Pyracantha, arbust decorativ pentru grădini

Originar din Asia și sudul Europei, Pyracantha (Piracanta) este un arbust decorativ prin flori, fructe și frunze, mai puțin utilizat la noi, dar extrem de răspândit în sudul Italiei, Grecia, Cipru, Turcia și sudul Bulgariei. Este cumva asemănător cu cătina, fiind des confundat cu aceasta, numai că fructul de Pyracantha, consumat accidental în cantități mai mari, este otrăvitor pentru om. Diferența semnificativă dintre cei doi arbuști o reprezintă frunzele, la cătină fiind lanceolate și argintii, iar la Pyracantha, verzi și lucioase.

Pyracantha, cum spuneam, este utilizat – solitar sau în garduri vii – pentru decorarea parcurilor, grădinilor, aleilor, zidurilor. În funcție de soi, arbustul crește între 1,5 și 4 m înălțime, având un diametru între 1,5 și 3 m. Ramurile sunt purtătoare de spini de 1-1,5 cm, iar frunzele sunt verzi-intens, de 2-4 cm lungime, persistente (necaduce), alterne, îngust-lanceolate, glabre și lucioase.

Florile mici, albe, înfloresc în luna mai-iunie, iar fructele – poame mici și globuloase – de culoare galbenă, portocaliu până la roșu, se maturizează în septembrie-octombrie, putând rezista până iarna târziu; ele oferă cel mai puternic element de decor. Planta este foarte rezistentă la îngheț, dar și la căldură, preferă zonele însorite spre semiumbră, însă are nevoie de apă în verile aride. Reușește bine pe solurile aerisite, profunde, dar nu suportă terenul argilos. Se înmulțește prin butași, plantarea efectuându-se toamna sau primăvara, inclusiv în ferestrele iernii, dacă solul nu este înghețat. Distanța de plantare este de minimum 50 cm între plante, în cazul varietăților cu talie mică, și până la 3 m, în cazul soiurilor robuste. Pyracantha se poate tunde ușor primăvara, având grijă la ramurile purtătoare de rod (cele formate din anul anterior), care se scurtează foarte puțin sau deloc.

Maria BOGDAN