Copilul de suflet - soiul CRIȘANA

Interviu în exclusivitate cu domnul dr. ing. Bunta Gheorghe – cercetător principal grad I la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă LOVRIN

– Dle Bunta, de când sunteţi la Lovrin şi cu ce noutăţi aţi venit?

– De 3 ani sunt aici. Înainte am activat la staţiunea din Oradea. Din cauza situaţiei financiare de la Oradea am găsit soluţia de a-mi continua activitatea la Lovrin, cu punct de lucru la acolo. Activez în ameliorare de la absolvirea facultăţii, pe care am terminat-o la Timişoara. Din anul 1980, prin repartiţie, am ajuns la staţiunea Oradea, unde am intrat direct în ameliorare. În urma activităţii mele de ani şi ani de zile, am reuşit după 17 ani să înregistrez primul soi creat de mine – soiul de grâu de toamnă Crișana în anul 2004, iar în 2008 l-am şi brevetat. Este un soi protejat printr-un brevet de invenţie şi este înscris în Catalogul Oficial al Uniunii Europene. A fost testat în Cehia – privind testul DUS (Distinctivitate, Uniformitate, Stabilitate), când încă în România nu se făceau acest gen de teste. Acest soi corespunde din toate punctele de vedere standardelor europene. Soiul a fost creat în principal pentru zona colinară şi de deal, nu numai pentru vestul ţării, ci pe întreg teritoriul României în asemenea zone unde predomină solurile adice cu pH scăzut.

– Care sunt calităţile acestui soi?

– Aici nu ne referim doar la calitatea de panificaţie, unde este încadrat în grupa A2, considerând că un soi ameliorator în amestec cu soiuri de calitate inferioară le ridică calitatea acestora prin cupajare. Astfel, grânele de calitate inferioară, dacă sunt cupajate cu soiul Crişana, devin panificabile. Sunt grâne care sunt foarte productive, dar au o calitate inferioară – aşa-numitele grâne furajere. 2016 a fost un an favorabil şi din punct de vedere climatic, când s-a depăşit 34% gluten net, iar proteină realizată până în 15%.

O altă calitate a acestui soi de grâu este capacitatea lui de a tolera ph-ul scăzut din sol şi toxicitatea ionilor de aluminiu prezenţi în solurile acide. Este deocamdată singurul soi românesc care are aceste însuşiri. Din acest motiv este recomandat pentru solurile de deal cu probleme, cum ar fi ph-ul scăzut, blocarea fosforului de către aluminiu şi astfel el devine, chiar dacă se aplică o cantitate mare de fosfor, blocat şi inaccesibil plantelor. Soiul Crișana are capacitatea de a prelua fosforul din zonele greu solubile, după aceea are un sistem radicular foarte bine dezvoltat, profund tocmai pentru a explora solurile sărace. Explorează un volum mare de sol în căutarea elementelor nutritive, are frunza, spicul şi teaca acoperite cu pruină, intens acoperite, ceea ce dă şi o rezistenţă la arşiţă, la seceta atmosferică. Ca deficiență este talia relativ înaltă, unde trebuie folosiţi stabilizatori de creştere, mai ales când se aplică cantităţi mai mari de îngrăşăminte sau pe agrofonduri bogate – în ideea de a-i reduce talia şi de a nu cădea. O altă lipsă ar fi o anumită sensibilitate la fuzarioză, cum am menţionat mai devreme, alături de condi­ţiile optime pentru apariţia înfloritului, deci sunt două minusuri ale soiului.

Procesul de ameliorare este o activitate continuă. În prezent am o altă linie în testare la ISTIS, în anul doi de testare, derivată din linia Crişana, la care am reuşit să-i îmbunătăţesc anumite însuşiri, cum este cea legată de talie – i-am redus talia şi precocizarea cu 4-5 zile. Crișana fiind şi un soi semitardiv, s-au păstrat calităţile de panificaţie, deci tot intra în grupa genotipurilor superioare calitativ şi, în plus, este şi mai timpuriu, rezistă şi din acest punct de vedere la secetă, care se instalează începând de pe la mijlocul lunii iunie în partea de vest, cu un potenţial productiv mai mare.

– În ce zone ale ţării se poate cultiva soiul Crişana?

– În toate zonele colinare şi de deal unde există această problemă a solurilor acide. Constatăm în ultimii 10-20 de ani chiar 30 o acidifiere treptată, crescândă a solului datorită aplicării unilaterale a îngrăşământului pe bază de azot, fără a se aplica amendamente în compensare – calcar. Din această cauză ponderea solurilor acide în România a crescut foarte mult la nivel naţional. Nu doar solurile din zona de deal şi colinare au această problemă, chiar şi în unele zone de câmpie solurile au devenit acide, cu ph-ul chiar sub 6. Motivul – fertilizarea unilaterală cu azot fără o aplicaţie de fosfor şi o mare carență de calcar. Calcarul este cel care echilibrează nivelul ph-ului. Începând din toamna anului trecut, am adus producerea de sămânţă a soiului Crişana la staţiunea Lovrin, unde am modificat calitatea de menţinător al soiului de la staţiunea Oradea care este într-o situaţie imposibil de descris, fiind incapabilă să-şi mai menţină financiar activitatea.

