„Pământul este legătura noastră cu istoria“

Am auzit de curând pe cineva spunând că „tălpile goale ale ţăranului au înnobilat pământul“.

Ce vorbe înţelepte! Au trecut secole de transformări peste agricultură, plugurile de lemn s-au prefăcut în „roboţi agricoli“, caii s-au transformat în cai-putere. Şi iată, totuşi, că ţăranul şi-a păstrat puterea şi prin truda lui este singurul care poate înnobila pământul.

De la opinca satului s-a ridicat şi unul dintre oamenii vrednici ai agriculturii de azi. Este recunoscut ca un lider al fermierilor, un manager de excepţie, un agricultor care a cucerit performanţa. Dincolo de toate aceste aprecieri, Nicolae Sitaru, vicepreşedintele LAPAR şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa, este un om de caracter, cu o modestie nativă. Poate această modestie l-a făcut la început reticent în a ne povesti despre viaţa şi realizările sale. A acceptat totuşi să ne vorbească şi astfel am pătruns în universul său restrâns din satul Orezu, comuna Ciochina din Ialomiţa. Acolo şi-a trăit primele clipe de viaţă, şi-a petrecut copilăria şi tot acolo a început dragostea lui pentru pământ, pentru agricultură. S-a născut într-o familie simplă, cu patru copii, el fiind cel mai mic dintre fraţi. Îşi aminteşte de zilele când, alături de alţi copii ai satului, pleca la păşunat cu oile şi vacile. În mod firesc, inocenţa copilăriei mai slăbea din corvoada de a avea grijă de animale şi uneori „programul de serviciu“ era întrerupt de plecări neprevăzute la scăldat. Dar munca a continuat să facă parte din educaţia lui, spune astăzi dl Sitaru.

De-a lungul anilor, chiar şi în calitate de manager al societăţii pe care a înfiinţat-o, a înţeles că nimic nu se câştigă gratuit, de aceea nu s-a dat niciodată înapoi de la muncă. Au fost zile când ajungea seara acasă şi uneori doar ochii nu îi erau acoperiţi de praf. A crescut cu credinţa că cine lucrează pământul şi creşte în gospodăria sa animale va avea tot timpul masa îmbogăţită de mâncare sănătoasă. Acest dicton l-a urmat mai apoi toată viaţa. Viaţa în sânul unei familii de mici agricultori i-a modelat aspiraţiile astfel încât niciodată nu s-a văzut altceva decât fermier. Parcursul profesional început la şcoala generală a satului şi continuat mai apoi la un liceu industrial din Piteşti a fost încheiat la Facultatea de Mecanică Agricolă. Studenţia a fost nu doar o perioadă de studiu, ci şi de maturizare. Pentru a se întreţine a muncit în aproape toate vacanţele pentru că a înţeles că era nevoie de un efort comun al său şi al familiei pentru a putea termina şcoala.

La primul loc de muncă, la o unitate agricolă, a rămas zece ani. Dar experienţa pe care a câştigat-o aici l-a împins la năzuinţe mai mari. A hotărât să pornească singur pe un drum la capătul căruia să întâlnească performanţa. Cu eforturi deosebite, într-o perioadă în care băncile ţi-ar fi luat şi ce nu aveai, a început să clădească un mic imperiu agricol în Ialomiţa. Nu a fost uşor, dar a reuşit şi astăzi se declară mulţumit cu faptul că a adunat în jurul lui oameni de valoare, o echipă trainică. Însă poate cea mai mare mulţumire este că din această echipă fac parte şi cei doi copii ai săi, moştenitorii care îi vor duce mai departe munca şi credinţa că „pământul este legătura noastră cu istoria, cu strămoşii care au trudit pe ogoarele ţării şi pe care le-au apărat cu preţul sângelui. Pământul este temeinicie şi stabilitate.“

Laura ZMARANDA