Comuna Măgurele, judeţul Prahova, legendă şi istorie învelite în modernism

Înşirate pe firul văii largi a apei adesea învolburate a Teleajenului, asemenea unui şirag de perle verzi, cele trei sate care compun comuna Măgurele – satul de centru, Măgurele, Iazu şi Coada Malului – vin acum în faţa trecătorilor, care caută muntele înspre Cheia şi cetatea Braşovului, pe vechiul drum „de care şi telegi“, cu miros de cireşe şi căpşuni.

În centrul satului de reşedinţă, drumeţii se află faţă în faţă cu palatul din beton şi sticlă al sediului primăriei, străjuit de bustul legendarului Burebista, de al cărui nume sunt legate atâtea legende: un însemnat tezaur descoperit în apropierea fostei gări de la Coada Malului, dar şi un izvor cu apă limpede adus în sat printr-un canal săpat în stâncă, cale de kilometri, izvor din care îşi potolesc setea deopotrivă localnicii şi trecătorii de azi de pe DN1A, bucuroşi şi mândri de faptele marelui rege al dacilor, ai căror paşi au lăsat urme de neşters.

Tradiţia şi prezentul sunt aici la ele acasă

Despre Măgurele se spune că satul ar fi apărut ca un punct de reper, pe Valea pitorească a Teleajenului, în apropierea vechiului târg al Văleniului de Munte, cu mai bine de o jumătate de mileniu în urmă, poate chiar din vremea lui Vlad Ţepeş. Dat fiind că aşezarea este atestată documentar în anul 1503, în timpul domnitorului Radu cel Mare, localnicii intenţionează chiar în acest an să marcheze 510 ani de existenţă a aşezării. La timpul prezent, oamenii locului au destule motive să se mândrească cu satul natal. De altfel, încotro îţi întorci acum privirea, alături de mulţimea caselor noi, multe tip vilă, ridicate de nou-veniţi, orăşeni din Ploieşti, în căutare de linişte şi confort, se văd şi numeroase edificii impunătoare, pre­cum Centrul cultural, Centrul Medical, şcoli noi, grădiniţe, dar şi o modernă bază sportivă şi Stadionul Viitorul. Tânărul primar, Vasilică Diaconu, el însuşi fiu adoptiv al comunei, venit aici tocmai din orăşelul vrâncean Panciu, om energic şi iscusit în ale construcţiilor, ne vorbeşte cu multă căldură despre paşii făcuţi pe drumul modernizării localităţii, devenită o comună cotată deja la standarde europene: cu apă la robinet în casele tuturor celor peste 4.000 de locuitori, cu gaz metan, cu Internet, cu asfalt până la ultima ulicioară, cu un impunător parc în centrul comunei, cu locuri de joacă pentru copii, dar şi cu grijă faţă de mediu. Vizitatorii de azi ai comunei descoperă o parte din spiritualitatea creştin-ortodoxă, reprezentată de cele patru biserici: Sfânta Treime, din partea de sus a satului de centru şi zidită în anul 1780, cu un stil arhitectonic simplu, inspirat din forme ale artei populare, Adormirea Maicii Domnului, din partea de jos, clădită în acelaşi an, 1780, Sfântul Dumitru, din satul Iazu, ridicată în anul 1875, şi cea cu hramul Sfinţii Mihail şi Gavril, din Coada Malului, ridicată de localnici în... 1942, pe o fundaţie de piatră, sub formă de cruce. Pe lângă biserici, satele de aici mai sunt împodobite şi cu numeroase troiţe.

Un arbore pentru fiecare

Dornică să marcheze cu ceva anume împlinirea unui veac de la Marea Unire din 1918 şi cinstirea memoriei eroilor comunei, administraţia locală a demarat o insolită acţiune de sădire de arbori pe dealurile singuratice din zonă. Astfel s-a plantat câte un arbore pentru fiecare erou al comunei, fiind sădiţi mai exact 142 puieţi de stejar, tei şi brazi, chiar pe dealul din apropierea locului de unde-şi aduce apele izvorul lui Burebista, devenit un veritabil loc de pelerinaj. Apoi, acţiunea s-a continuat într-o zonă apropiată, cu alte câteva mii de puieţi de arbori. Odată cu aceştia au mai fost sădiţi şi câteva mii de pomi pe dealurile din preajma satelor: cireşi, meri şi pruni, reluând o mai veche tradiţie de înfiinţare de livezi.

Alături de oameni, împreună cu ei

„Avem multe oportunităţi care încă nu sunt puse cum se cuvine în valoare“, ne mai spune primarul Vasilică Diaconu. „Ne gândim nu numai la dezvoltarea de noi plantaţii pomicole, la extinderea culturilor de zmeură şi de căpşuni, pentru că avem puter­nice tradiţii pomicole, ci ne dorim ca anii următori, pe „dealurile singuratice“, să continuăm plantarea de pomi fructiferi. Iar acolo unde terenurile nu pot fi exploatate optim vrem să realizăm diferite investiţii, precum înfiinţarea unor parcuri fotovoltaice, aşa cum este şi cel recent înfiinţat de către o firmă din Danemarca. Important este că acum, în timp de criză, să nu părăsim ideea de a face investiţii noi“, ne mai încredinţează edilul din Măgurele. „Vrem să asigurăm locuri de muncă pentru tinerii şomeri. Chiar dacă există 500 de salariaţi ai celor 35 de firme ale localnicilor, cred că vom putea oferi şi alte locuri de muncă prin noile investiţii preconizate a fi realizate cu fonduri europene. Oamenii de la noi visează şi la agroturism, la o mare pensiune la poalele dealului, la înfiinţarea unui parc industrial, cu participarea comu­nelor vecine, organizarea unei pieţe de produse agricole şi la alţi investitori străini. Primarul este pregătit să meargă în curând în China pentru o plănuită investiţie la Măgurele. Aşa se construieşte azi la noi o comună cu adevărat europeană!“

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013