Călinul, un calmant natural

Numărul trecut al revistei prezentam lista plantelor cu proprietăţi terapeutice ce se regăsesc în flora spontană în luna aprilie. De data aceasta vă propun să facem împreună o radiografie mai amănunţită asupra unei specii prea puţin cunoscute, călinul. Dacă industria farmaceutică îi exploatează virtuţile, atunci cu siguranţă acestea merită a fi cunoscute, mai ales că natura ni le oferă gratuit.

Aspect ornamental

Călinul, cunoscut în lumea specialiştilor sub numele de Viburnum opulus, este un arbust ce poate fi întâlnit în flora spontană, dar poate fi cultivat şi ca plantă ornamentală. Motiv pentru care este posibil să îl întâlniţi în parcuri, dar mai ales în păduri, liziere, pe malul râurilor, în zone cu fagi şi răşinoase, pe soluri bogate şi umede. În această perioadă a anului arbustul, a cărui înălţime medie ajunge la 2-3 metri, înfloreşte, iar florile sale albe grupate în mănunchiuri îl fac cunoscut şi sub numele de „bulgăre de zăpadă“. Toamna planta face fructe roşii, necomestibile, iar frunzele ovale îşi schimbă şi ele culoarea în roşu. Când călinul este tânăr are o scoarţă verde-cenuşie, cu textură netedă. În schimb, la maturitate tulpina este de culoare cenuşie, iar textura se transformă în una poroasă, cu crăpături. Pentru uz medicinal se recoltează coaja acestor tulpini. Recoltarea se face primăvara (martie, aprilie, mai), înainte de înflorire, când seva începe să circule mai intens, prin ramurile tinere.

Coaja de călin se întinde pe suprafeţe uscate şi se lasă la uscat în straturi subţiri, în aer liber sau în uscătorii la temperatura de 40-45 grade Celsius. Ţineţi cont că din 3 kg de coajă proaspătă veţi obţine 1 kg de produs uscat.

Proprietăţi tămăduitoare

Industria de medicamente foloseşte coaja de călin la prepararea unor extracte cu acţiune calmantă şi homeostatică, având rol astringent, sedativ şi antidismenoreic.

Substanţele răspunzătoare de aceste calităţi sunt viburnina, salicilina, taninul, substanţe active importante, alături de acizi şi răşini. Având proprietăţi sedative, extractele de călin calmează crampele musculare şi contribuie la destinderea întregului organism, mai ales atunci când este supus unor emoţii puternice sau stres. Deoarece preparatele obţinute din coaja călinului sunt diuretice, astringente şi sedative, specialiştii le recomandă în tratarea menstruaţiilor dureroase, disfuncţiilor pe fond nervos sau apărute în timpul sarcinii şi alăptării. De asemenea, călinul are acţiune antispastică, antiinflamatoare, hipotensivă, motiv pentru care are o reputaţie binemeritată de relaxant în tensiuni şi spasme musculare. Aşadar, am putea spune că acest arbust are două mari arii de utilizare: crampe musculare şi probleme musculare ovariene şi uterine. Întrucât călinul relaxează uterul, el poate fi folosit pentru a proteja gravidele de pericolul avortului. Datorită acţiunii astringente are un rol în tratarea pierderii excesive de sânge în timpul menstruaţiei şi tratează pierderile de sânge de la menopauză.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013