Madagascar, tărâmul lemurilor și baobabilor (IV)

De fiecare dată când pornesc într-o nouă călătorie îmi doresc să înțeleg povestea locurilor și a lucrurilor pe care urmează să le văd. Doar așa cred că poți să te apropii de oamenii pe care îi întâlnești și astfel să le cunoști istoria, cultura și obiceiurile.

În Madagascar nu doar natura ne-a oferit experiențe unice și emoționante, ci și oamenii prin talentul lor deosebit în confecționarea obiectelor tradiționale.

Ambositra, capitala artizanatului malgaș

Considerat locul de naștere al meșteșugurilor malgașe, Ambositra – orașul trandafirilor, este populat în mare parte de triburile Zafimaniry, numiți și locuitorii pădurilor. Am vizitat un centru de artizanat cu obiecte de mobilier confecționate din lemn de esență prețioasă, sculpturi în abanos, obiecte sculptate și încrustate din abanos și trandafir, care necesită multă răbdare și îndemânare până să li se dea valoare. Vizitarea acestor locuri autentice este o experiență de neuitat, care n-ar trebui ratată de cei care ajung acolo.

Am descoperit în câteva ateliere rafinamentul lucrului cu peste douăzeci de tipuri de lemn endemic, apoi case bogat ornamentate, ustensile și obiecte din viața de zi cu zi executate manual, în forme și motive care evocă și o influență arabă prezentă în cultura malgașă. Imaginația și creativitatea lor merge într-atât, încât nicio piesă creată nu este aidoma alteia.

Cu siguranță, orice te decizi să achiziționezi va fi suvenirul tău unic din Madagascar. Nici eu nu am rezistat tentației de a-mi procura câte ceva lucrat cu măiestrie de localnici. Meșteșugurile din Ambositra sunt din anul 2001 pe lista patrimoniului cultural UNESCO.

O altfel de hârtie…

Ambalavao este o zonă din insulă renumită pentru atelierele în care se fabrică un tip de hârtie specială numită Anteimoro după numele tribului și similară cu pergamentul. Este produsă din scoarța arbustului avoha. După colectare arbustul  nu moare, iar scoarța se regenerează.

Scoarța este înmuiată și fiartă în apă, apoi este bătută cu niște ciocănele până ce fibrele sunt rupte. Peste materialul rezultat şi care are consistența unui aluat se adaugă din nou apă până se obține o pastă care este apoi întinsă pe niște tăvi mari, pe care se imprimă frunze și petale de flori naturale. În final tăvile sunt puse la uscat rezultând o hârtie imprimată care este apoi tăiată în foi de dimensiunea dorită folosită pentru a confecționa plicuri, cărți poștale, rame și abajururi. În trecut hârtia Anteimoro a fost folosită ca suport pentru scriere.

…și o altfel de mătase naturală

Autentice sunt si atelierele de obținere a mătăsii naturale. Într-un astfel de loc  am observat că procedeul de obținere a mătăsii e complet diferit față de cel clasic. Gogoșile de viermi de mătase din Madagascar sunt de culoare gri și cu firul mai gros și mai scurt. Gogoșile sunt întoarse pe dos și apoi fierte în niște cazane până ce se obține o pastă care după răcire este răsucită manual. Din firele obținute se fac apoi țesături. Pânza obținută seamănă mai degrabă cu iuta sau cânepa. Interesant şi valoros mi s-a părut faptul ca totul se face manual, cu mijloace primitive, dar ingenioase.

Ateliere unicat

Printre multele locuri vizitate în Madagascar s-a aflat și un atelier din Ambatolampy în care se prelucrau obiecte din aluminiu reciclat. Metodele erau rudimentare, dar comunitatea respectivă trăia din astfel de meșteșuguri. Se obțineau acolo vase din aluminiu și diferite ustensile pe care am aflat că le găsești în orice bucătărie malgașă, dar și obiecte artizanale pe care le-am văzut mai apoi vândute ca suveniruri.

În Antsirabe, o altă localitate importantă din insulă, am vizitat un atelier în care se confecționau obiecte din corn de zebu (boul cu cocoașă). Și aici am întâlnit aceleași metode rudimentare. Pentru prelucrarea și șlefuirea coarnelor de zebu meșterul folosea un motor provenit de la o mașină de spălat. Impresionant ce putea ieși din mâinile acestor oameni: cercei, brățări, pandantive, broșe, tacâmuri și multe altele pe care chiar nu le găsești oriunde, motiv pentru care n-am putut pleca fără să-mi procur câteva din aceste obiecte.

Am admirat lucrul migălos și meticulos al artizanilor malgași din mâinile cărora ies adevărate opere de artă, ceea ce a făcut ca momentele trăite printre ei să le simt cel puțin la fel ca pe cele din alte locuri poate mai renumite din călătoriile mele.

Povestea Madagascar nu s-a terminat. Vom continua așadar călătoria noastră imaginară într-un alt episod.

Teofilia BANU

GALERIE FOTO