Romania

GAL Țara Vrancei, o echipă tânără, cu viziune

GAL Țara Vrancei, o echipă tânără, cu viziune
Distribuie:  

Împlinim un an de când în fiecare număr am prezentat în paginile revistei Lumea Satului activitatea Grupurilor de Acțiune Locală, cu realizările, uneori neajunsurile, dar și cu satisfacțiile lor. De curând însă am cunoscut o echipă de tineri siguri pe ei, care știu ce vor, dar știu și cum să facă pentru a da o mână de ajutor comunității în care s-au născut și au crescut. Au nevoie însă de încrederea autorităților să fie lăsați să-și facă treaba. Generația pe care o vedem manifestând în stradă are ceva de spus.

58 de proiecte pentru ținutul istoric al Vrancei

Născuți într-un ținut unic care păstrează de secole ca formă de organizare obștea sătească, o mână de tineri s-au organizat în 2005 într-o asociație care își propunea promovarea ținutului istoric al Țării Vrancei și susținerea factorilor locali care puteau contribui la dezvoltarea zonei. Continuatori ai nea­mului răzeșesc, acești tineri reprezintă astăzi Grupul de Acțiune Local „Țara Vrancei“ și încearcă prin tot ceea ce fac să iasă din șabloanele impuse de alții și să adapteze noile proceduri la specificul local.

Prin chiar denumirea asociației au vrut să fie diferiți. „În primul rând față de alte GAL-uri din țară denumirea noastră corectă este Grup de Acțiune Local, fără articulația ă și asta înseamnă mai mult pentru că se referă la modul de a vedea lucrurile la nivel local“, declară Ciprian Bogoi, managerul de comunicare al GAL-ului Țara Vrancei. Pentru acești tineri o literă dă o nouă viziune. Ei nu vor să fie asimilați unui sistem, ci vor să iasă în față prin identitatea locului, așa cum au făcut-o întotdeauna de-a lungul istoriei răzeșii Vrancei. „În plus, nu suntem un simplu GAL finanțat prin programul Leader, care implementează măsurile din PNDR, suntem o asociație înființată cu câțiva ani în urmă, în 2005-2006, și practic ne suprapunem peste ținutul istoric al Țării Vrancei, iar această identitate geografică sugerează sau susține acest factor local“, explică Ciprian Bogoi.

Acum, la finalul perioadei de programare a vechiului PNDR, ei spun că și-au atins indicatorii și obiectivele, iar banii proveniți din fonduri europene au ajuns la cei pe care i-au prevăzut în strategia de dezvoltare locală. Din cele 58 de proiecte eligibile unele sunt în stadiu de implementare, altele sunt finalizate, cele mai accesate măsuri fiind în cazul beneficiarilor privați „tânărul fermier“ și „modernizarea exploatației agricole“, în timp ce beneficiarii publici, primăriile, au plecat de la nevoia cea mai stringentă pe care o aveau la nivelul comunității. Astfel s-au construit grădinițe, terenuri de sport, baze sportive, s-au modernizat cămine culturale, s-au amenajat trasee turistice.

Tot ca specificitate a GAL-ului, dar și pentru a oferi șanse egale tuturor beneficiarilor tinerii s-au gândit că ar fi mai bine să stabilească un plafon de 50.000 de euro în baza căruia să fie finanțat fiecare proiect, astfel încât să existe o distribuție cât mai echilibrată a fondurilor în tot teritoriul.

Mentalități retrograde învinse

Plecând de la istoria acestei zone și de la comunitățile care au trăit și încă încearcă să-și dezvolte activitățile pe acest teritoriu, echipa GAL Țara Vrancei a încercat să facă mai mult decât să respecte strategia prevăzută de PNDR. „Nu ne-am axat doar pe măsurile prevăzute în strategia de dezvoltare locală a PNDR, ci am încercat să facem activități care au vizat promovarea meșteșugarilor, a tradițiilor locale, încurajarea activităților turistice. Spre exemplu, am organizat un târg pentru producătorii locali şi am încercat să-i promovăm prin toate materialele noastre“, spune Ciprian.

