroc este mai mare decât în alte țări africane, învățământul fiind obligatoriu și totodată gratuit, amintind aici de Universitatea Al Quaraouiyine, cea mai veche instituție de învățământ din lume ce nu și-a întrerupt activitatea din anul 859 până azi. Cu a doua cea mai veche dinastie din lume (familia regală se află la putere din anul 1631), Marocul este vestit pentru copacul de argan, mai ales din regiunea Souss Massa, din al cărui fruct se extrage uleiul de argan.

Denumit „orașul cu vânt“ și tradus din limba arabă „micul tablou“, Essauira, cel mai mare port al Marocului din secolul al XIX-lea, mă primește în brațele ei umezite de ploaie într-o zi de ianuarie. Trec prin porțile cu arcade ale medinei Mogador, pe lângă zidurile construite din piatră aurie, mă împiedic de-o coadă de mâță adăpostită la poalele unor munți de condimente ce așteaptă să fie vândute pentru a ajunge în deliciosul tajine marocan. O bătrânică-și duce picioarele agale și anii din urmă în energia sălbatică a unui baston, intru apoi să văd o expoziție artizanală ce-mi ia ochii, purtându-i prin coloritul vaselor pictate cu măiestrie manual, în forme de flori, stele și alte geometrii ale onduleurilor de pensulă și continui prin forfota de lume să trasez linia spre întâlnirea cu Oceanul Atlantic. Ploaia-mi zâmbește-ntr-un colț al gurii și-încetează a mai lăcrima, lăsând loc razelor de soare a se năpusti pe albastrul bărcilor din port. Urc în Sqala du Port și admir printre tunurile de bronz pescarii ce repară la vreo barcă ori peticesc pânzele cu care prind pește. Pescărușii zboară în toate direcțiile, e hrană din belșug aici pentru ei, dar și pentru sufletul meu, vântul îmi poartă pletele-nspre norii ce se risipesc timizi, ascunzându-se după Cel Cald, îmi deschid și eu aripile și ajung la Insula Mogador cu clipirea din ochi. Un cățel negru cu cravată albă la gât mă conduce pe plajă, facem câțiva pași împreună însoțiți de alizeul ce vâjâie nestingherit pe la urechi, las în urma mea forme de pași ce se pierd în nisipul umed al Essauirei.

Urc, urc printre Munții Atlas, drumul cu multe serpentine duce către Ksar din Ait-Ben-Haddou, sat fortificat berber, patrimoniu UNESCO, cunoscut azi pentru numeroasele scene din filmele ce s-au turnat aici, precum „Gladiatorul“, „Iisus din Nazareth“, „Indiana Jones“ și altele. Traversez un pod imens ce trece pe deasupra fluviului Draa; privind în față, nu-mi dau seama dacă pământul s-a-ncălțat cu niște ferestruici și s-a ridicat de pe scaun să mi spună ce-i în sufletul lui. Da, câteva cămăruțe mai sunt îngrijite de săteni ce stau aici permanent, restul s-au mutat dincolo de pod, într-o lume nouă. E o viață ce respiră prin inimă maro, vase din lut, camere făcute din chirpici, pisici și măgăruși, până și soarele a căpătat nuanță pământie.

Mă clatină după bunu-i plac, după ritmul mersului, sunt la mâna ei sau mai bine zis la cocoașa ei, duioasa cămilă merge cu mine către deșertul Saharei, mă voi boteza atingând acest nisip. Urmașii berberilor pregătesc un foc de tabără și cina. Gustul de tajine cu legume și carne de vită servită în vasele special concepute din lut pentru preparare, muzica marocană și tarabana au făcut din această seară o secvență de neuitat. Se lasă răcoarea nopții, luna șade cuibărită peste cortul în care dorm acoperită cu câteva pături, mai grele decât mine, căci frigul se strecoară prin întuneric.

Mă trezesc, e răsăritul unui nou început, iau în palmă nisipul din dunele ce stau mândre cu fața către cer, în câteva secunde mi se strecoară printre degete, e timpul petrecut aici, ce nu-l poți aduna nici măcar într-o clepsidră, căci nimic nu se mai poate repeta, nimic nu va mai fi la fel a doua oară, misterul mozaicului din Maroc e destăinuit doar aurei stelare.  

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO