Toxiemia de gestaţie a oilor

Toxiemia de gestaţie (boala mieilor gemeni, paralizia, boala ficatului alb, cetonemia de gestație etc.) reprezintă o tulburare a metabolismului glucidic care apare la oi si capre în ultima parte a gestației. Aceste denumiri arată varietatea factorilor etiologici care produc boala, dar şi multitudinea manifestărilor anatomoclinice ale acesteia. Boala se caracterizează prin hipoglicemie, acumulare excesivă de corpi cetonici în sânge, urină, lapte, aerul expirat, degenerescenţă grasă a ficatului şi se exprimă clinic prin tulburări digestive şi manifestări nervoase.

Boala este cauzată de o serie de factori (gestația, vârsta, frigul, transportul). Astfel, aceasta apare mai frecvent la sfârşitul gestaţiei, la oile cu vârste de 4-5 ani, mai ales la oile cu fetus mare sau cu gestaţie dublă (boala mieilor gemeni). Necesarul de glucoză crește în gestația avansată deoarece o bună parte din aceasta este transferată la făt.

De aceea cauza determinantă în declanșarea bolii este reprezentată de insuficiența de aport glucidic și energetic. La aceasta se adaugă raţii dezechilibrate, exces de nutreţ grosier (paie, vrejuri de mazăre şi chiar lucernă) şi absenţa concentratelor. Niciodată boala nu apare la păşune deoarece furajele verzi conţin elemente nutritive care furnizează glucide şi, implicit, energie necesară organismului. Boala apare iarna spre primăvară, după hrănirea exclusivă a oilor cu vrejuri şi boabe de mazăre. Aceasta este favorizată şi de schimbările bruşte de alimentaţie cu nutreţ însilozat sau furaje grosiere de slabă calitate.

Manifestările clinice ale bolii se instalează de cele mai multe ori brusc, cu abatere, lipsa poftei de mâncare, izolare de turmă, masticaţia este leneşă, prelungită, fecalele sunt uscate sau diareice, iar pulsul şi respiraţia pot fi accelerate.

Boala se manifestă în principal cu simptome nervoase: contracţii ale capului, gâtului, pleoapelor, buzelor, scrâşniri din dinţi, salivaţie; animalele se mişcă în cerc, apoi cad cu capul pe spate. Uneori toxiemia de gestaţie se manifestă cu somnolenţă, diminuarea reflexelor, iar animalul rămâne în decubit. Adesea se instalează moartea fetusului.

Diagnosticul prezumtiv al bolii se pune pe manifestările clinice, pe baza apariţiei bolii în gestaţie avansată, iar diagnosticul de certitudine se pune în laborator.

Profilaxia toxiemiei de gestaţie a oilor necesită asigurarea în gestaţia avansată a unor raţii alimentare echilibrate calitativ și cantitativ. Astfel, se vor administra furaje bogate în glucide ca: morcovi, sfeclă, inclusiv fân de leguminoase de bună calitate. Trebuie să se evite expunerea oilor gestante la frig, ploi, zăpadă sau diferite transporturi. Foarte important este ca oile să beneficieze în permanenţă de un aport de minerale, vitamine şi microelemente. În acest sens, recomandăm blocurile de lins. Acestea au diferite formule care conţin, pe lângă sare, vitamine (A, D3, E) şi elemente minerale (calciu, fosfor, fier, zinc, mangan, magneziu, cupru, cobalt, seleniu etc.). Prin compoziţia lor blocurile de lins previn și problemele de fertilitate la animalele de reproducţie şi diferitele afecţiuni podale.

De asemenea, efecte pozitive asupra riscului de acidoză au probioticele: ANIMALPROBIOTIC și BIOENTEROM, produse care conțin culturi de bacili lactici, cu rol în stimularea microflorei intestinale benefice și inhibarea dezvoltării germenilor patogeni de la acest nivel.

Tratamentul este eficient numai la începutul bolii, când nu s-au instalat leziuni interne ireversibile şi constă în regim dietetic, cu fierturi de sfeclă, morcovi, melasă, sirop de zahăr, glucoză şi tratament medicamentos simptomatic.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company S.A.