Creșterea bubalinelor, rentabilă chiar și în lipsa subvențiilor

Așa susține Adrian Bota, directorul SCDCB Șercaia. Mai mult decât atât, afirmă că a crescut cu lapte de bivoliță. Iată că acum conduce destinele cercetării și dezvoltării pentru această specie în România și, chiar dacă au fost momente în care ar fi vrut să renunțe, acum este mai hotărât ca niciodată să continue. În septembrie 2015 a împlinit 22 de ani de când este angajatul stațiunii, iar de peste 16 ani este director.

SCDCB Șercaia, un aspect îngrijit, dar cu clădiri vechi

În fiecare an conducerea cosmetizează exteriorul sediului, dar igrasia roade colțurile fără milă. Clădirile nu au stâlpi de rezistență și cărămizile sunt parcă așezate direct pe sol. Nici urmă de temelie. Adevărul e că au fost construite prin 1950. Stațiunea a fost înființată abia în 1981. Până atunci aici a ființat ferma de vaci nr. 8 a IAS Făgăraș care, din cauza condițiilor pedoclimatice, avea pierderi mari cauzate de o morbiditate și mortalitate excesive.

Adrian Bota dorește să acceseze Măsura 4.1 din noul PNDR pentru a moderniza exploatația. Cel mai mult vrea să construiască un grajd nou, cu stabulație liberă, pentru că în cele de acum bivolițele sunt legate la iesle, iar curățenia se face manual. Se pare că, totuși, inițial grajdurile au fost dotate cu plug raclor. Instalația de muls este la bidon folosindu-se o linie de vacuum. Instalația asigură condiții foarte bune de muls, dovadă stă numărul total de germeni care nu depășește niciodată 100.000, chiar dacă pentru laptele de bivoliță este permis un NTG care poate atinge și 4.000.000. Acest tip de instalație nu a presupus inves­tiția într-o sală de muls care ar fi costat ceva bani. Dar, atunci când vor moderniza exploatația, își doresc o instalație de muls specializată pentru bivolițe pentru că timpul de stimulare la bivolițe este mai mare decât la vaca de lapte. Așa cum am văzut la Meșendorf.

SCDCB Șercaia mai are 500 de capete

Când Adrian Bota a venit în fermă, în 1993, erau 450 de bivolițe, iar înainte de Revoluție ferma a avut în jur de 900 de capete. Cel mai vârstnic exemplar, o bivoliță, are 23 de ani, iar în registru în dreptul ei sunt trecute nu mai puțin de 15 fătări. Longevitatea bubalinelor reprezintă unul dintre atuurile acestora în fața taurinelor. Apoi calitatea laptelui, în special aciditatea care este una dintre proprietățile cele mai importante ale acestui produs. Dar și grăsimea, în jur de 7%, sau cantitatea de proteine, care sunt superioare celui de vacă. Cu toate acestea, laptele de bivoliță are mai puțin colesterol decât cel de vacă. Laptele are o culoare albă, ca și cel de capră, iar iaurturile, dar și vestita mozzarella din lapte de bivoliță sunt produsele cele mai apreciate de către consumatori. Lactația medie se situează undeva la 1.700 l, iar maximul a fost de 2.300 l/lactație, spune directorul SCDCB Șercaia. Dar la început o mare parte din cantitatea de lapte este destinată creșterii vițeilor.

Carnea este folosită în țară aproape în totalitate pentru rețetele de mezeluri, la noi nefiind o piață formată pentru acest produs de nișă, susține conducătorul singurei Stațiuni de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bubalinelor din țară.

