Ferma de Angus, o nouă provocare pentru expertul în vânzări Alexandru Szell

Alexandru Szell, fostul director general al companiei Agrosel din Câmpia Turzii, furnizor de semințe de legume și flori, a virat de câțiva ani spre zootehnie. După ce și-a dovedit competențele în sectorul comercializării semințelor, astăzi se supune unei alte provocări – creșterea vitelor de carne. Am ținut să aflu care este povestea din spatele acestei decizii și am aflat într-o scurtă vizită chiar pe pășunile unde cresc nestingherite exemplarele de Angus ale domnului Szell.

– De când vă ocupați de zootehnie?

– Am înființat Green Farmsel în 2014, cu gândul să îmi dovedesc că mă pot ocupa și de altceva decât de semințe. Eu spun că am reușit, în acest moment ferma este pe plus, anual reușesc să vând 200 de capete și fără falsă modestie vă spun că nu fac față cererilor pe care le am.

– Asta este foarte bine, cum reușiți să vă găsiți clienții?

– În primul rând trebuie să spun că vin din vânzări. De-a lungul vieții am făcut cursuri, m-am specializat pe acest domeniu și îmi place foarte mult. Am înființat ferma pentru că la Agrosel s-a făcut o echipă de vânzări, iar eu nu îmi mai găseam locul. Așa că am făcut un pas înapoi și mi-am creat un alt produs pe care să-l pot vinde. În momentul de față nu reușesc să produc atât cât mi se cere. La mine este o satisfacție să vând.

– Dumneavoastră vă simțiți bine în zona vânzărilor, dar ce mesaj transmitem celor care au pornit pe același drum al creșterii vacilor de carne, dar nu reușesc să le valorifice atât de bine?

– Nu este suficient să fii bun pe vânzări, trebuie să ai și un produs bun de vânzare, adică la nivelul cerințelor din piață. Trebuie lucrat un pic și la partea de producție, pentru că animalele trebuie să arate cum dorește clientul. În cazul meu, a trebuit să-mi pun puțin mintea și contribuția ca aceste animale să fie sănătoase, cu tratamentele, deparazitările la zi, pentru ca în următorul an clientul să fie mulțumit. În acest sens am creat protocoale, angajații nici nu trebuie să gândească prea mult, ei trebuie doar să respecte niște protocoale, altfel nu pot avea produsul pe care vreau să-l vând.

– În cazul dumneavoastră, cine sunt clienții?

– Avem două segmente de clienți: un segment care vizează animalele cu certificate, pentru reproducție (femele și tauri), și un alt segment reprezentat de restaurante. Se conturează deja un trend pe piață, o cerere din ce în ce mai mare pentru o carne de calitate. Românul a fost un pic pe afară, a văzut cum se servește și este dornic să mănânce și acasă ce a văzut la alții.

– Câte animale aveți în acest moment?

– În prezent dispun de 460 de capete, din care 240 de mame, restul fiind viței înțărcați, neînțărcați și îngrășătoria.

– Nucleul pe care l-ați pornit la începutul afacerii a fost dezvoltat cu animale aduse din România sau din alte țări?

– În România nu am găsit atâtea animale câte aveam nevoie și am fost nevoit să aduc și din Germania. Toate animalele au certificat de origine, pedigree, montele sunt înregistrate, documentele sunt la zi.

– La ce vârstă și la ce greutate sacrificați animalele?

– Pentru o carne maturată, animalul trebuie să aibă minimum 600 kg, altfel nu se ridică la pretențiile clientului. Carnea trebuie să fie marmorată. De regulă, animalul atinge această greutate la 18-20 de luni. Ultimul camion cu animale pe care l-am încărcat a avut o medie de 628 kg, asta înseamnă că au fost și exemplare de 580 kg, dar și de 700 kg. Noi vindem la camion, așa este cel mai bine pentru toată lumea.

– Cu ce abatoare lucrați?

– Lucrez cu abatoare din România, dar am avut cerere și de la abatoare din Turcia. 2018 a fost primul an în care am avut și transporturi cu animale care au plecat la extern. M-a convins prețul, asta e.

– Ce preț ați obținut?

– Dacă în România primesc 8,50 lei/kg, în Turcia am primit 9 lei/kg. Chiar și la această valoare încă suntem sub prețul de producție, dar sper că încet, încet o să crească și vom acoperi costurile.

– În opinia dumneavoastră, care ar fi un preț corect, dacă nu ați beneficia de subvenții?

– Prețul corect ar fi de peste 12 lei/kg. Cu 12 lei/kg calculând, ajungem la zero. Ce ar fi peste 12 lei, ar însemna profit. De ce este foarte important profitul? Pentru că o mare parte a profitului se reinvestește. Spre exemplu, la Agrosel, în ultimii 20 de ani, 50% din profit s-a reinvestit, iar la început procentul a fost și de 80-90%. Tot așa procedez și la ferma cu vite, iar pentru că suntem la început procentul reinvestit este de 80-90%.

– Și în ce investiți acum?

– Am investit în utilaje moderne, pentru că omul este tot mai greu de găsit. Mergem pe utilaje mari, de capacități mari, în felul acesta nu mai este nevoie de doi tractoriști, ci doar de unul, îi pot da un salariu mai mare și toată lumea este câștigată.

– Ce suprafață are pășunea de care dispun animalele din ferma dumneavoastră și ce suprafețe agricole lucrați, pentru că mă gândesc că aveți nevoie de furajare pentru ele pe timpul iernii?

– Pășunea are 220 ha, o parte în arendă, o parte în proprietate. Avem și suprafețe agricole cultivate cu lucernă și porumb siloz. În acest moment avem 180 ha, dar nu sunt suficiente, încă mai avem nevoie de  200 ha teren pentru a produce tot furajul necesar animalelor și pentru a putea face rotația culturilor așa cum trebuie.

– Care ar fi punctele de care ar trebui să țină cont cei care ar vrea să investească în acest domeniu, la ce ar trebui să fie atenți?

– Probleme sunt, dar eu aș propune fermierilor să gândească de două ori cum exploatează resursa umană. Aici unde avem un deficit se simte, încă nu mă plâng, dar nu suntem departe. Pe de altă parte, ar trebui să fie atenți la sănătatea animalelor și la furajarea acestora.

– Cu siguranță, dacă aceste două aspecte sunt întrunite, o mare parte din treabă este făcută, pentru că știu bine, rasa Angus nu are nevoie de adăposturi sofisticate, cum este nevoie la rasele de lapte. În cazul fermei pe care o conduceți există adăposturi pentru animale sau le țineți doar pe pășune?

– Nu, timp de 6 luni pe an sunt pe pășune și 6 luni sunt pe stabulație, dar nu pe grajduri, ci pe niște saivane care au 3 laturi închise și una deschisă. Dar pot să spun că mare parte din timp stau afară, chiar și la -20°C. Singurul lucru de care se feresc este vântul și atunci se adăpostesc.

– Vă gândiți să faceți un restaurant, astfel încât să închideți lanțul și să aveți în afacere toate componentele de la animal, la carnea din farfurie?

– În momentul acesta încă țin legătura cu cineva, un bucătar de la Cluj, încă mă așteaptă ca să îl deschidem împreună, însă mai aștept, este un proiect de viitor. În acest moment prioritară este partea vegetală, dar am încheiat un contract cu un abator, putem livra carcasă către restaurante.

Patricia Alexandra POP