Viitorul legumiculturii, spațiile protejate

Cel puțin așa vede lucrurile Daniel Cicireagă, un legumicultor de 37 de ani din Herăști, județul Giurgiu. După opt ani în care și-a concentrat eforturile pentru a face legumicultură în câmp, și-a revizuit prioritățile și de trei ani și-a mutat activitatea în spațiu protejat. Decizia a fost una forțată de împrejurări pentru că, spune legumicultorul, schimbările climatice afectează direct agricultura, iar când vine vorba despre legumicultură „aproape nimic nu se mai face afară“.

Daniel are în prezent 1.100 de metri² de solarii, întreținute cu un sistem de irigare prin picurare, în care cultivă tomate din soiurile bulgărești Kalina și Prekos și 300 metri² cultivați cu leuștean. Solariile dispun de un sistem de irigare prin picurare, iar folia lor este înlocuită periodic pentru a evita eventualele distrugeri cauzate de zăpada din iarnă. Legumicultorul spune că este mulțumit de evoluția planurilor sale în agricultură, dar că, pe viitor, și-ar dori să încălzească solariile pentru că astfel ar putea cultiva soiuri mai timpuri. De pe cei 1.100 m² estimează pentru vara aceasta o producție de 5-6 tone de tomate. Daniel spune că prețurile de valorificare oscilează între 1,5 lei și pot ajunge la 3,5 lei, în funcție și de cantitatea de marfă venită din afara granițelor țării, care este apoi vândută la un preț mult mai mic. În consecință, producătorii români trebuie să se alinieze trendului impus. Din fericire, anul acesta valorificarea nu mai este o problemă pentru legumicultorul din Herăști întrucât acesta este unul dintre beneficiarii proiectului „Tomate românești“.

„Sincer să vă spun, anul acesta nu mai voiam să pun roșii la solar, ci să schimb cultura. M-am răzgândit doar pentru că am aflat de acest program. Sper să reușesc să asigur producția solicitată de 2 tone de roșii până la 30 mai, iar la cultura a doua trebuie să facem tot în jur de 2 tone până în luna noiembrie. Astfel aș putea obține 3.000 de euro. Cu toate schimbările acestea de temperatură și de vreme care au întârziat și data de plantare cu vreo două săptămâni, cred că voi reuși totuși să asigur această producție.“

Înainte de a adera la acest program și de a-și extinde suprafața de solarii vindea producția de tomate la tarabă. Când cantitatea de roșii obținute a crescut a fost nevoit să renunțe la această metodă de valorificare și să dea producția de roșii în en-gros-urile din București. Pe bani mai puțini, dar cu certitudinea că vinde tot ce a produs. „Este multă muncă și bani cheltuiți până ajungi să scoți un profit. Și te mai uiți și pe cer. În spații protejate mai faci ceva producții, dar în câmp este mult mai greu.“

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 22