Ce fac legumicultorii prahoveni cu produsele în vreme de restriște

Județul Prahova are un bazin legumicol important, distribuit în localitățile Balta Doamnei, Olari, Gherghița (sat Ungureni), Puchenii Mari (Pietroșani), parțial Tomșani și Ciorani. Cu totul, vorbind despre culturi în spații protejate, ar fi în jur de 269 ha de solarii, potrivit Direcției Județene pentru Agricultură

Ca peste tot în țară, și aici au apărut dificultăți în desfacerea producției, în perioada stării de urgență, decretată ca urmare a pandemiei SARS-Cov-2. Și tot ca peste tot în țară, apar solicitări și măsuri imposibil de pus în aplicare cât ai bate din palme. De exemplu, cea mai ineptă propunere, venită, cum era de așteptat, din mediul politic, ținea de rechiziționarea depozitelor de sortare și ambalare și predarea grupurilor de producători! Numai că, în Prahova, ce să vezi, nu există astfel de construcții, cu excepția unui mic depozit frigorific construit de o firmă legumicolă privată, prin efortul și banii ei!

Și, desigur, cu excepția depozitelor marilor lanțuri de magazine. Și nu există nici grupuri de producători! De ce să preiei și cui să predai?

Până acum, în vremuri normale, legumicultorii și-au creat propria rețea de vânzare a produselor: piețele din Prahova sau București ori stațiunile montane, inclusiv Brașov, transport la domiciliul clienților, magazine de profil, piețele en-gros (Puchenii Mari), samsarii veniți chiar la poarta grădinarilor și, mai puțin, supermarketuri. Evident că, pe fondul restricțiilor din perioada stării de urgență, vânzările au scăzut. Și s-au blocat și câteva din circuitele tradiționale. Și-atunci toată lumea a intrat în alertă, panică. Plus că, fiindcă așa suntem noi, românii, unii – fie producători, fie samsari, fie vânzătorul final – s-au gândit să speculeze momentul și să practice prețuri aiuritoare. La așa pretenții...

MADR, obligat să scoată soluții din pământ, din iarbă verde

Primăria Balta Doamnei s-a gândit că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este obligat să găsească soluții și a trimis următoarea scrisoare: „În localitatea noastră activitatea de bază este legumicultura și, începând din luna mai, vor apărea în cantități industriale legumele – roșii, castraveți, vinete, ardei gras – care în mod normal ar fi ajuns pe tarabele din piețele orașelor din România. În contextul creat de pandemia virusului Covid-19, vă rugăm să ne sprijiniți și să dispuneți măsuri urgente de specialitate pentru a nu ajunge în situația în care marfa produsă să nu poată fi valorificată.“ Acum, indiferent cum am privi lucrurile, MADR nu poate găsi soluții miraculoase într-un termen atât de scurt.

Propuneri ca să ne aflăm în treabă

Din zona parlamentară (nu precizăm voit persoanele) a venit un set de soluții, puse în sarcina Guvernului: „achiziționarea, de către Casa de Comerț Agroalimentar «Unirea» a tuturor cantităților de legume proaspete și distribuirea acestora către spitale, către persoanele izolate din cauza COVID-19, către unități militare și către așezăminte sociale; rechiziționarea spațiilor de depozitare de legume-fructe și darea lor în administrare către cooperativele legumicultorilor și grupurile de producători; distribuirea, în bazinele legumicole, a corturilor militare în care să se facă colectarea, sortarea și calibrarea legumelor proaspete; achiziționarea de mașini specializate de transport marfă perisabilă, linii de sortare-ambalare, mașini de etichetat și înfoliat, cântare și bascule, motostivuitor, sisteme de supraveghere și control etc.; credite bancare, cu garanția statului, cu dobândă zero, pentru capitalul de lucru al cooperativelor și al grupurilor de producători, pentru o perioadă de 18 luni; susținerea entităților economice din mediul rural care angajează forță de muncă în această perioadă de criză.“ Nicio clipă nimeni nu s-a gândit că, totuși, la buget nu pică banii din cer și că veniturile au scăzut prin închiderea sau suspendarea activității pentru aproape 350.000 de firme și că avem 1,2 milioane de șomeri. Și că nu e timp util și nici fonduri pentru a achiziționa lucruri sau a cârmi acum proiecte pe care fermierii, autoritățile locale și județene le puteau face (și au avut în acest sens instrumente financiare europene la dispoziție) din 2007 și până în prezent. Deh, dă-i, Doamne, omului, mintea cea de pe urmă! Cu excepția a una sau două dintre propuneri (prima, de pildă, asta în varianta în care Casa „Unirea“ chiar funcționează pe bune), restul sunt fraze aruncate în vânt.