Baza furajeră, asigurată de pe terenurile proprii

Stațiunea are 592 ha de teren agricol, care aparține în fapt Domeniilor Statului. Acestea sunt situate în lunca inundabilă a râului Olt și, atunci când sunt ploi în exces, cursul nefiind amenajat, de multe ori este inundat. De aceea anul acesta aveau doar 52 hectare cu porumb siloz. Lucernă nu prea mai pun pentru că e mult prea tentantă pentru hoții din zonă, iar ei nu au posibilitatea de a o păzi, spune cu regret directorul stațiunii. Ca hrană, bubalinele au cam aceeași rețetă de furajare ca taurinele. Furajele verzi, cele fibroase și suculentele le produc ei. Premixurile și concentratele le achiziționează de pe piața liberă. Mai dificil este cu managementul dejecțiilor. În mare parte gunoiul de grajd îl împrăștie pe terenurile aflate în administrare, dar cu costuri destul de mari. Poate de aceea din cei 21 de angajați doar trei sunt cercetători. Unul dintre ei, Florin Grigore, asigură și asistența veterinară. Au acum în derulare două teme de cercetare pentru MADR.

Investiția se recuperează greu

Ținând cont că un bivol se vinde cu circa 5.000 de lei (stațiunea nu vinde bivolițe de lapte), conform afirmațiilor lui Adrian Bota, l-am întrebat cam cât ar costa înființarea unei ferme și cam care ar fi profitul acesteia ca să fie viabilă economic. „După datele obținute în urma cercetărilor, o fermă cu 40 de bivolițe pentru lapte ar costa cam 100.000 de euro, o investiție destul de mare ținând cont că se recuperează mai dificil, deoarece profitul apare abia după al patrulea an.“ Cât despre eficiența economică, cercetătorul susține că activitatea de creștere a bubalinelor este rentabilă chiar și în lipsa subvenției. Acum, în Transilvania, există mai multe ferme familiale cu 20-50 de capete, dar cele mai multe exploatații au 2 sau 3 bivolițe. Cât privește exploatațiile mari, în afara stațiunii, mai știe doar de cea de la Meșendorf, care este o fermă modernă, a celor de la SC Transylvanian Natural Products SRL Rupea (o firmă cu acționariat britanic). Ferma aceasta deține o fabrică de procesare a laptelui în care preiau și laptele pe care stațiunea îl are disponibil. O parte din laptele de la SCDCB Șercaia se comercializează prin intermediul dozatoarelor din Făgăraș, la un preț de 4 lei/l.

Subvențiile ar trebui să stimuleze creșterea bubalinelor

Pentru ca acest sector să revină măcar la potențialul de dinainte de 2003, când în țară erau ceva mai mult de 56.000 de capete, numărul bubalinelor ar trebui să crească de 3 ori. În urma numeroaselor sesizări ale stațiunii, dar și în urma rezultatelor cercetărilor din ultimii ani, Guvernul român a aprobat o hotărâre privind acordarea unui prim sprijin financiar crescătorilor de bivolițe de lapte din zonele defavorizate, în limita unui palfon de 30 de milioane de euro. Schema de ajutor specific se adre­sează deținătorilor a maximum 50 de bivolițe. Cuantumul ajutorului specific este calculat la 187,5 euro/cap.

Unul dintre crescătorii care se încadrează la această schemă este și Martin Muller, administratorul SC SobySolution, cel care deține păstrăvăria Albota de la Arpașul de Sus. Era înregistrat în Registrul Genealogic cu 44 de bivolițe de lapte. Am fost să văd cu ochii mei ce s-a făcut acolo și am fost mai mult decât plăcut surprins să văd o activitate agricolă complet închisă prin intermediul procesării și mai apoi al desfacerii directe în restaurantul de la pensiunea din la Albota, dar și la restaurantul din centrul Sibiului. Iată că, încetul cu încetul, conceptul de slow-foods prinde bine și la noi.

Revenind la bivolii noștri nu pot să nu aduc aminte cititorilor că laptele de bivoliță este recomandat pentru creșterea apetitului, pentru îmbunătățirea sistemului imunitar, dar și pentru a preveni anemia. Asta dincolo de gustul plăcut! M-aș bucura să-l pot cumpăra și în Capitală de la dozatoare de lapte crud, așa cum am reușit în Făgăraș. Dar până atunci va mai trece ceva apă pe Dâmbovița.

Tudor CALOTESCU