Susanul

Este o cultură ierboasă anuală, destul de veche. Mențiuni despre susan se găsesc în scrierile lui Herodot și Theophrast, iar Plinius vorbește de cultura susanului în Grecia.

Susanul este o plantă uleioasă, semințele conțin 55-60% ulei și 24% substanță proteică. Uleiul extras la rece are gust foarte fin, fiind folosit în alimentație, în industria conservelor, la fabricarea margarinei, în cofetărie și patiserie. Turtele rezultate sunt bogate în substanță proteică și grăsimi, fiind folosite în cofetărie sau în furajare. Din semințe se poate prepara halvaua de cea mai bună calitate, precum și alte produse de cofetărie și patiserie.

Suprafețele cele mai mari se cultivă în Asia, în special în India, care deține cca 2,5 mil. Ha, și în China, 900.000 ha.

Susanul face parte din fam. Pedaliaceae și se cultivă specia Sesamum indicum. Planta are rădăcina pivotantă, puțin ramificată. Tulpina este dreaptă, înaltă de 50-150 cm, muchiată, acoperită cu peri. Frunzele sunt lung-pețiolate, așezate opus și acoperite cu perișori. Florile, 1-3 la număr, se găsesc la subsuoara frunzelor și sunt diferit colorate, de la alb la violet. Fructul este o capsulă dehiscentă lungă de 4 cm. Semințele sunt mici, ovale, turtite, de diferite culori.

Cerințe: Susanul este pretențios față de căldură, de-a lungul perioadei de vegetație de 78-85 zile are nevoie de o constantă termică de 2.500°C şi temperaturi mai mari de 0°C.

Semințele germinează la 15-16°C și nu suportă temperaturi mai mici de +5°C, iar la temperaturi sub +15°C nu crește. Este pretențios la umiditate, nu rezistă la secetă. Pretinde sol fertil, cu textura mijlocie și apa freatică mai adâncă.

Tehnologia culturii

Susanul crește lent în primele faze de vegetație, motiv pentru care solul trebuie să fie curat de buruieni.

Ca premergătoare sunt indicate culturile prășitoare gunoite, leguminoasele pentru boabe și cerealele de toamnă. La fertilizare se are în vedere că 70% din elementele nutritive sunt consumate după perioada de înflorit, motiv pentru care este necesară fertilizarea în timpul vegetației. Se aplică 45-60 kg/ha substanță activă NPK.

Pregătirea solului urmărește realizarea unui teren afânat, mărunțit și nivelat. Se seamănă târziu, cu mașina, la distanța de 35-45 cm între rânduri, la 2-3 cm adâncime folosind 7-8 kg/ha de sămânță. Dacă solul este uscat se recomandă o ușoară tăvălugire după semănat. Ca lucrări de întreținere se aplică 3-4 prașile și plivit.

Recoltarea se face când fructele de la bază se brumifică și semințele din acestea capătă culoarea specifică soiului, iar frunzele de la baza tulpinii au căzut.

Pe suprafețe mici se recoltează cu secera și se leagă în snopi, unde își continuă coacerea fără a-și pierde din calitate. După uscare se treieră.

Pe suprafețe mai mari se recolteză în două faze. Se taie, mai întâi, cu vindroverul și se lasă în brazde care după uscare se treieră cu combina.

Sămânța rezultată se așază în strat subțire și se lopătează până ajunge la umiditatea de 9%. Se pot obține cca 1.500 kg/ha.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 27