În ultimii ani, temperaturile ridicate înregistrate în prima lună de primăvară au avut drept consecință apariția timpurie a dăunătorilor rapiței, pe care eram obișnuiți mai degrabă să îi vedem în lunile aprilie sau la început de mai. Este vorba despre gândacul lucios (Meligetehes aeneus) și gărgărița silicvelor (Ceuthorynchus assimilis), principalii dăunători ai acestei culturi la mijlocul primăverii calendaristice. În manualele de entomologie agricolă se menționa faptul că, în mod normal, gândacul lucios (M. aeneus) apare în lanurile de rapiță în a doua parte a lunii aprilie, iar gărgărița silicvelor (C. assimilis) un pic mai târziu, la sfârșitul lui aprilie sau prima decadă a lui mai. Încălzirea globală a dus la apariția mult mai timpurie a acestor specii de insecte dăunătoare în lanurile de rapiță, încă din luna martie. De exemplu, gândacul lucios apare din locurile unde a hibernat, în lanurile de rapiță, când temperatura aerului a depăşit +15°C. Aceste temperaturi s-au înregistrat încă de la începutul lui martie, dar și în unele perioade din ianuarie și februarie. În general, majoritatea cultivatorilor de rapiță din sud-estul țării fac două tratamente cu insecticide în vegetație, după ce a trecut iarna, unul primăvara devreme în vederea combaterii gărgărițelor tulpinilor de rapiță (Ceutorhynchus napi), al doilea înainte de înflorire, în vederea combaterii gândacului lucios (Meligetehes aeneus). În ceea ce privește gărgărița silicvelor, o parte din fermieri fie consideră că tratamentul pentru combaterea gîndacului lucios a fost suficient pentru a combate acest dăunător, fie nu mai consideră că este necesar un al treilea tratament, care ar încărca și mai mult costurile de producție.

Gândacul lucios (M. aeneus) are un regim de hrană floral, consumând fie polenul din inflorescențele deschise, fie organele florale din bobocii încă nedesfăcuți. În acest din urmă caz, atacul este cel mai periculos, având drept consecință distrugerea bobocilor florali atacați, pagubele de producție putând ajunge la 50-70%. Pentru combaterea gândacului lucios, tratamentele cu insecticidele omologate se fac înainte de înflorirea rapiței, când plantele se află în faza de îmbobocire, cea mai sensibilă fază la atacul acestor insecte.

Gărgăriţa silicvelor (Ceuthorynchus assimilis) poate produce atât pagube directe culturii de rapiță, ca urmare a atacului larvelor la silicvele și semințele de rapiță, cât și pagube indirecte, silicvele afectate de atac putând fi infestate de către țânțarul florilor de brasicacee (Dasineura brassicae). În lan, de regulă gărgărițele ajung în zonele marginale, ulterior acestea migrând și spre interior. Depunerea pontei coincide de obicei cu perioada când silicvele de rapiță sunt abia formate. În literatura de specialitate se menționează că, în cursul dezvoltării sale, o larvă de C. assimilis consumă între 6 și 9 semințe. Tratamentele pentru combaterea acestui dăunător se efectuează, de regulă, când plantele de rapiță sunt înflorite, iar sortimentul de insecticide disponibil pentru acest moment de aplicare este unul foarte redus.

Ce este de făcut în acest caz? Efectuarea de sondaje în câmp pentru stabilirea momentului optim al efectuării tratamentelor. Acestea se fac pe diagonala solei, alegându-se 5-20 puncte de determinare, în funcție de mărimea solei. Observațiile se vor face cu lupa, cele două specii dăunătoare deosebindu-se relativ ușor una față de cealaltă. Nu se recomandă efectuarea evaluărilor în momentele cele mai calde ale zilei, atunci când insectele sunt foarte active. Se poate intra în lan când nu este foarte cald și insectele sunt încă amorțite, dar nu trebuie intrat dacă este foarte frig deoarece există riscul ca insectele să fie ascunse și să nu le vedem.

Combaterea chimică a gândacului lucios din lanurile de rapiță (M. aeneus) se realizează dacă se înregistrează densităţi mai ridicate faţă de pragul economic de dăunare (PED-1 adult/plantă, când rapiţa este în faza de muguri florali uniţi, respectiv 2-3 adulţi/plantă când rapiţa este în faza de muguri florali separaţi şi pedunculii florali sunt alungiţi). Tratamentul trebuie efectuat doar în momentul optim, dacă s-a depăşit pragul economic de dăunare (PED) sau dacă rapiţa se găseşte în stadiul de muguri florali, care este faza de sensibilitate maximă a acestei culturi pentru gândacul lucios. Având în vedere că s-au semnalat cazuri de rezistenţă a gândacului lucios la insecticidele piretroide, este recomandat să alternăm substanțele active folosite împotriva acestui dăunător și de asemenea să respectăm doza pentru care insecticidul ce urmează să îl folosim a fost omologat. În caz contrar riscăm să facem selecţie „artificială“ în populaţia gândacilor lucioși şi să obţinem organisme şi mai rezistente la insecticide în anii următori.

În cazul gărgăriței silicvelor (Ceuthorynchus assimilis) se recomandă efectuarea tratamentelor când se atinge PED-ul de 1 adult la două plante, iar cultura de rapiță se află în fenofazele de înflorit – formarea primelor silicve.

Prin urmare, nu se poate face un singur tratament care să combată atât gândacul lucios (Meligethes aeneus), cât și gărgărița silicvelor (Ceuthorynchus assimilis) deoarece fazele de sensibilitate maximă a plantelor față de acești dăunători nu coincid. Este drept că rapița poate să fie mai avansată în vegetație, să înflorească mai devreme decât în mod normal, ca urmare a temperaturilor ridicate, dar și dăunătorii apar la fel de devreme. Într-adevăr, verigile tehnologice au un cost ridicat. Insecticidele nu sunt ieftine, există o tentaţie să se „sară“ peste anumiţi paşi, însă din păcate Natura nu poate fi „păcălită“. Dacă insectele dăunătoare sunt combătute la momentul potrivit, acestea nu mai apucă să depună ouăle, deci nu se mai înmulţesc, iar în anii următori rezerva biologică a acestor specii va fi ţinută sub control. În caz contrar, pe termen mediu și lung, dacă condiţiile climatice sunt favorabile insectelor dăunătoare, s-ar putea să ne întrebăm cu ce am greşit că avem atacuri aşa de mari și pagube ridicate de producție. Dacă tratamentele se fac corect și la momentul optim, cu dozele recomandate, nu numai că aducem un spor de producţie în anul în curs, dar facem o investiţie pentru liniştea noastră în anii următori, ştiind că populaţiile speciilor Meligethes aeneus și Ceuthorynchus assimilis sunt ţinute sub control.

Cultura rapiței poate fi foarte profitabilă, dar necesită o atenție sporită încă de la înființarea ei, prin urmare cine vrea să o cultive trebuie să își asume faptul că va petrece foarte mult timp în câmp alături de plante, ca să le ocrotească în momentele cele mai sensibile, împotriva atacului dăunătorilor. Aceștia pot fi mulți, dacă condițiile climatice sunt favorabile.

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea