Aripile speranței și tradiții de sărbătoarea Paștelui
Deșertul văzut și nevăzut ce a adunat în tot acest nisip infinitul praf al durerii a fost readus la viață de clipa eliberatoare, aceea în care Iisus Hristos a Înviat a treia zi după răstignirea sa pe cruce, iar picături de speranțe au început să spele creștetele sufletelor aici pe Pământ și nu numai.
Tradițiile și obiceiurile din țara noastră fac ca sărbătoarea Paștelui să fie una presărată cu credință, binecuvântare, reuniune a celor dragi în mijlocul bisericii la slujba Învierii, gustul bucatelor sfințite, toate laolaltă preaslăvind numele lui Dumnezeu, Cel ce prin puterea Sa, ne-a dăruit viața veșnică.
Se spune că cei care pleacă dintre noi în această zi vor intra pe porțile Raiului, acestea fiind deschise, iar cei adormiți revin acasă, aducând mângâiere familiilor.
Lumina din noaptea Învierii este luată de la preot și adusă acasă de creștini, iar cu semnul crucii către răsărit lumânarea crește pulsul binelui, al răsadului liniștii în sânul familiei. La vreme de necaz, această lumânare se poate aprinde pentru îndepărtarea relelor.
Este bine ca primul ce pășește în casă de Sărbătoarea Pascală să fie bărbat, astfel norocul nu va ocoli acel loc. Creștinii se gătesc în straie noi pentru a scoate în evidență momentul acesta purificator. Gospodinele pregătesc de Paște preparate din carne de miel, acesta din urmă fiind simbol al Mântuitorului Iisus cel sacrificat; astfel drobul, friptura și ciorba sunt nelipsite de pe masă. Bucățile de pască și anafură păstrate peste an pot avea leac de vindecare. Lângă crucea Mântuitorului, Sf. Maria a pus un coș cu ouă, iar sângele din trupul sfânt plin de răni a curs peste acestea, de aceea ouăle se vopsesc îndeosebi cu o culoare roșie.
De-a lungul timpului, în diferite zone ale țării s-au păstrat anumite obiceiuri. În Moldova, aruncarea macului în râu alungă seceta, zahărul aduce vindecare animalelor bolnave, ceapa și usturoiul alungă insectele, făina se împrăștie pe câmp pentru bune roade. Dacă spală clopotnița bisericii și se udă pe față cu acea apă, fetele nemăritate își vor găsi sortitul; totodată, flăcăii dau fetelor ouă roșii în semn de iubire. În Bihor, în joia dinaintea Paștelui, se aprinde focul cu har divin al Învierii în cimitire. În Apuseni se aprind lumânări la morminte în noaptea de Înviere, iar în următoarea zi credincioșii pun în apă un ou roșu, o monedă de aur și o urzică cu care se spală apoi pe față. În Transilvania băieții merg la fetele necăsătorite, udând cu parfum pentru a atrage fertilitatea; în schimb, ele le oferă cozonac și ouă roșii. În Dobrogea, în a treia zi de Paște, are loc „Paparuda“: tinerele sau femeile în vârstă sunt stropite cu apă și gătite cu ramuri verzi și flori, apoi merg prin sat să joace pentru a atrage ploaia.
Odată cu Învierea Domnului natura se trezește și ea la viață, totul zâmbește în jur cu aripi pline de speranță, agățându-se de inimile noastre deschise către cer, acest albastru ce cuprinde mai mult decât ne putem vreodată închipui cu gândul, căci picăturile ce au curs din sângele divin nu au fost nicicum în zadar, ci au adus pe chipul nostru începutul cel cu folos al mântuirii.
Aurora GRIGORE