Începând cu această lună Patria Bank oferă în parteneriat cu Agrii soluții pentru fermierii care au nevoie de finanțare pentru achiziția de inputuri agricole și obținerea unor recolte bogate și profitabile. Prin acest parteneriat, Patria Bank și Agrii își propun ca împreună să faciliteze fermierilor accesul la soluții de finanțare care să le susțină dezvoltarea sustenabilă și durabilă.

Oferta de finanțare Patria Bank pentru achiziția de inputuri agricole de la Agrii vine în întâmpinarea fermierilor cu un model de finanțare flexibil și scheme de plată adaptate perioadei de recoltare. Cu o perioadăe acordare de maxim 24 luni, fermierii pot opta pentru rambursare în: rate sezoniere, rate lunare egale sau rate lunare personalizate. Garanțiile sunt flexibile și corelate cu specificul afacerii (BO, FGCR, gaj cultură, utilaje, imobiliare) iar costurile de finanțare sunt preferențiale.

„Susținerea agriculturii românești este o prioritate în cadrul grupului Patria Bank iar inițiativa parteneriatului cu Agrii a pornit de la dorința noastră comună de a facilita cât mai multor fermieri accesul la soluții imediate și adaptate nevoilor acestora. Misiunea noastră este de a le fi cât mai aproape fermierilor de aceea, echipa dedicată, specializată pe segmentul AGRO din Patria Bank, este mereu în mijlocul fermierilor. Ne place să ne numim “bancheri pe teren”, ne întâlnim cu fermierii la ei la fermă și căutăm mereu soluții pentru aceștia“, a declarat Lavinia Mocanu, Manager Departament Vânzări Agro și Parteneriate Patria Bank.

„Viziunea noastră despre agricultura din România este că aceasta se va face cu profesioniști pentru profesioniști. Suntem dedicați să găsim modalități noi prin care fermierul român să fie ajutat să crească nivelul de profesionalizare și să poată să își îmbunătățească eficiența la nivel de fermă, paralel cu promovarea unor noi practici agricole, durabile. Nevoile specifice legate de tehnologie, dublate de sprijinul financiar adaptat pentru investiții și capital de lucru, vor ajuta fermierul român să crească sustenabil și să devină competitiv, adăugând valoare prin diversificare. Accesul la finanțare în agricultură este cheia care deschide ușa către inovație, modernizare și valoare adăugată în agricultură”,  a declarat Monalisa Ungureanu, CEO Agrii România.

Pentru a accesa oferta de finanțare Patria Bank pentru achiziția de inputuri agricole de la Agrii, fermierii pot contacta unul dintre reprezentanții regionali:

• Agrii: https://agrii.ro/contact-fermieri/
• Patria Bank: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Despre Patria | www.patriabank.ro

Patria Bank este o bancă românească dedicată creșterii gradului de bancarizare în România și susținerii antreprenorilor și afacerilor locale. Listată la Bursa de Valori București, Patria Bank are o prezență fizică națională și oferă produse și servicii bancare 100% online tuturor românilor, oriunde s-ar afla aceștia. Grupul Patria Bank are ca acționar majoritar Fondul de Investiții Emerging Europe Accession Fund (EEAF), un fond de private equity ai cărui principali investitori sunt BERD (Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare), FEI (Fondul European de Investiții, parte a Grupului Băncii Europene pentru Investiții), DEG (Banca de Dezvoltare, parte a grupului bancar KFW) și BSTDB (Banca de Dezvoltare a Regiunii Mării Negre).

Despre Agrii  |  www.agrii.ro

Agrii România valorifică profesionalismul agronomilor calificați pentru a oferi o expertiză și un  sprijin inegalabil pentru sisteme agricole durabile și profitabile.

Agrii România are o cultură organizațională sănătoasă și puternică, cu o echipă de vânzări numeroasă acoperind toate zonele agricole ale țării, care împărtășesc și cred în valorile fundamentale ale companiei: Inovație, Integritate, Comunitate, Parteneriat și Oameni.

Parteneriatul dintre Agrii România și Patria Bank promovează creditul de capital de lucru, clienții beneficiind de finanțare în condiții avantajoase pentru inputurile agricole: Comision de acordare ZERO

Corteva Agriscience, compania internațională de cercetare și dezvoltare în agricultură, raportează o creștere organică a afacerilor de 23% în România și Republica Moldova în 2023, comparativ cu anul precedent. Rezultatele continue sunt atribuite angajamentului Corteva de a ajuta fermierii să-și crească productivitatea și profitabilitatea, furnizând un portofoliu puternic de produse și servicii care integrează genetica avansată, soluții inovatoare de protecție a culturilor și agricultura digitală.

Datele privind vânzările nete de produse de protecție a culturilor demonstrează o creștere organică puternică de aproape 35% în cele două țări, susținută de un portofoliu extins de soluții inovatoare pentru fermierii români și moldoveni. În categoria erbicidelor, vânzările au crescut organic cu 39%, datorită cererii fermierilor pentru soluții eficiente în controlul buruienilor. Cele mai populare erbicide în 2023 în România au fost Korvetto™ și Pallas™ 75 WG, iar în Republica Moldova Cordus® Forte și HelianthexTM. Vânzările de fungicide au înregistrat o creștere organică excepțională de 34% în ambele țări, confirmând eficacitatea soluțiilor inovatoare ale Corteva în combaterea bolilor plantelor, în special cu produsul de top Verben™. În plus, segmentul Tehnologiilor Aplicate Semințelor (SAT) a înregistrat o creștere organică cumulativă de 28% în România și Republica Moldova.

Pe categoria de semințe, Corteva Agriscience raportează o creștere organică de aproape 15% în vânzări în ambele țări, alimentată de cererea crescută de hibrizi de porumb din portofoliul Pioneer® Optimum® AQUAmax® care asigură randamente ridicate chiar și în condiții de secetă. Aceste progrese întăresc angajamentul continuu al Corteva de a furniza fermierilor tehnologii de vârf, contribuind la îmbunătățirea performanței și durabilității în sectorul agricol prin lansarea de noi hibrizi cu performanțe genetice impresionante.

„Anul trecut a fost remarcabil pentru Corteva Agriscience, cu performanțe excelente pe toate segmentele de produse, atât în România, cât și în Republica Moldova. Compania se poziționează ferm în fruntea industriei, recunoscută ca lider în furnizarea de soluții integrate pentru fermieri, oferind un portofoliu diversificat de semințe și produse de protecția culturilor, susținut de o echipă dedicată și extrem de motivată. Această creștere a afacerilor reflectă angajamentul nostru profund față de inovație și dezvoltarea tehnologiilor agricole de vârf, care vor continua în 2024, urmând viziunea Corteva pentru un viitor prosper și sustenabil pentru fermieri," a declarat Jean Ionescu, Country Leader pentru România și Republica Moldova la Corteva Agriscience.

În satul Mislea din județul Prahova ne-am întâlnit cu Liliana Bogdan-Samoilă, meșter popular pasionat de țesutul covoarelor tradiționale și tapiserii țesute manual pe ghergheful vertical din lână și bumbac. A îndrăgit țesutul încă din copilărie, iar astăzi își câștigă existența din covoarele pe care le face. Meșterul ne-a spus că, deși profitul este unul considerabil, pasiunea cu care le face este mai mare. O astfel de muncă necesită în primul rând multă răbdare și dragoste față de tradiții.

Rep.: De cât timp activați în acest domeniu?

Liliana B.: Tradiția țesutului la gherghef a început încă de la bunica mea. Ea a lucrat în atelierul de țesut covoare al penitenciarului de deținuți politici de la noi din sat în anii ’70. Era ca și profesoară pentru femeile de acolo, care se simțeau atrase de arta țesutului. La noi în casă s-a țesut dintotdeauna. Au țesut mama, mătușile și verișoarele mele. După desființarea penitenciarului și-au continuat activitatea într-un atelier de țesut covoare. În urmă cu 20 de ani, după finalizarea studiilor, cu cunoștințele pe care le aveam în tainele acestui meșteșug, am mers la același atelier unde am fost ucenic pentru 3 luni. Prin urmare, am făcut propria mea lucrare pe care am terminat-o fără nicio greșeală. De atunci și până astăzi țes pe fire poveștile neamului nostru.

