Floarea-soarelui și rotația culturilor

În ultima perioadă, floarea-soarelui a cunoscut o extindere foarte mare, depășind 1 milion ha, situație în care nu mai este posibilă o rotație rațională a culturii.

Această extindere se datorează unor factori favorizanți, și anume:

- este o cultură ușoară, complet mecanizabilă și nu necesită cheltuieli mari;

- eliberează terenul mai devreme decât porumbul, fiind o bună plantă premergătoare pentru cerealele de toamnă;

- prin contribuția sa morfologică suportă mai bine perioadele de secetă;

- poate valorifica mai bine terenurile cu fertilitate medie și are cerințe moderate față de îngrășămintele cu azot și fosfor;

- calendarul lucrărilor la floarea-soarelui nu se suprapune cu cel al celorlalte culturi;

- recolta obținută este ușor și bine valorificată.

Agricultorii trebuie să aibă însă în vedere că extinderea suprafeței cultivate cu floarea-soarelui peste o anumită limită nu este posibilă existând anumiți factori restrictivi, și anume:

- floarea-soarelui este atacată de o paletă largă de boli și dăunători care impun ca această cultură să revină pe același loc după 5-6 ani. Cu toate că în ultima vreme au fost creați hibrizi cu o anumită toleranță și chiar rezistență, nu se poate renunța la respectarea rotației culturilor decât cu riscuri;

- floarea-soarelui are boli și dăunători comuni cu alte culturi, ceea ce ne obligă să evităm cultivarea ei după:

- fasole, soia și rapiță având atac comun de putregai alb;

- cartof, fasole, soia, lucernă și in având atac comun de putregai cenușiu;

- după porumb și sfeclă având atac comun de Tanymecus;

- după tutun și cânepă având atac comun lupoaia (orobanche).

n cultura florii-soarelui nu se recomandă să fie cultivată după lucernă, sorg, iarbă de Sudan care sunt mari consumatoare de apă și care lasă solul cu rezerve reduse de apă.

Din cele de mai sus rezultă că suprafețele favorabile pentru cultura florii-soarelui sunt foarte reduse și nerespectarea restricțiilor de mai sus diminuează drastic nivelul producției.

În tabelul 1 se prezintă rezultatele privind atacul de mană la floarea-soarelui în diferite rotații.

Tabel 1

Atacul de mană la floarea-soarelui în funcție de rotația culturilor
(vezi tabel în revista tiparită)

Se constată că, atunci când se respectă perioada de rotație de 6 ani, atacul de mană este nesemnificativ și se obține producție maximă.

Pe măsură ce scade perioada de rotație crește atacul de mană, iar producția se reduce la jumătate în monocultură.

În tabelul 2 se urmărește atacul de Sclerotinia la floarea-soarelui constatându-se aceeași situație. Când asolamentul a cuprins o rotație de soia – grâu – floarea-soarelui – porumb, atacul a fost redus de 14%, iar în monocultură ajuns la 45%. De observat că atunci când floarea-soarelui a urmat în rotație după o cultură care este atacată de același agent fitopatogen (soia) gradul de atac a fost cel mai mare (63%). Nivelul producției, la fiecare caz în parte, a scăzut invers proporțional cu nivelul atacului.

Tabel 2

Atacul de Sclerotinia la floarea-soarelui în funcție de asolament
(vezi tabel în revista tiparită)

Prin urmare, pentru a obține rezultate bune la cultura florii-soarelui este absolut necesar să se respecte timpul de revenire pe același loc de 5-6 ani și această cultură să nu ocupe mai mult de 18-20% din suprafața unei ferme.

Nerespectarea acestor cerințe a făcut ca în majoritatea ultimilor ani producția medie pe țară să nu depășească 1.000 kg/ha.

Deși hibrizii existenți în cultură au potențial de producție de peste 3.500-4.000 kg/ha, iar fermierii care au respectat tehnologia de cultivare a florii-soarelui au obținut producții apropiate de acest potențial, în majoritatea cazurilor nu s-au respectat aceste restricții și producția a oscilat în jurul a 1.000 kg/ha.

Oare nu ar fi mai corect să se cultive 450-500 mii ha cu floarea-soarelui respectând tehnologia cerută și să se obțină peste 1 milion tone de sămânță STAS decât să cultivăm peste 1 mil. ha și să obținem sub 1 milion tone de sămânță?

Suprafața care ar rămâne disponibilă se poate cultiva cu alte plante, inclusiv plante destinate obținerii de biocombustibil.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU