Romania

Nopţi albe în ținuturile Rusiei (II)

Nopţi albe în ținuturile Rusiei (II)
Distribuie:  

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Sankt Petersburg oraşul ţarilor

Aş putea spune că mi-am împlinit un vis atunci când am ales ca destinaţie de vacanţă oraşul Sankt Petersburg. Nu mi-am imaginat că un loc poate aduna deopotrivă atâta eleganţă şi bogăţie, frumuseţe, dar şi opulenţă.

Istoria acestuia începe în anul 1862, atunci când Petru cel Mare a devenit ţar la vârsta de zece ani şi a avut ambiţia de a face schimbări radicale în imperiul rus, inclusiv prin mutarea capitalei de la Moscova. Iubea marea şi navele şi a ales ţărmul Mării Baltice pentru locul viitoarei capitale care urma să devină un mare port şi o cale de comunicare cu Europa. După Pacea de la Nystad, care a pus capăt Războiului Nordic, ţarul a apelat la arhitecți faimoşi din apus pentru a construi noua capitală. Oraşul a fost fondat în 1703 şi botezat Sankt Pieter Burkh, numele olandez al sfântului său protector.

Ţarul a fost un vizionar care a reuşit să aducă pe acele meleaguri tot ce era nou în Europa. Proiectul lui a fost unul îndrăzneţ, depăşind prin efort şi grandoare oraşul Amsterdam folosit ca model.

Au fost secate mlaştinile şi oraşul s-a extins tot mai mult sub conducerea inginerilor germani şi a arhitecţilor italieni sau francezi, dar şi cu munca ţăranilor iobagi de pe întreg teritoriul imperiului. Pentru ridicarea oraşului se spune că au murit aproape o sută de mii de oameni.

Nobilii ruşi au fost siliţi să se mute aici şi să-şi construiască reşedinţe şi după doar zece ani de la fondare, în 1713, orașul Sankt Petersburg a fost proclamat capitala Rusiei. Am aflat că în zonă nu era piatră pentru construcţie, la început folosindu-se doar lemnul până când Petru cel Mare a interzis zidirea clădirilor din piatră pe tot cuprinsul imperiului obligându-i pe toţi meşterii pietrari să vină şi să folosească piatra doar pentru noua capitală.

Istoria oraşului este una destul de tumultoasă, cu evenimente care au marcat profund aceste meleaguri. Petrograd sau Leningrad sunt nume date oraşului în perioade istorice de cotitură pentru Rusia. Aici a început revoluţia bolşevică şi tot aici a fost instituită de către armata germană blocada de nouă sute de zile, considerată a fi cel mai înfiorător asediu din istoria omenirii şi care a lăsat în urmă aproape un milion de morţi din rândul populaţiei civile. Cu toate acestea a fost impresionant ataşamentul locuitorilor pentru cultură, manifestat şi în cele mai grele condiţii de viaţă. Aceştia au preferat să moară de frig decât să ardă cărţi sau piese de mobilier de o inestimabilă valoare.

Rețeaua de canale, străzile și podurile, toate s-au dez­voltat treptat, începând din timpul domniei țarului Petru I, iar grandoarea monumentală s-a conturat şi în timpul împărăteselor Ana Ivanovna, Elisabeta Petrovna și Ecaterina a II-a a Rusiei.

Principala arteră a orașului Nevsky Prospekt, lungă de aproape cinci kilometri am străbătut-o la pas. Aici m-au impresionat mai multe obiective turistice printre care Catedrala Fecioarei din Kazan, apoi Catedrala Sfântul Isaac, Biserica Învierii lui Hristos, cunoscută și sub numele Biserica de pe Sângele Vărsat, precum și caii de bronz de pe Podul Anicikov. Majo­ritatea centrelor comerciale și cele mai costisitoare locuinţe se pot vedea de pe bulevard şi tot acolo se desfășoară și viața de noapte a orașului.

Primul loc pe care l-am vizitat a fost Fortăreaţa Petru şi Pavel construită cu scopul de a apăra Rusia de pericolele din delta Nevei şi care reprezintă locul de naştere al oraşului. A fost cunoscută şi sub numele de Bastilia Rusă deoarece era folosită ca închisoare pentru oponenţii puterii. Printre oameni celebri închiși aici de-a lungul anilor s-au numărat Maxim Gorki, Fiodor Dostoievski, Leon Trotsky sau Alexander Lenin. În 1921 a fost transformată în muzeu de stat găzduind numeroase expoziții cu precădere destinate istoriei oraşului.

Vă amintesc şi faptul că Vladimir Putin este fiul orașului şi se pare că are grijă la fel de mult ca ţarul Petru cel Mare de aceste locuri pe care le-am admirat în călătoria noastră şi care şi-au recăpătat strălucirea de pe vremea vechiului imperiu. Noul Ţar pare că se simte foarte bine pe meleagurile natale pentru că destul de des organizează reuniuni naţionale şi internaţionale la Sankt Petersburg.

Dar povestea e abia la început, iar eu promit să continuu cu speranţa că veţi călători împreună cu mine.

GALERIE FOTO


Teofilia Banu

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 56-57

Rusia, turism, Sankt Petersburg

Alte articole:

Paris, chipul șoaptelor iubirii de basm (I)

Cordoba, orașul unde fluturii zboară printre umbre maure (II)

Cordoba, orașul unde fluturii zboară printre umbre maure (I)

Picături din călimara portului antic, Jaffa

Printre ruinele orașului renăscut din nisip, Jerash (I)

Petra, crinul cu parfum de nisip nabateean (II)

Gânduri andaluze, la umbra portocalilor din Sevilia (IV)