Ambiția, îndârjirea cu care acești tineri au dus la capăt un proiect respins de două ori este de toată lauda. Proiecte care în alte state primesc imediat susținerea autorităților în cazul României se izbesc de un zid dureros al mentalității retrograde. „Am realizat un proiect de cooperare transnațională care a plecat de la o idee foarte frumoasă legată de tradiție și de producătorii noștri locali (produse din Țara Vrancei) la care au participat 3 GAL-uri din Franța, câte unul din Estonia, Olanda și Guiana Franceză“, povestește managerul de comunicare. Cu alte cuvinte, tinerii își propuneau să ducă o parte dintre producătorii locali în diverse state ale Europei pentru a identifica o nouă piață de desfacere, pentru a experimenta ceva nou, de ce nu, pentru a avea un termen de comparație în privința produselor comercializate la nivel european. Un demers constituit într-un model de urmat, care ar putea motiva și pe alți mici investitori din zonă. Din păcate proiectul, deși a fost bine structurat și bine gândit, cu un amplu suport din partea partenerilor străini a fost considerat de două ori neeligibil. „A fost o bilă albă pentru noi și una neagră pentru autorități“, afirmă Ciprian vorbind despre această încercare. Și tot el povestește cum a trecut de bariera mentalității: „Totuși, pentru că ideea a fost una bună, în care noi am crezut, pentru a promova teritoriul nostru am continuat proiectul cu resurse proprii și astfel am mers cu 8 producători locali în vizită la GAL-ul din Franța anul trecut în luna iulie, iar în luna octombrie am participat alături de ceilalți parteneri la un târg de produse locale din Țara Vrancei la Bruxelles. Eve­nimentele au avut un real succes.“

Cooperare doar pe hârtie

Din aceste deplasări, din schimbul de experiență cu omologii lor europeni tinerii noștri vrânceni au avut multe de învățat. „În primul rând am aflat că procedurile pot fi și simple. În țară am participat la multe întâlniri, la toate se vorbea de cooperare și cu toate acestea au fost atâtea piedici... Foarte puține GAL-uri și-au realizat proiectele de cooperare așa cum le-au gândit, pentru că s-a ajuns la nivelul la care s-a făcut un proiect de cooperare doar ca să fie bifat că s-a făcut, pentru că era un indicator prevăzut în strategie.“

Dacă în discuția cu alți reprezentanți ai GAL-urilor multe dintre neajunsuri erau coafate, împachetate, astfel încât nici noi, presa, să nu deducem că ar exista probleme, m-am bucurat că acești tineri au vorbit fără ocolișuri. Ei sunt dispuși să muncească și o fac cu dedicare, dar trebuie să aibă și susținerea celor care dețin frâiele și care de multe ori nu văd atât de departe, până la detaliile în care se împiedică comunitățile locale. „S-ar putea face multe lucruri frumoase dacă GAL-urile ar fi lăsate să implementeze măcar activitățile care țin doar de ele până la un anumit punct. Trebuie o mai mare deschidere din partea instituțiilor care ne verifică și care ne dau girul pentru aceste proiecte. Am putea să ne uităm la celelalte țări. Ca o comparație, GAL-ul din Franța, care era și GAL-ul coordonator, a primit imediat toate documentele necesare: acordurile, semnăturile, avizele, autorizațiile. La noi a fost exact pe dos“, declară supărat Ciprian. De altfel, mulți dintre beneficiari au fost descurajați de procesul greoi, de multitudinea de documente, avize, semnături, reluări a procedurilor de achiziție și licitație, dar au fost mobilizați de GAL să-și ducă la bun sfârșit proiectele.

După toate cele întâmplate tot Ciprian încheie spunând că speră ca noua programare să se schimbe în bine. „Lecțiile sunt învățate acum de noi, de beneficiari, dar și de autorități. Poate noile măsuri vor da o identitate specifică unui GAL. Să nu uităm acel principiu care înseamnă de jos în sus, de altfel unul din cele 7 principii ale Leader.“

Patricia Alexandra POP

GAL Tara Vrancei

Alte articole:

Mesajul vacilor „propagandiste“ din Nereju - Vrancea

Țara Vrancei, un model de organizare unic în România

Ilisei Rusu, rapsodul din Băişeşti

Lucia Todoran, creatoarea de artă de pe Valea Sălăuţei

O viaţă cât un veac

„Spectacolul dueliştilor“

Scut pentru materialul lemnos şi fructele de pădure

Delta Dunării în perspectiva viitorului buget european

România, cimitirul florilor

Alunul