Zero proiecte pentru depozite de sortat și ambalat legume

Cum în vânt s-au făcut, inclusiv la nivel de fermieri, politicile legumicole, căci despre ele vorbim azi și acum. În fine, cum s-au pus ele în practică.

Prin 2012, ministrul Agriculturii de atunci, Daniel Constantin, anunța că sunt la dispoziție, prin Măsura 123, 80 de milioane de euro din fonduri europene pentru înființarea depozitelor locale de legume și fructe. Vreți să știți câte depozite s-au construit și câți bani s-au atras în Prahova? Zero!

Tot în 2012, autoritățile județene (Consiliul Județean Prahova) declarau că „a început construcția a trei depozite de preluare, sortare și valorificare a legumelor la Balta Doamnei, Olari, Gherghița și Ciorani. Studiile de prefezabilitate au fost depuse anul trecut pentru a putea fi accesate fondurile europene aferente primului pilon al Politicii Agricole Comune.“ Vreți să știți câte depozite din program s-au realizat? Zero!

În 2013, autoritățile județene anunțau că în Parcul Industrial Ciorani se vor construi „o fabrică de conserve și un depozit de sortare a legumelor și fructelor produse în această zonă, urmând să fie create aproximativ 2.500 de locuri de muncă.“ Vreți să știți dacă există azi vreun depozit sau vreo fabrică de conserve? Zero!

În actualul exercițiu bugetar, 2014-2020, există o nouă submăsură, 4.2 (investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole), prin care se puteau și încă se pot construi depozite. Vreți să știți câți fermieri au accesat fonduri în acest scop? Zero!

Cauza? Au sintetizat-o perfect oficialii DAJ Prahova: „refuzul fermierilor de a se asocia în grupuri de producători.“ Se pare că și propunerea Consiliului Județean Prahova din 2012 tot de așa ceva s-ar fi împiedicat. Dar nu băgăm mâna în foc!

Pe de altă parte, ei bine, la câte, scuzați termenul, țepe au luat agricultorii în viața lor, pe undeva e de înțeles de ce fug ca dracu` de tămâie când aud despre cooperativă. Deși ar fi cazul să se termine și la noi cu suspiciunile.

Ce fac, totuși, legumicultorii în aceste condiții?

Ne-au spus câțiva legumicultori: „Fiecare se descurcă pe cont propriu.“ La nivel instituțional, directorul DAJ, Mita Enache, a enumerat un set de idei deja puse în practică: „Din ce știu eu, unii legumicultori au contracte ferme cu un mare supermarket, alții cu o firmă din Ploiești care livrează la domiciliu, mai e o firmă care cumpără de la fermieri și vinde la domiciliu. Mai există și un grup pe care l-am promovat și noi, «produse agroalimentare Prahova-Cumpărați local». Să vedem ce va fi cu programul de tomate fiindcă producția va ieși cumva la limită, cam în perioada în care s-ar termina starea de urgență. Plus că zilele acestea (n.n. – deja s-a întâmplat!) va fi emisă o ordonanță militară prin care se deschid toate piețele din România; în Prahova nu au fost închise, dar în București sau alte județe sunt câteva suspendate. Atunci cred că se va relua fluxul cât de cât normal, atât cât poate să fie în perioada aceasta de criză pentru toți românii.“ Dar pentru că a venit vorba despre piețe, poate cea mai bună măsură ar fi una pe care producătorii o solicită de când se știu ei: eliminarea falșilor producători de la tarabe și oferirea, cu prioritate, de spații celor care spetesc în solarii și la câmp. Poate ar fi de discutat și despre prețurile de închiriere și zonele de favorabilitate dintr-o piață!

Maria BOGDAN