În satele sucevene există tradiţia confecţionării crucilor de gheaţă în Ajunul Bobotezei, iar pentru fiecare localitate istoria crucii de gheaţă este una aparte. Sătenii sunt extrem de mândri să ridice crucile de gheaţă, o sarcină sfântă şi deloc uşoară și de multe ori fac eforturi aproape imposibile pentru ca tradiţia să se respecte în fiecare an. Chiar de viscoleşte, plouă sau este foarte cald, oamenii trebuie să facă aceste cruci mai ales la bisericile din Bosanci, unde misiunea revine

Sibiciu de Sus este un sat din nord-vestul Buzăului, ce aparține de orașul Pătârlagele. E un fel de a spune, că numai a urbe nu seamănă; dimpotrivă, așezarea păstrează puternice amprente rurale. Dar, în afară de lucrările curente de infrastructură și edilitare, plus acțiuni în mediu privat, ceva s-a întâmplat și în acest sat-cartier: s-a reabilitat, cu fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Biserica „Nașterea Maicii Domnului“, construită în 1974 și declarată, în 2010

În județul Gorj există o pictură misterioasă pe o stâncă de lângă Mănăstirea Tismana, din judeţul Gorj, mai greu de interpretat fără aflarea poveştii care se ascunde în spatele acesteia. Devenită una dintre cele mai populare picturi arhaice, aceasta este executată cu o tehnică necunoscută.

Provenienţa desenului este asociată cu o minune a Sfântului Nicodim, prin care a reuşit să împietrească un șarpe uriaș care venea spre chilia lui, rostind o rugăciune.

Sfântul Nicodim și şarpele

Creștinismul în Dacia Romană (sec. II-III), până la retragerea aureliană, a fost considerat de Vasile Pârvan „o necesitate logic istorică“. Pentru poporul român, creștinismul are rol determinant în procesul etnogenezei sale ca popor romanic. Radu Vulpe afirma că romanitatea și creștinismul sunt cele două coordonate magnifice ale etnogenezei române: „Noi suntem romani fiindcă suntem creștini și creștini pentru că suntem romani.“

Începuturile creștinismului românesc