Regiunea de Nord-Vest, bogată în resurse naturale, dar săracă în zootehnie

În trei județe din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (Bihor, Satu Mare și Sălaj) zootehnia nu mai este la mare căutare. Nici măcar după ce fermierii au avut acces la fondurile europene! Deși autoritățile spun că bogăția naturală cea mai mare sunt terenurile agricole, iar agricultura, inclusiv zootehnia, ar reprezenta o soluție viitoare de dezvoltare, până acum nu s-a făcut mare lucru. În toate județele, efectivele de animale, în special bovinele și porcinele, sunt la jumătate din numărul din 1990.

Bihor – zootehnie la jumătatea aceleia din 1990

Bihor nu s-a bazat foarte mult pe agricultură: ultimele cifre arată că, în sectorul agricultură, silvicultură și pescuit, au activat 4% din numărul de firme din județ, acestea participând tot cu 4% la cifra de afaceri generată de mediul de afaceri. Economia în general este una bine reprezentată, de vreme ce PIB-ul plasează Bihorul pe locul 10 la nivel național. Populația este egal distribuită: 49,1% (283.042 de locuitori) locuiește în mediul urban, iar 50,8% (292.356 locuitori) – în mediul rural (91 de comune). Totuși, deși contribuția agriculturii în PIB este redusă, rata de ocupare în acest sector este relativ mare: 37,6%!

În Strategia de dezvoltare a județului, agricultura se situează pe locul al treilea între priorități. Iar în cadrul agriculturii, zootehnia capătă și mai puțin interes. Bihor are un cadru natural ce conține toate formele de relief: câmpie – 44%, dealuri și depresiuni – 31,6%, munte – 24%. Din totalul teritoriului, suprafața agricolă repre­zintă 64,71%, din care arabil – 63,05%, pășuni și fânețe – 35,63%. De altfel, vorbind despre „vastele suprafețe destinate circuitului agricol“, se spune că „o bogăție naturală a Bihorului sunt întinderile mari de pășuni și fânețe“, iar în ceea ce privește zootehnia, „județul are toate premisele dezvoltării pe acest plan datorită tradiției privind creșterea animalelor“. Poate de aici înainte fiindcă, până acum, datele nu sunt deloc optimiste. De exemplu, chiar dacă există fânețe și pășune din belșug, numărul de bovine, ovine sau caprine din 2015 se află, în medie, la jumătate comparativ cu cel din 1990. Nici după apariția programelor europene de modernizare a fermelor lucrurile nu s-au îmbunătățit: efectivele de bovine, porcine, caprine și păsări sunt în scădere. Doar la ovine se remarcă o îmbunătățire, în 2015, față de anul aderării 2007. Ca soluții viitoare de dezvoltare autoritățile vorbesc despre promovarea produselor tradiționale, ferme de semisubzistență, încurajarea înființării grupurilor de acțiune locală.

Satu Mare – una se spune/dorește, alta e-n realitate

Populația din Satu Mare a admis, în cadrul unei anchete, că tradiția în domeniul agriculturii este cel de-al doilea punct forte al județului, după poziția sa geografică, iar 45% dintre intervievați consideră că principala resursă naturală o reprezintă terenurile agricole. Alegerea este una justificată: peste 70% din teritoriul județului este ocupat de terenurile agricole (teren arabil – 69,85%, pășune – 17,5%, fânețe – 9,4%), dar la fel ca în alte zone, ponderea agriculturii în valoarea adăugată brută este redusă.

52,64% din populație locuiește în mediul rural (59 de comune, cu 220 de sate), iar 1/3 din totalul locuitorilor județului lucrează în agricultură. Nu ca angajați însă: în mediul rural, ponderea salariaților este scăzută; în marea majoritate (88%) a localităților sunt mai puțin de 10 salariați pe 100 de locuitori, ceea ce are implicații asupra nivelului și stabilitatea veniturilor. Capacitatea populației rurale de accesare a fondurilor europene pentru diversificarea activităților economice – spun autoritățile sătmărene – este scăzută. În cazul fermelor de semisubzistență, o mare parte din producția agricolă se consumă în familiei, iar acestea nu pot să comercializeze în mod eficient producția. Așadar, resurse există, dar ele sunt neutilizate la valori maximale. Satu Mare este cel mai mare producător din România de căpșune, are tradiție și rezultate în culturile vegetale, dar creșterea animalelor e în declin. Doar caprinele au efective în creștere chiar și față de 1990, sectorul avicol fiind, iarăși, unul în revigorare față de 2007, dar cu 15% mai scăzut față de acum 27 de ani. Ca și în Bihor, bovinele și porcinele nu mai prezintă interes, ambele având efective în declin; în schimb, numărul de ovine – iar acesta este trandul național – a crescut cu aproape 19%, în 2015, față de 2007, dar este mai mic cu 40% în comparație cu 1990. Ca măsuri de redresare ar fi inovare, cercetare, retehnologizare, eficientizare etc. Cum se vor împlini toate acestea? Pesemne știu mai bine fermierii!

Sălaj – 90% din efectivele de animale se regăsesc în gospodăriile populației

Este unul dintre cele mai mici județe din țară ca suprafață, având în plus și un relief format preponderent din dealuri și depresiuni, despărțite de luncile largi ale râurilor Someș, Crasna, Barcău, iar zona montană cuprinde ramificații ale Munților Apuseni. Sălaj este și unul dintre cele mai puțin urbanizate județe: 39,3% din populație trăiește în cele 3 orașe și 1 municipiu, iar 60,7% – în mediul rural (57 de comune).

Județul dispune de 238.950 ha de terenuri agricole, ceea ce reprezintă 61,8% din suprafața administrativă; cele mai multe sunt utilizate ca terenuri arabile (50,5% din total) și pășuni/fânețe (46,5%). Terenurile, spun autoritățile sălăjene, sunt o resursă vitală pentru locuitorii din mediul rural: din totalul persoanelor ocupate (100.300 de angajați), 33.700 (33,6% din total) lucrează în agricultură. De altfel, ponderea populației ocupate în agricultură este de 6,5% în mediul urban și de 57,8%, în mediul rural. Așteptarea ar fi fost ca Sălajul să aibă, în consecință, o agricultură puternică. Și nu are, chiar dacă aportul în valoarea adăugată este de 8,3%, cifră considerată ca fiind mare. Vorbind despre zootehnie, datele din tabelul de mai jos spun totul, cel puțin la bovine, păsări și porcine. Ar fi și un motiv: efectivele de animale se regăsesc în proporție de circa 90% în gospodăriile populației, numărul ferme­lor de tip industrial fiind mic.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 46-47