– Din ce cauză se întâmplă acest lucru?

– Pentru că cercetarea şi activitatea de cercetare nu au fost susţinute de stat, în primul rând. În plus, tocmai statul este acel care, în final, a venit şi a executat şi vândut utilajele staţiunii, staţia de seminţe etc. ANAF-ul a fost cel care a lichidat ce a mai rămas din staţiune, în ideea de a recupera ceva sume de acolo şi s-a ajuns în această situaţie. Şi atunci am găsit soluţia aceasta. Ce a mai rămas din cercetarea agricolă de la Oradea... doar clădirile. Terenul s-a pierdut prin „revendicări“ (aşa-zise revendicări). Necazul a fost că terenurile staţiunii nu au fost niciodată intabulate. S-au făcut ca pe vremea lui Ceauşescu, din comasări etc., fără a se intabula. Din toată suprafaţa de teren a staţiunii, doar 50 ha au fost intabulate strict pentru cercetare, restul terenurilor s-au pierdut prin… revendicări!!! Am început să produc sămânţă şi aici la Lovrin, pentru că nu o poţi produce dacă nu ai staţie de condiţionare, nu ai posibilităţi de menţinerea purităţii, de recoltare etc. şi linia pe care o am înaintată spre testare este lansată tot în numele staţiunii Lovrin. Această linie are şanse mari de a fi înregistrată ca soi nou şi am demarat deja producerea de sămânţă în ideea că, în momentul în care se va omologa ca soi, să dispun de primele cantităţi de sămânţă pentru câteva hectare. Soiul nu are încă o denumire, ci doar un număr de cod şi când se face omologarea atunci i se atribuie un nume.

– Ce calităţi are noul soi şi cum aţi reuşit să-l obţineţi?

– Soiul Crişana l-am obţinut prin încrucişarea unui soi românesc (Fundulea 4), care la momentul respectiv era foarte bine adaptat României şi părţii de vest a ţării cu potenţial productiv, dar avea calităţi inferioare şi sensibilitate la aciditatea solului. L-am încrucişat cu un soi american (Atlas 66), foarte vechi, extensiv, cu talie înaltă şi cu o sumedenie de dificiențe, dar care avea această calitate de a tolera ionii de aluminiu din sol şi calităţi de panificaţie superioare. Din combinarea celor două soiuri a rezultat soiul Crișana – tolerant la ionii de aluminiu, productiv, pe tipul lui Fundulea 4 ca aspect fiziologic, dar şi cu diverse calităţi superioare. În ideea de a-l îmbunătăţi, am încrucişat mai departe soiul Crişana cu alte soiuri româneşti, prin care am reuşit să reduc talia cu 10 cm (nu mai există problema sensibilităţii la cădere), l-am făcut mai precoce cu 4-5 zile faţă de Crișana, ce-i conferă încă o rezistenţă suplimentară la secetă de vară, iar calitatea de panificaţie a rămas aproximativ aceeaşi. În plus, are potenţial productiv net superior (cam 15-20% mai mult decât soiul Crişana). În testele care s-au executat în reţeaua ISTIS în anii precedenți a dat sporuri de producţie cu peste 10% faţă de martorii folosiţi în testare în reţea. Sunt şanse reale de a se omologa. O calitate a soiului Crișana şi a soiului derivat din el este mărimea bobului de peste cca 50 g masa a 1.000 de boabe, bob mare plin, dar sămânţa este deficientă pentru că se aplică o cantitate mai mare de sămânţă faţă de alte soiuri cu bobul mărunt. Şi atunci se aplică undeva la 300-350 kg de boabe/ha pentru a se asigura o densitate de 550 plante/mp. Oricum, soiul nu suportă densităţi mai mari tocmai prin faptul că este un soi robust, cu spic mare, compact, cu foliaj bogat. Nu este destinat unei culturi superintensive, ci solurilor sărace şi unei agriculturi de subzistenţă spre agricultură medie. Producţia maximă/ hectar – 9.064 kg, realizată pe undeva în zona Satu Mare, aproape de potenţialul biologic al soiului. Consider că potenţialul biologic al soiului este undeva între 9.000-9.500 kg/ha.

Există soiurile Alex şi Ciprian create la Lovrin, dar sunt soiuri vechi, soiul Crişana este adus de mine de la Oradea şi acum este în patrimoniul staţiunii Lovrin. Am linia care e dată la testare la ISTIS pentru omologare, alte linii sunt în curs de testare şi mai am multe altele, dar toate pe ameliorarea grâului. Materialul vine din urmă, este în proces continuu.

Text și poze Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 22-23-24