Rep.: Cât timp vă ia să țeseți un covor?

Liliana B.: Timpul de lucru al unui covor depinde de dimensiunea și complexitatea modelului. Pentru 1 m2 de covor țesut manulal cu motive tradiționale este nevoie de aproximativ 2 săptămâni de lucru cu program de 8 ore.

Rep.: Sunt încă autentice covoarele țesute?

Liliana B.: Autenticitatea lor este incontestabilă. Covoarele noastre se regăsesc pe lista obiectelor de patrimoniu UNESCO. Am integrat în creațiile mele simbolistica noastră tradițională, dar și imagini plastice din natură. Simbolurile noastre tradiționale sunt florile vegetale, cosmice, zoomorfe și antropomorfe. Toate se regăsesc în covoarele și tapiseriile create de mine.

Rep.: De la ce preț încep covoarele țesute manual?

Liliana B.: Uneori prețul covoarelor nici nu reflectă nenumăratele ore de muncă. Sunt lucrări la care am stat și 12 ore pe zi. Prețul pentru 1 m2 de covor începe de la 1.000 lei și poate crește în funcție de complexitatea modelului.

Rep.: De ce să alegem un covor țesut manual?

Liliana B.: Noi, românii, avem comori inestimabile, iar la acest capitol se încadrează și covorul țesut manual de femeile românce. Dacă alegem să achiziționăm un astfel de obiect, valoarea lui va crește odată cu timpul și va fi transmis din generație în generație. În aceste obiecte se regăsesc rădăcinile neamului nostru. Covoarele țesute manual cu siguranță vor trece cu brio testul timpului deoarece sunt și foarte rezistente.

Rep.: Ce utilaje folosiți pentru a țese un covor?

Liliana B.: Utilajul pe care îl folosesc în realizarea lucrărilor este un gherghef vertical.

Rep.: Vă inspirați de undeva?

Liliana B.: Inspirația este din simbolistica tradițional românească, simboluri florale și vegetale, precum și florile de măr, spicul de grâu, ghinda, lalele, crini sau trandafirii. Eu mai fac și tapiserii. Tapiseria este o formă de artă textilă care datează din Evul Mediu. Tapiseria înfățișează diverse subiecte și teme alegorice. În tapiserii expun deseori cromatica imaginii plastice din natură. Experiența anilor îmi oferă privilegiul de a țese din imaginație. Pentru mine țesutul înseamnă pasiune, tradiție de familie și datorie morală de a duce mai departe meșteșugul deprins de la bunica, onorându-i astfel memoria.

Rep.: Unde vă promovați lucrările?

Liliana B.: Am început să le promovez pe Internet, dar merg și pe la diverse târguri. Oamenii apreciază și cumpără obiectele făcute de mine. Calitatea pe care o ofer m-au promovat destul de bine, bucurându-mă de comenzi din partea oamenilor iubitori de autentic și tradiție.

Liliana POSTICA

Vârsta nu este un impediment pentru oamenii hotărâţi să-şi creeze ei înşişi succesul în viaţă. Este cazul lui Țocu Denis-Marian, un tânăr fermier de 20 de ani din localitatea Stejaru, comuna Ion Creangă, județul Neamț. Acesta este student al Facultății de Agricultură din Iași și, deşi a făcut doar câţiva paşi în domeniul afacerilor, tânărul a început un business axat pe cultura legumelor atât în spațiu protejat, cât și în câmp, pe o suprafață de 7 ha.

Denis, ca şi mulţi alţi tineri, este o persoană ambiţioasă care şi-a dorit să fie doar el stăpân pe propriul destin. A continuat business-ul părinților săi în satul natal, iar pe parcursul anilor, analizând minuţios toate aspectele acestei activităţi, economice şi tehnologice, tânărul nemțean ne spune că, pentru a fi profitabilă, o astfel de afacere trebuie susținută cu cca 30.000 de euro. Așa poți produce suficiente legume și apoi amortiza investiția în minimum 2-3 ani.

„Pasiunea pentru agricultură, în special pentru legumicultură, o am încă de mic pentru că familia mea cu asta se ocupa de mulți ani. Este o moștenire de la tatăl meu, care a început să cultive legume din dorința de a consuma produse proaspete, iar de la an la an a devenit tot mai legat de această meserie. Acest lucru ne-a îndemnat pe mine și pe fratele meu să practicăm această activitate cu foarte mult drag. În prezent, administrez împreună cu fratele meu mai mare, inginer agronom, și tatăl meu o microfermă legumicolă care cuprinde o suprafață totală de aproximativ 7 ha pe care cultivăm doar legume. Din această suprafață, 0.5 ha reprezintă spațiul protejat, cu structură metalică. Asolamentul cuprinde atât legume pe care le comercializăm în stare proaspătă, cât și legume pe care le depozităm pentru comercializarea lor pe timpul iernii. În ceea ce privește fondurile europene, intenționăm să accesăm Submăsura 6.1 «Instalarea tânărului fermier» pentru a putea extinde suprafața spațiului protejat. Ne dorim și sperăm ca, prin ceea ce facem, să oferim oamenilor produse de primă calitate și să arătăm consumatorilor că se pot produce legume proaspete și de o calitate superioară și în România. Pentru că lucrăm o suprafață relativ mică și cultivăm doar legume nu ne trebuie multe utilaje mari. Avem în dotare un tractor de 24 de CP cu care efectuăm lucrări atât în spațiul protejat (solarii), cât și direct în câmp. Ne dorim ca anul viitor să mai achiziționăm două tractoare, tot de 24 CP, pentru a ne ușura munca în solarii. Pentru desfacerea produselor avem o tarabă în Piața Centrală din Roman, unde suntem prezenți zilnic, dar livrăm marfa și la restaurantele din oraș. De asemenea, avem clienți și în alte țări și acestora le trimitem marfă prin intermediul firmelor de transport. Ca planuri de viitor pot spune că ne dorim să dublăm suprafața de spațiu protejat și să construim o hală frigorifică pentru depozitarea și păstrarea legumelor proaspete pentru o perioadă mai lungă de timp“, specifică Țocu Denis-Marian.

Beatrice Alexandra MODIGA

De curând am ajuns în comuna Gârceni, județul Vaslui, pe pajiștile înverzite după ultima bură de ploaie, la ferma de bovine Angus a familiei Scutelnicu. Gazdele noastre, Ana și Sorin, ne-au făcut un tur al fermei. Sorin, medic veterinar de profesie, spune că din anul 2010 a optat pentru creșterea rasei Angus.

Ferma de vaci Black Angus este o afacere profitabilă în România? În ce constă succesul unei astfel de afaceri? Cum creștem vaca de carne Angus? Sunt întrebări la care vom afla răspunsul în materialul următor.

Angus este o rasă care mănâncă orice, este rezistentă condițiilor climatice din zona noastră, iar fătările sunt foarte ușoare. În ceea ce privește efectivul de animale, avem cca 170 de capete, suficient pentru o fermă de familie“, adaugă Sorin Scutelnicu.

Succesul afacerii într-o fermă de vaci Angus stă în ambiția și pasiunea pe care le regăsim la cei doi vasluieni. Și pentru că zootehnia și agricultura nu se exclud, familia Scutelnicu are în exploatare 160 ha de teren, din care cca 50 ha sunt pășunile pe care stau animalele.

Ana Scutelnicu ne-a spus că anul 2022 este atipic, greu din cauza faptului că în zonă precipitațiile au fost reduse. „Pe partea vegetală am înregistrat și la culturile din toamnă și la cele din primăvară calamități, dar sperăm ca în fiecare an să rămânem pe linia de plutire. Nădăjduim ca măcar animalele să le dăm la un preț bun. Pe viitor nu ne dorim să mărim numărul de animale, ci poate chiar să-l micșorăm puțin, să fie o medie de 100 de capete. În momentul în care te extinzi automat cresc și costurile, depinzi de mai mulți oameni. Totodată, aici în zona noastră este o problemă cu forța de muncă, zootehnia este grea, de aceea nu vin foarte mulți tineri în acest domeniu pentru că nu este unul ușor. Și nimic nu este ușor! Și pasiunea și câștigul ne motivează să mergem mai departe, este o afacere, ambele trebuie împletite. La un moment dat sunt foarte multe momente grele în care îți spui că vei renunța, dar intervine pasiunea și nu poți să renunți, mai încerci o dată.“

După înțărcare vițeii din fermă ajung la îngrășătorii din județele Vaslui și Cluj. „Anul trecut am valorificat carnea de Angus la 13,5 lei/kg + TVA, dar anul acesta sperăm la un preț de 16 lei/kg+TVA. În agricultură și în zootehnie sunt ani și ani! Am valorificat în mai multe locuri, chiar și în zona Constanței, unde am vândut arabilor. Noi avem animalele înscrise în Registrul genealogic și beneficiem de sprijinul cuplat, dar suntem mai puțin încurajați față de ceilalți fermieri din Uniunea Europeană. Asta este o altă poveste, într-adevăr, nu se compară subvenția pe care o ia un fermier crescător de Angus din alt stat al Uniunii Europene cu subvenția pe care o primim noi în România, dar nu putem spune că statul nu ne ajută“, ne specifică Sorin Scutelnicu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Salata este cunoscută ca una dintre cele mai sănătoase și nutritive legume. În plus, salata este un „prieten“ de nădejde atunci când ne dorim să ținem cure de slăbire datorită aportului scăzut de calorii pe care îl are. De asemenea, fermierii susțin că salata poate fi una dintre legumele care aduc profit. Aceasta are 5 cicluri de producție, de aceea poate fi nelipsită de pe masa noastră pe tot parcursul anului. Fermierul Vlad Gheorghe, din comuna Jilava, București, cultivă salată de mai bine de 5 ani și este mai mult de cât mulțumit.

Solariile cu folii sunt mai avantajoase

Interlocutorul nostru susține că toți fermierii ar trebui să cultive salată. Fermierul a precizat: „Cultiv salată într-un solar de cca 2.200 mp. Cultura salatei a venit ca o completare a celorlalte culturi pe care le dețin. Este o cultură cu 5 cicluri de producție. La 50-55 de zile de la plantare se recoltează pentru că în spații protejate are asigurate toate condițiile necesare. Când spun spațiu protejat mă refer la solariile din țeavă în sistem clasic cu folie. Folosim și plasă anti insecte, o tehnologie mai modernă. Nu ne putem permite să facem solarii pe țeavă de galvan învelite cu sticle deoarece în timpul iernii dorim să economisim căldura și să o conservăm. Folosim folia chiar dacă sunt mai mari costurile cu încălzirea. Spațiile protejate sunt singurele alternative pentru schimbările climatice. Astfel, chiar dacă vine o furtună sau plouă cu grindină, culturile sunt în permanență ferite. În contextul temperaturilor mari ale verii, cred că salatele sunt indicate în aceste perioade deoarece conțin foarte multe vitamine. Când ne rezumăm la înființarea unei singure culturi, cum sunt tomatele, care este gata de recoltare în 155 de zile, este mai puțin rentabil. În cazul salatei, în acest timp avem 4 cicluri de producție“.

„Nu mai folosim îngrășăminte chimice într-o cantitate mare“

Chiar dacă în solarul lui Vlad Gheorghe nu găsim soiuri românești de salată, fertilitatea solului îi poate asigura o producție mare și pentru soiurile din țară. „Soiurile pe care le am sunt din Olanda, de diferite varietăți. Plantarea acestora se face în diferite etape pentru ca și recoltarea să se facă treptat sau să ajungă la maturitate toate odată“, a explicat fermierul.

De asemenea, salata nu necesită îngrășăminte chimice într-o cantitate mare și de aceea este o legumă sănătoasă și benefică pentru noi. Vlad Gheorghe spune că nu folosește o cantitate mare de chimicale pentru această cultură deoarece este și foarte costisitoare această investiție. „Atunci când udăm substanțele coboară în adâncime, planta are rădăcina la 10-15 cm adâncime în sol, nu are o rădăcină similară celei de pom astfel încât să consume integral substanțele depozitate în sol. La administrarea apei substanțele chimice coboară sub adâncimea la care are salata rădăcinile. Dacă udăm de două ori s-a spălat și pământul de substanțele chimice. În plus, dacă unei plante nu îi dai gramajul corespunzător asimilează foarte puțin. Tocmai de aceea nu mai folosim îngrășăminte chimice, ci bălegar. În spațiile protejate există un microclimat aranjat, apă, căldură.“

Profitul pentru anul 2022

Salata din ferma lui Vlad Gheorghe merge către depozite și supermarket-uri, se vinde la bucată, iar fermierul estimează că va valorifica anul acesta aproximativ 30.000 de fire din 45.000 de fire. Dăunătorii culturii sunt însă problema. „Imaginați-vă că, în cazul celor 30.000 de plante, costurile sunt de aproximativ 60-70 de bani. Practic, îți rămân cca 30 bani la fiecare salată. Nu știm exact ce ne va aștepta anul acesta deoarece energia electrică a devenit costisitoare, iar noi depindem de electricitate. Cu toate acestea, consumatorii pot fi liniștiți că produsele nu vor dispărea în totalitate de pe piață și nu vor fi mari sincope sub nicio formă în România“, a conchis legumicultorul Vlad Gheorghe.

Liliana POSTICA

Grupul de presă BURSA va organiza a IV-a ediţie a Conferinţei “AGRI-BUSINESS PE PROFIT” în data de 20 octombrie 2016, începând cu orele 09:30, la sediul Electrica SA, sala Radu Zane din str. Grigore Alexandrescu nr. 9, Sector 1, Bucureşti

Printre temele propuse spre dezbatere în cadrul evenimentului se regăsesc:

• Contribuţia agriculturii la economie;
• Dezvoltarea sistemului de irigaţii;
• Creşterea structurilor asociative în rândul fermierilor;
• Metode de finanţare a agriculturii;
• Accelerarea absorbţiei fondurilor europene pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit;
• Procesul de comasare a terenurilor agricole;
• Situaţia cadastrului general în România şi a titlurilor de proprietate pentru terenurile agricole;
• Proiectul de limitare a dreptului străinilor să cumpere terenuri agricole;
• Balanţa comercială a produselor agricole – exporturi de materie primă vs importuri de produse finite;
• Identificarea de noi pieţe pentru produsele româneşti în vederea creşterii competitivităţii sectorului agroalimentar;
• Relaţia supermarket-uri – consumatori;
• Revigorarea învăţământului agricol;
• Agricultura ecologică;
• AgroNet – reţea comunitară de Smart Farming.

Taxa de participare este de 50 de euro + TVA/persoană iar formularul poate fi desc[rcat de aici: http://www.bursa.ro/_pdf/evenimente/agri_business_2016/formular_de_participare.pdf?121249

Mai multe informaţii despre eveniment sunt disponibile la următorul link:

http://www.bursa.ro/agri-business-2016/

Persoană de contact:
Loredana Dorobanţu
Coordonator Marketing & PR
0720.220.203

Alunul face parte din categoria culturilor nucifere şi este o specie cu fructe plăcute la gust ce pot fi consumate fie în stare proaspătă, fie prelucrate în produse de cofetărie sau sub formă de uleiuri. Datorită conţinutului mare în proteine, vitamine, uleiuri şi săruri minerale, alunele sunt considerate un aliment hrănitor şi benefic organismului uman. Puţin pretenţios în ceea ce priveşte solul şi condiţiile de cultură, se întâlneşte pe teritoriul ţării noastre încă din vechi timpuri, însă nu în cadrul multor plantaţii. Din acest motiv, în special în ultima perioadă, această specie a reintrat în atenţia cultivatorilor care înfiinţează tot mai multe livezi, iar în câţiva ani vor putea pune la dispoziţia celor interesaţi alune crescute în România. Care sunt paşii ce trebuie parcurşi până la prima recoltă am aflat de la domnul Nicolae Bechian de la Pepiniera Corneşti, din judeţul Gorj.

Plantare şi întreţinere

Pentru a înfiinţa o livadă de alun, la fel ca şi în cazul altor culturi, primul pas este pregătirea terenului. Se ară, se discuieşte şi se fac gropi de 40/40 de cm, iar distanţa optimă între plante trebuie să fie de 3 metri între plante şi 4 m între rânduri. Pentru înfiinţarea unui hectar sunt necesari aproximativ 760 de puieţi, cu vârsta de cel puţin un an, care pornesc, în funcţie de soi şi de distribuitor, de la minimum 10 lei/bucata.

Plantarea se face toamna şi se recomandă adăugarea pământului de pădure în zona rădăcinilor și fertilizarea cu gunoi de grajd tocmai pentru a avea o mai bună dezvoltare. La alun nu se impune rotația culturii deoarece nu contribuie la producerea fenomenul de oboseală a solului. Este de reţinut că alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini. Avantaje sunt de ambele părţi şi se aleg în funcţie de spaţiul de cultură disponibil; în cazul în care se orientează pe monotulpină intrarea pe rod este mai timpurie, tulpina este mai echilibrată, permite suprimarea uşoară a drajonilor, sunt mai bine luminate şi produc mai multe fructe. Mai pot fi conduşi şi sub formă de vas, de tufă sau pot fi plantați cu scop ornamental, sub formă de gard viu.

Alunul este un arbust rezistent la secetă, iar dacă dispune de soluri umede sau chiar de sisteme de irigare producţia se poate dubla. Are o înflorire abundentă şi timpurie, chiar înaintea înfrunzitului, motiv pentru care reprezentă prima sursă de polen pentru albine. Perioada de vegetaţie se întinde pe durata a aproximativ 250 de zile şi prezintă două tipuri de muguri: vegetativi şi floriferi. Cei vegetativi au o perioadă de repaus mai lungă, pornind în vegetaţie cu aproximativ o lună mai târziu decât cei floriferi. Tăierile se aplică toamna şi urmăresc crearea unui echilibru între creştere şi rodire.

În ceea ce priveşte particularităţile biologice, alunul are lemnul elastic şi frunzişul bogat. Fructele sunt achene monocarpice, protejate până la maturizare de bractee. Pentru a asigura o polenizare corectă este recomandat ca soiurile de alun să fie plantate în amestec.

Comparativ cu alte specii de plante, nu necesită foarte multe tratamente, nevoile principale limitându-se la apă şi îngrăşământ natural. Însă pentru culturile intensive trebuie luate măsuri pentru combaterea dăunătorilor sau a bolilor. Astfel că, după căderea frunzelor, se poate aplica un tratament cu zeamă bordeleză; în ianuarie este recomandat un tratament împotriva ouălor de afide, acarienilor, păduchilor țestoși și făinării, iar în cursul vegetaţiei se pot aplica 4-6 stropiri cu insecticide şi fungicide. Fructifică bine în zonele lipsite de vânt, pe terenuri luminate, rezistă la geruri aspre, chiar de -30°C, dar este sensibil la temperaturi mai mici de -10°C în perioada înfloritului.

Recoltare şi valorificare

Alunul rodeşte după aproximativ 4-5 ani de la plantare, iar din anul 6 se pot obţine producţii spre maximul capacităţii soiului plantat. Perioada de rodire variază între 15 şi 20 de ani, în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi de îngrijirea acordată, iar cantitatea recoltată începe de la 2.000 kg/ha. Recoltarea se realizează atunci când fructele ajung la dimensiunea specifică soiului, iar aluna este acoperită de o peliculă brun-roşcată. Se poate realiza mecanic sau manual, cu involucru se face la alunii tineri sau în cazul în care plantaţia este situată pe terenuri greu accesibile. Fără involucru se face atunci când fructele au căzut de pe ramuri. Odată recoltate, alunele trebuie uscate; se pot lăsa chiar și la soare, apoi depozitate în spaţii aerisite.

Valorificarea poate aduce venituri considerabile, mai ales dacă se exportă, preţurile începând de la 3 euro/kg și putând ajunge chiar și la 30 de euro/kg. Miezul poate fi consumat crud sau prăjit; se pot prepara produse de cofetărie (aceasta fiind principala şi cea mai avantajoasă piaţă de desfacere) sau poate fi transformat în făină. Uleiul de alune poate fi folosit pentru pregătirea cremelor, la fabricarea lacurilor industriale, a săpunurilor, în industria farmaceutică sau ca lubrifiant pentru pictură. Nu doar miezul poate fi valorificat, ci şi frunzele sau scoarţa. Frunzele se pot folosi pentru prepararea ceaiului care este recomandat pentru insuficienţe hepatice, restabilirea elasticităţii ţesutului pulmonar, astm bronşic ş.a.m.d., dar mai pot fi folosite şi pentru băi deoarece au proprietăţii homeostatice şi se folosesc în tratamentul varicelor. Scoarţa alunului, frunzele şi fructele conţin tanin, motiv pentru care este folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor.

Soiuri recomandate

- Vâlcea 22 – așa cum se observă încă din denumire, este un soi românesc, având plante cu mulți drajoni. Fructele de aproximativ 4 g ajung la maturitate în luna septembrie și se recomandă consumul direct.

- Tonda Gentile delle Langhe – soi de origine italiană, are o vigoare medie și este considerat ca fiind cel mai indicat pentru industria de ciocolată. Fructele sunt mici, de aproximativ 2,3 g, au forma rotundă și ajung la maturitate încă de la sfârșitul lui august.

- Cozia – soi românesc cu fructe mari ce ajung la maturitate la începutul lunii august. Este rezistent la temperaturi scăzute, dar preferă solurile umede, chiar irigare dacă precipitațiile sunt sub 700 mm.

- Uriașe de Vâlcea – soi productiv și constant, fructele putând ajunge chiar și la 5 g. Este rezistent la ger, se recomandă în culturi irigate și se înmulțește numai prin altoire.

Loredana Larissa SOFRON

Alexandru Ştefan Murea are 24 de ani. A crescut într-o familie de oameni de afaceri, a lucrat şi lucrează în atelierele firmei cot la cot cu angajaţii, cunoaşte aşadar foarte bine valoarea muncii şi pe cea a banului investit/câştigat. Este absolvent de facultate economică, dar în continuare face şi activitatea de jos, şi pe cea de conducere. De câţiva ani, alături de părinţi şi fraţi, pentru că vorbim despre o firmă comună, iniţiată de tată şi continuată de copii, şi-a extins afacerile în agricultura de nişă: goji, nuc, paulownia. Mai târziu a adăugat în livadă 5 ha de măr şi a obţinut autorizaţia de producător de material săditor pentru toate aceste culturi.

Terenul pe care a plantat goji se află la Tomşani, Prahova. Când a cumpărat o suprafaţă totală de 40 ha, familia Murea a ţinut cont de mai mulţi factori: fertilitatea solului, una din cele mai bune din câmpia judeţului; sursa de apă/nivel apă freatică; posibilitatea de comasare a loturilor; acces facil cu utilaje agricole. Dar cel mai atractiv aspect a fost acela că zona se află sub protecţia unuia dintre punctele de lansare a dispozitivelor antigrindină ale staţiei pilot de la Ploieşti, ceea ce l-a scăpat pe investitor de grija fenomenelor extreme şi eventuala cheltuială pe care ar fi trebuit s-o facă într-un sistem de protecţie împotriva căderilor de grindină.

Primul pas al investiţiei: sistemul de irigaţii şi utilajele agricole

După ce şi-a realizat planul de afaceri şi a stabilit ce tip de fermă doreşte, a învestit prima dată în irigaţii. Şi a ales varianta optimă pentru un câmp deschis, aflat la 4 km de sursa de energie: pompa solară de apă ( o pompă submersibilă, cuplata la un panou solar fotovoltaic, care asigură şi alimentarea cu energie a spaţiilor din fermă), rezervor de înmagazinare a apei, instalaţie pentru dozarea eventualilor nutrienţi pentru o livadă care vizează producţia ecologică şi sistemul de irigaţii prin picurare dus în plantaţie. De asemenea, fiindcă a avut resurse, a cumpărat gama de utilaje agricole necesare: tractor, scarificator, maşină de plantat, utilaje de întreţinere a solului pe rând şi între rânduri, iar când va veni vremea, adică atunci când livezile vor intra pe rod, parcul va fi completat cu alte dispozitive, cum ar fi cele de recoltat şi spart nuci. Toate utilajele sunt de provenienţă olandeză, iar materialul săditor este adus din SUA.

Paulownia, o cultură experimentală

Prima cultură de nişă pe care a înfiinţat-o a fost cea de paulownia. Între timp, arborele minune originar din China, Vietnam şi Laos, va avea în fermă doar rol experimental pentru că, spune Alexandru Ştefan Murea, pe piaţă sunt mult prea mulţi distribuitori incorecţi, care vând plante cu caracteristici ce nu s-au evidenţiat şi în cultura propriu-zisă. Din 4-5 specii încercate, doar una, din China, a reuşit foarte bine, atingând înălţimea de 3-4 m încă din primul an de plantare.

3 ha de goji, cea mai mare suprafaţă cu fructe exotice din Prahova

Dacă paulownia a fost o cultură mai mult de hobby, planul fermei a ţintit înspre goji şi nuc. Într-o solă compactă de 3 hectare, familia Murea a înfiinţat, anul trecut, 3 ha de goji, iar în 2016, suprafaţa va creşte la 5 ha. De ce neapărat goji? Pentru că este „o plantă uşor de întreţinut, cu productivitate bună, rodire continuă, din iulie-august până în noiembrie, fructe scumpe şi foarte căutate în Europa şi România pentru efectele lor terapeutice, generate de conţinutul mare în vitamina C, beta-caroten, fier etc. Literatura de specialitate citează fructul ca fiind unul din cei mai buni antioxidanţi naturali din lume“. Dar şi la această cultură au existat peripeţii: „prima dată am cumpărat material săditor din Ungaria. Noroc că am luat un număr mic de arbuşti; în primul an ne-am trezit cu un goji cu spini şi slab productiv. Din acest motiv am tatonat piaţa până când am găsit o firmă serioasă, din SUA, care a devenit colaboratorul nostru permanent pentru tot ceea ce înseamnă pomicultură. De acolo am adus şi tehnologia. Mă rog, ceea ce am văzut acolo am aplicat şi noi în România“. Soiul plantat este un arbust cu înălţime de maximum 2 metri, fără spini, cu ramuri asemănătoare sălciilor, productiv. La înfiinţarea culturii s-a folosit tehnologia clasică din pomicultură: fertilizarea solului cu îngrăşământ organic, scarificare, arătură adâncă şi discuit. Plantarea s-a efectuat cu o maşină complet automatizată care realizează, la o singură trecere, deschiderea rigolei, fixarea ţăruşului prin batere, plantarea, astuparea rigolei şi formarea bilonului. Acesta a fost acoperit cu o folie rezistentă, cu rol de a păstra apa în sol şi terenul curat de buruieni. Între rânduri, se aplică lucrări de întreţinere obişnuite. Distanţa de plantare este de 3 metri între rânduri şi 1,5 m între plante pe rând. În afară de irigarea cel puţin de două ori pe săptămână, un rol esenţial îl au tăierile, de fapt formarea coroanei. La o densitate de 2.220-2.250 arbuşti la hectar şi cu o recoltă medie de 1 kg/arbust, în anii de productivitate maximă, şi un preţ de vânzare de cel puţin 40 lei/kg, ar rezulta o balanţă economică excelentă.

Nuc Chandler + Franquette pe 56 ha

O altă cultură din fermă, plasată pe o fostă balastieră din comuna Măneşti-Prahova, este nucul. Un nuc adus tot din SUA, din soiurile Chandler şi Franquette. Specia a fost aleasă din considerente economice: „În Prahova, terenul agricol se vinde destul de scump. Ca să merite investiţia, trebuie să te gândeşti la nişte culturi eficiente, să scoţi cât mai mult de pe o suprafaţă mică“. De fapt, ferma are o dublă activitate cu privire la nuc: produce material săditor autorizat, în pepiniera de la Tomşani, şi are deja 10 ha de plantaţie, la Măneşti, suprafaţa finală urmând să ajungă la 56 ha, probabil cea mai mare livadă de acest fel din judeţ şi zona de sud a ţării. Cele două soiuri au o dezvoltare viguroasă (distanţa de plantare 8x5 m), ajungând la maturitate la maximum 5 m înălţime, cu o fructificaţie de tip lateral, intră pe rod în anul patru de la plantare şi prezintă un randament de aproximativ 3,5-4 tone/ha: „producătorul vehiculează o recoltă de 7 tone/ha. Noi facem calculul fie şi la jumătate x 10 euro kilogramul de miez de nucă, spun că livada e absolut profitabilă.“

O afacere de nişă închisă cu sturionul

Undeva, la periferia estică a oraşului Ploieşti, lângă sediul firmei, familia Murea a transformat un teren viran plin de gunoi în două lacuri, transferând acolo apa dintr-o altă zonă apropiată, mlăştinoasă. Pentru că impozitul pe luciu de apă este consistent, a apărut ideea că lacurile, care sunt şi zonă de agrement cu circuit închis, trebuie să producă bani: „iniţial am populat cu crap şi caras. Apoi ne-am gândit la icrele negre.

Aşa am adus din SUA un sturion de apă dulce care s-a adaptat foarte bine condiţiilor de la noi. Puietul a ajuns la 1,5-2 kg, iar în doi ani cred că facem prima recoltă de icre negre. Producţia, ca şi cea de goji ori nuci, a fost deja contractată, deci desfacerea produselor este garantată sută la sută“.

Maria Bogdan

Iubitorii de lavandă tânjesc cu siguranţă după imaginea unor câmpuri nesfârșite, ca o mare vălurită a cărei nuanţe de mov îmbracă haina tainei și a misterului la momentul înfloritului. Mirosul, aspectul, dar mai ales valoarea uleiului obţinut din tijele florifere ale lavandei tentează tot mai mulţi antreprenori care cred că aurul mov le va aduce bunăstarea. Deși culoarea regilor, a pasiunii, a romantismului și a emoţiilor îmbie la meditaţie, ideea unei afaceri profitabile cu lavandă ar putea rămâne un vis dacă cerinţele acestei plante nu ar fi respectate acolo pe câmp, în realitate.

Înființarea culturii

Care sunt nevoile acestei plante cu origini mediteraneene am aflat de la Cătălina Druțu, cercetător în cadrul laboratorului de plante medicinale și aromatice din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare de la Secuieni, județul Neamț. Am pornit discuția noastră în câmp, pentru a ne desfăta privirea cu frumusețea tufelor mov aflate la momentul maxim de înflorire. „Lavanda nu este o cultură atât de grea cum pare pentru începători. Este o cultură ușoară atât timp cât avem material de înmulțire (butași) și un teren protejat față de culturile de cereale. Ea se acomodează bine pe orice tip de sol. Schimbările climatice din ultimii ani au demonstrat că poate fi cultivată chiar și în zone de munte ale țării noastre“, spune Cătălina Druțu. Totuși, sunt de evitat zonele mlăștinoase, foarte bogate în nutrienți, lavanda iubind mai degrabă solul bine drenat și locurile însorite.

Deși înființarea culturii se poate face atât toamna, cât și primăvara, specialiștii spun că plantările făcute toamna permit butașilor să se dezvolte peste iarnă și rădăcinilor să se fixeze mai bine în sol. Pregătirea terenului începe cu o arătură de toamnă, o mărunțire a terenului, o nivelare pentru ca apoi să se planteze. La noi în ţară, unde suprafeţele sunt mici, operaţiunea se face manual, pe când în ţările cu tradiţie, cum este Franţa, totul se execută mecanizat.

Dacă vă gândiţi deja la un hectar de lavandă trebuie să ştiţi că aveţi nevoie de cca 20.000 de butași plantați la o distanță de 1 m între rânduri și 50 cm între butași pe rând. Cei care se gândesc să folosească lavanda ca bordură sau gard viu pot păstra doar 25-40 cm între plante. În funcţie de soiul ales, prove­nienţa şi dimensiunea butaşilor, preţurile pe piaţă diferă mult. Însă soiul Codreanca, creaţie a staţiunii de la Fundulea, pe care l-am avut la picioare pe timpul discuţiei cu Cătălina Druţu, va putea fi disponibil la vânzare din toamnă la preţul de 2 lei-2,5 lei/butaş.

Întreţinere

Lavanda este apreciată de începători mai ales pentru faptul că nu este pretenţioasă, nu are dăunători şi rezistă la secetă. „În primii trei ani, cât nu emite tulpini florifere, se fac doar lucrările de întreţinere a culturii specifice plantelor medicinale prin prășit manual sau mecanic. Când cultura nu este ecologică sau terenul pe care este amplasată cultura nu este certificat ecologic se pot folosi erbicide care combat atât buruienile monocotiledonate cât și cele dicotiledonate chiar din primul an de vegetație. Pentru buruienile dicotiledonate se recomandă erbicidul Bazagran pe vegetație în doză de 2 litri la ha, iar pentru buruienile monocotiledonate se recomandă erbicidul Fusiled în doză de 1 litru la ha. Îngrășămintele complexe se recomandă de obicei la înființarea culturii. În primul an și primăvara se pot aplica îngrășăminte pe bază de azot, iar, înainte de emiterea tulpinilor florifere, ar fi de preferat să facem o fertilizare cu un îngrășământ foliar. Pe acestea le găsim sub diverse denumiri, produse de multe companii. În varianta ecologică se foloseşte doar gunoi de grajd provenit din ferme ecologice la înființarea plantației în cantitate de 40 tone/ha“, recomandă Cătălina Druţă.

Pentru o rezistenţă crescută pe timpul iernii ar fi de dorit să se facă o tăiere la nivelul solului, o oarecare curăţare a tufei.

Recoltare

Cultura de lavandă nu oferă satisfacţii imediate, însă este extrem de longevivă. „În primul an nu avem producții, ea pornește în vegetație în luna aprilie, dar nu emite tulpini florifere, fie că a fost înființată cultura în toamnă sau în primăvară. Abia din anul 2 de cultură începe să ne bucure cu florile ei. E adevărat că producțiile sunt mai mici în primii ani de cultivare însă, având în vedere că această cultură se menține în viață chiar și peste 20 de ani, fiind foarte longevivă, ne bucurăm un timp destul de îndelungat de frumusețea ei. Maximul de producție se înregistrează din anul 5 până în anul 10. Cultivatorii care ţintesc maximum de ulei volatil din plantă ştiu că momentul optim de recoltare este extrem de important. „Tulpinile florifere se taie atunci când florile de la mijlocul inflorescenţei au început să se deschidă“, ne asigură cercetătorul Cătălina Druţă. O întârziere de câteva zile ar duce la înflorirea vârfului tulpinii florifere, dar se usucă florile de la bază şi acestea s-ar pierde.

Despre Codreanca, soiul pe care l-am admirat la Secuieni, se poate spune că are o talie medie, cu o lungime mai mare a inflorescenței, de circa 10-12 cm, față de soiurile care se găsesc acum pe piață, cu un conținut ridicat de ulei volatil, cu o culoare foarte intensă, un mov destul de închis, și o productivitate de la 1.000 până la 1.800 de plante uscate la hectar.

Valorificare

Aşadar, o cultură încântătoare din toate punctele de vedere dacă doar o admirăm. Când însă totul merge pe ideea de afacere, problema valorificării trebuie rezolvată chiar înainte de înfiinţarea culturii. Altfel veţi simţi pe propria piele cum aurul mov vi se va scurge printre degete. În lipsa unui precontract de livrare şi valorificare a florilor uscate, activitatea dumneavoastră rămâne la stadiul de hobby. Aceeaşi strategie trebuie aplicată şi dacă planificaţi valorificarea uleiului. Doar că, în plus, trebuie să aveţi în vedere investiţia în instalaţia de distilat care se amortizează în câţiva ani, îmbutelierea, etichetarea şi obţinerea autorizaţiilor. Dacă vă asumaţi aceste lucruri, cheia rămâne un cumpărător loial.

Patricia Alexandra POP

2014 a fost un an agricol dificil pentru fermieri, mai ales în unele părţi ale ţării unde a plouat foarte mult. În atare condiţii, nu mai miră pe nimeni că porumbul nu a mai putut fi cules la timp şi s-a ajuns ca în anumite zone – cum ar fi Banatul, Ardealul, Oltenia sau Moldova – recoltatul să se facă în plină iarnă, la multe grade cu minus în termometru. Cei în cauză susţin că a fost mai degrabă o măsură de compromis, de pe urma căreia au avut totuşi de câştigat. Pe de o parte, n-au mai cheltuit cu depozitarea producţiei, iar pe de alta, preţul la porumb a crescut. Un risc până la urmă asumat.

Unul dintre judeţele în care recoltatul porumbului nu s-a putut face la timp este şi Bacăul, unde s-a intrat  în iarnă cu aproape 10.000 ha neculese, ceea ce reprezintă în jur de 10% din suprafaţa totală semănată cu porumb anul trecut.

„Ploile numeroase din iulie şi temperaturile nocturne scăzute au întârziat coacerea boabelor şi, drept urmare, şi timpul de recoltare. În plus, toamna umedă şi cu multă ceaţă a agravat situaţia, ajungându-se ca în luna noiembrie să nu se poată intra în teren din cauza umidităţii mari a porumbului“, a declarat, pentru AGERPRES, unul dintre cei mai cunoscuţi producători din judeţ, Ioan Chiriac, administrator al firmei Servchimex din Godineşti.

Acesta spune că până la urmă a avut de câştigat de pe urma întârzierii recoltării porumbului deoarece nu a mai trebuit să plătească lucrările de uscare, transport şi depozitare pe timpul iernii, iar între timp a crescut preţul porumbului. Iar un preţ de 50-55 de bani kilogramul de porumb face cultura rentabilă, după cum susţine Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR.

„Chiar dacă afară au fost temperaturi şi de -20° Celsius, bobul de porumb nu a fost deloc afectat. Mai trebuie spus că, în toamnă, de exemplu, kilogramul de porumb se achiziţiona de către marii traderi cu circa 30 de bani, ceea ce făcea ca acest tip de cultură să devină neprofitabil, chiar şi în condiţiile unei producţii de peste 5.000 de kilograme la hectar. Acum, preţul unui kilogram de porumb boabe a ajuns la 50-55 de bani, fapt ce face ca producţia să devină cât de cât rentabilă“, a mai declarat preşedintele LAPAR.

Şi Traian Ghinoiu, un agricultor din Gorj, spune că a fost nevoit să recolteze porumbul în ianuarie, când pământul a fost îngheţat. În ciuda costurilor mai mici – n-a mai cheltuit cu uscarea porumbului şi nici cu depozitarea lui –, fermierul recunoaşte că nu este o soluţie de luat în calcul în viitor, mai ales că se întârzie arăturile de primăvară.

„Din cauza acestei situaţii trebuie să ne reorientăm şi să trecem la hibrizi semitimpurii“, mărturiseşte agricultorul, care spune că nu este prima dată când agricultorii din zonă s-au confruntat cu această problemă după 1989, din cauza condiţiilor meteo dificile. În ceea ce-l priveşte, Ghinoiu a rămas cu vreo 35 ha de porumb nerecoltate în toamnă, de pe care în final a obţinut producţii de 5-6 tone la hectar, însă au fost agricultori care au avut suprafeţe şi mai mari nerecoltate, chiar în jur de 600 hectare.

În Gorj probleme au fost semnalate în special la hibrizii tardivi şi semitardivi, în contextul în care umiditatea a fost mare. În alte zone ale ţării, cum ar fi în Banat, de exemplu, recoltatul nu s-a încheiat nici până la acest moment, aşa că n-ar fi exclus să vedem chiar şi până la sfârşitul lunii februarie combinele pe câmp.

Ioana Guţe

Realizările tehnice şi economice ale Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva în anul 2013 şi perspectivele pentru 2014 au fost prezentate de Adam Crăciunescu, directorul general al acestei instituţii, în cadrul unei recente conferinţe de presă. Pe lângă subiectele anunţate, presa a fost interesată şi de alte aspecte, cum ar fi discuţiile purtate la nivel european în Finlanda, investiţiile în administrarea ariilor protejate sau tăierile ilegale.

Cheia succesului

„Anul 2013 a fost benefic pentru Romsilva. Chiar dacă nu avem încă toate cifrele finale, pot să vă spun că avem o cifră de afaceri cu depăşire de peste 115%, iar profitul este de trei ori mai mare decât fusese estimat iniţial. Acest lucru a fost posibil datorită reducerii cheltuielilor. (...) La împăduriri planul a fost depăşit cu 108%, fiind împădurite în toamnă 1.780 ha“, a declarat Crăciunescu.

În continuare domnia sa a explicat că buna organizare a licitaţiilor de masă lemnoasă, începută în toamna anului 2012, a constituit cheia succesului, fiind principalul element care a dus la creşterea economică. Astfel, s-a obţinut un coeficient de creştere a preţului la lemn de 1,23%. În acest fel, în 2014 apare perspectiva exploatării unei cantităţi mai mici de masă lemnoasă, dar cu obţinerea unor venituri mai mari decât cele planificate.

Directorul general a menţionat că ideea valorificării superioare a masei lemnoase a fost discutată la Săptămâna forestieră, organizată în toamna anului trecut în Finlanda. Aici s-a pus un mare accent pe rolul materiei prime în economie. În cazul lemnului, resursă regenerabilă existentă din belşug în Europa, acesta este de preferat să se folosească mai mult în construcţii şi în alte domenii. La întrunire s-a stabilit ca toate ţările membre să creeze o bază comună de date, pentru a se şti ce se întâmplă la nivelul managementului forestier în Uniunea Europeană.

Nu vom insista asupra altor detalii economice, întrucât cele mai importante au fost publicate într-un număr anterior al revistei.

Sustragerea de lemn, neclară?

În timpul conferinţei de presă a apărut o neclaritate referitoare la tăierile ilegale. Chestiunea s-a învâr­tit în jurul cantităţii de masă lemnoasă şi a perioadei în care a fost furată.

„În ultimul timp s-au sustras cantităţi însemnate de lemn atât din pădurile statului cât şi din cele private. Cred că am reuşit să facem ordine şi în această problemă. În acest sens am ordonat efectuarea unor controale, în urma cărora cei care au greşit răspund în faţa legii. Este vorba de 114 plângeri penale şi 834 de sancţiuni“, a afirmat Crăciunescu. În opinia sa, în anii 2011-2013 tăierile ilegale au însumat 71.000 de metri cubi din pădurile statului (245 de milioane de hectare) şi 24.000 mc din pădurile particulare administrate de Romsilva (1,1 mil ha).

În schimb, presa a scris că ar fi vorba de 840.000 mc sustraşi numai în 2013. Menţionăm că această valoare a fost prezentată cu puţin timp înainte de Lucia Varga, ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, în cadrul unei întâlniri cu gazetarii. Datele au provenit de la inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare (ITRSV).

Directorul general al RNP nu a contestat evaluarea doamnei ministru, dar a menţionat că acel volum de lemn a fost tăiat ilegal într-o perioadă mai lungă, începând cu anul 2005, nu doar în 2013.

Costuri mai mici cu înfiinţarea pădurii

Crăciunescu a declarat că suprafeţele de pe care s-a sustras masă lemnoasă în anii precedenţi au fost identificate şi urmează să fie împădurite în 2014 şi 2015. Pentru a asigura puieţii necesari au fost extinse suprafeţele însămânţate în 2013.

În acest scop au fost demarate trei proiecte mari, unul în zona Banatului, altul în Zona de Sud, iar al treilea în arealul Bucovina-Suceava, unde se produc – în premieră – puieţi la container.

„Este o tehnologie mai eficientă, care reduce foarte mult pierderile în urma plantării. Aceasta se practică în Europa, iar noi am adoptat-o, pentru a nu ne mai complica cu completările rezultate în urma uscării naturale a unora dintre puieţii plantaţi“ – a menţionat directorul general.

În urma intervenţiei noastre, domnia sa ne-a explicat că însămânţarea se face într-un fel de eprubetă mare din plastic, în care se formează rădăcina viitorului arbore. Când puietul poate fi plantat este pus în pământ cu acel container care este biodegradabil.

Avantajul este că rădăcinile nu mai sunt afectate, iar prinderea este garantată 100%. De aici rezultă costuri mai mici cu înfiinţarea unei păduri.

Investiţii realizate integral

Conform celor spuse, în 2013 Romsilva a realizat integral investiţiile propuse, inclusiv în domeniul infrastructurii. „Ca şi în 2012, am reuşit să folosim toţi banii alocaţi pentru drumuri. Nu au fost foarte mulţi. Însă, prin efortul Regiei, am avut aproximativ 60 de milioane de lei. În 2014 vom mări această sumă datorită rezultatelor financiare bune din anul anterior. Pentru alte investiţii, tot din resurse proprii, am beneficiat de circa 50 de milioane de lei care au fost direcţionaţi către diferite obiective începute cu ani în urmă şi nefinalizate“, a adăugat Adam Crăciunescu.

Totodată, a afirmat vorbitorul, RNP a fost interesată de achiziţia de maşini şi utilaje destinate recoltării masei lemnoase. De asemenea, mecanizarea ajută ocoalele silvice şi la regenerarea naturală, fără a deranja producţia seminceră.

O altă investiţie importantă a fost modernizarea reţelei informatice rămase la nivelul anului 2005, pentru un sistem informatic integrat. Este vorba de echipamente, servere, staţii de comunicare pentru întreaga rază de activitate a Regiei.

Crăciunescu a afirmat că Romsilva investeşte anual aproximativ 12 milioane de lei pentru administrarea celor 23 de parcuri naturale aflate în structura sa. La aceşti bani se adaugă fondurile europene.

„În mai puţin de 10 ani s-au accesat peste 100 de milioane de euro, s-a creat o infrastructură în aceste administraţii, dar mai sunt şi zone în care nu mai avem păduri ale statului. De exemplu, în Parcul Munţii Rodnei toate pădurile sunt private sau proprietăţi ale UAT (unităţi administrativ teritoriale – n.n.). În aceste condiţii, nu mai avem interes să investim. Deocamdată aşteptăm să vedem cum va ieşi, în 2014, actul normativ privind ariile protejate“ – a conchis directorul general.

RNP, certificată FSC

În anul 2013 Romsilva a obţinut certificatul FSC pentru managementul durabil al exploatării masei lemnoase pentru 2,38 de milioane de hectare de pădure. Astfel a fost îmbunătăţită activitatea RNP pe piaţa lemnului, deci s-au obţinut preţuri superioare în cadrul licitaţiilor organizate de Regie. Menţionăm că FSC (Forest Stewardship Council) este o organizaţie independentă, neguvernamentală şi nonprofit apărută în anul 1993, cu sediul la Bonn (Germania). Prin cumpărarea de produse din lemn independent certificate se garantează că lemnul utilizat în produsul respectiv provine din păduri gestionate durabil, pe criterii sociale, economice şi ecologice.

Traian Dobre

Datele preliminarii arată că, în 2012, Regia Naţională a Pădurilor (RNP) – Romsilva a obţinut un profit brut de 85.729,4 mii lei, cu 260% mai mare faţă de suma propusă iniţial de 32.996 mii lei. De asemenea, comparativ cu 2011, profitul brut a crescut cu 228% (37.642 mii lei), a declarat dr. ing. Adam Crăciunescu, director general al acestei instituţii, în cadrul unei recente conferinţe de presă, susţinute la noul sediu.

Domnia sa a afirmat că şi cifra de afaceri a crescut spectaculos, cu 131% faţă de programarea de la începutul anului în curs, şi cu 120%, raportat la anul trecut, când s-au realizat 1.216.515 mii de lei.

„Din valorificarea produselor pădurii, lemnoase şi nelemnoase, precum şi din celelalte servicii şi activităţi aducătoare de venituri, se preconizează realizarea unei cifre de afaceri de 1.463.824 mii lei, în 2012. Aceasta reprezintă 131% faţă de cifra de afaceri programată, de 1.114.199 mii lei“ – a menţionat directorul general.

Potrivit domniei sale, sumele au fost mai mari, în principal ca urmare a majorării preţului masei lemnoase, practic o adaptare la cerinţele pieţei.

„În ultimele şapte luni, am creat o disciplină în ceea ce priveşte valorificarea lemnului, prin licitaţii. Acest lucru s-a văzut în semestrul al II-lea, printr-o creştere a preţului mediu de valorificare. Practic, cifra de afaceri pe care o realizăm în plus anul acesta, în creştere cu 20% faţă de 2011, se datorează valorificării la preţuri mult mai bune a masei lemnoase“ – a spus Crăciunescu.

Suprafaţa împădurită, mai mare

Directorul general al RNP a informat presa că programul de regenerare a pădurilor, în 2012, în fondul forestier proprietate publică a statului, a prevăzut refacerea pădurilor pe o suprafaţă de 14.575 ha, din care 8.455 ha prin regenerări naturale şi 6.120 ha prin regenerări artificiale (plantări).

Programul aprobat a urmărit asigurarea integrităţii şi permanenţei pădurilor, exercitarea cu continuitate a funcţiilor de protecţie şi de producţie, precum şi extinderea suprafeţei fondului forestier, prin împădurirea de terenuri degradate, preluate în fondul forestier în anii anteriori de către Romsilva.

Faţă de acest program, prin mobilizarea unor importante resurse financiare, materiale şi umane, s-a asigurat depăşirea acestuia şi s-au realizat regenerări naturale pe 9.262 ha (110%) şi împăduriri pe 6.414 ha (105%), rezultând un total de 15.676 ha (108%).

„Pentru asigurarea condiţiilor normale de vegetaţie, în arboretele tinere s-au prevăzut lucrări de îngrijire. Programul stabilit pentru anul 2012 s-a cifrat la 90.621 ha, iar suprafaţa parcursă cu astfel de lucrări a fost de 97.991 ha“, a adăugat Crăciunescu.

Recoltarea lemnului, sub nivelul programat

Directorul general a spus că, pentru anul 2012, Consiliul de Administraţie al RNP a aprobat un program de recoltare a masei lemnoase de 9.865.000 de metri cubi. Faţă de acest program, s-a exploatat un volum de 9.522.600 mc, ceea ce reprezintă 97%. „Recoltarea s-a făcut cu respectarea prevederile legale referitoare la încadrarea în posibilitatea pădurilor, stabilită prin amenajamentele silvice, precum şi a cerinţelor impuse de starea de dezvoltare a arboretelor“, a afirmat directorul general.

Domnia sa a amintit că, în calitatea sa, conferită de Codul Silvic (Legea nr.46/2008), de administrator al fondului forestier naţional proprietate publică a statului, RNP gospodăreşte o suprafaţă de 3.266.494 ha. De asemenea, administrează sau asigură servicii silvice, în baza a 147.937 de contracte, pentru o suprafaţă de 1.123.378 ha, fond forestier proprie­tate publică a unităţilor administrativ teritoriale sau privată a proprietarilor, persoane fizice şi juridice.

Alte surse de venit

Conform celor spuse, Romsilva are în gestiune 308 fonduri cinegetice şi zece complexe de vânătoare. Prin acţiunile organizate, s-au valorificat, pe piaţa internă şi pe cea externă, 154 t de carne de vânat şi 43.990 de exemplare de vânat viu.

Din activitatea de salmonicultură, s-au valorificat 561 t de păstrăv pentru consum.

De asemenea, în cursul anului 2012, s-au valorificat 4.520 t de fructe de pădure, 638 t de ciuperci comestibile şi 924 t de plante medicinale din flora spontană.

Activitatea de creştere, exploatare şi ameliorare a cabalinelor de rasă se desfăşoară în 17 secţii de creştere. Rezultatele acesteia se reflectă în realizarea a 1.538 de capete în patrimoniul genetic naţional, faţă de un program de 1.508 capete (102%). Totodată, s-au valorificat 325 de cabaline.

„Romsilva nu poate face o strategie în sectorul de creştere a cabalinelor, dar solicităm Ministerului Agriculturii să vină cu o strategie clară în acest domeniu. Avem un material genetic care trebuie folosit, iar partea ecvestră trebuie să o dezvoltăm mult mai mult. După întâlnirile pe care le vom avea după 1 ianuarie 2013 cu reprezentanţii MADR, trebuie să găsim o soluţie ca să avem posibilitatea de a atrage şi alte surse de finanţare a acestei activităţi, nu numai bugetul RNP“ – a declarat directorul general.

Pentru asigurarea hranei efectivelor de cabaline, s-au obţinut 20.374 t de producţie vegetală, pe o suprafaţă totală de 7.863 ha de teren agricol, din care 5.441 ha de teren arabil.

Investiţii

Programul de investiţii al Romsilva – a afirmat Crăciunescu – a avut în vedere asigurarea de condiţii pentru desfăşurarea activităţii în condiţii optime. Astfel, au fost vizate necesitatea modernizării bazei tehnico-materiale în capacităţile proprii de producţie, a tehnologiilor utilizate, precum şi asigurarea accesibilităţii la fondul forestier, prin modernizarea şi extinderea reţelei de drumuri forestiere şi realizarea unor lucrări de curăţare a bazinetelor hidro­logice torenţiale sau a celor de reconstrucţie ecologică.

„Accesibilizarea fondului forestier este foarte importantă pentru regie, deoarece consider că nu ar trebui să mai avem zone inaccesibile. Avem bani pentru realizarea de drumuri forestiere, iar în 2012 am îndeplinit întreg programul, respectiv am cheltuit toată suma de 48 milioane de lei, pe care am alocat-o. La ora actuală, avem şi lucrări în avans“ – a adăugat Crăciunescu.

În limita resurselor constituite în baza prevederilor legale, precum şi a prevederilor Bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat, programul de investiţii a fost realizat integral. S-au folosit 77.052 mii lei din fonduri bugetare şi 48.022 mii lei din fonduri extrabugetare.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013