De la manager în SUA la fermier de succes în județul Harghita (2)

„Cel mai important e să îți placă ce faci! Când alții se uitau la mașini pe Internet, eu căutam informații despre animale, ferme și tehnologii…“

Continuarea articolului din numărul anterior al revistei

– Unde a ajuns afacerea după sumele investite?

– Investițiile mari planificate sunt finalizate, asta cuprinzând clădirile și numărul de animale, iar acum doresc să achiziționez din nou teren. În primul rând trebuie să deții teren și după aceea să te apuci de treabă. Acum am 450 de animale; tot timpul am ameliorat cu niște berbeci dintr-o rasă foarte prolifică, ceea ce înseamnă că la fătare se naște mai mult de un miel, berbecii au prolificitate de peste 250%, poate să fie și 300 la sută, ceea ce înseamnă că din 100 de oi se nasc 300 de miei. Recordul la rasa Romanov este 9 miei la fătare, dar nu te sperii dacă face și 4 sau 5 miei. Acum am introdus de 2 ani acești berbeci, că așa este o schemă, de aceea trebuie să ai know-how, să știi ce faci, noi așa eliminăm mulsul și ne axăm pe carne, deoarece la muls e greu cu resursele umane, e greu să găsești angajați buni. Am crescut nivelul de prolificitate la oi, dar am ameliorat pe rase autohtone, pe nucleu de mame: țigaie, țurcane. Am mers pe țigaie deoarece, dacă te gândești, e mai ușor să aduci 10 berbeci decât să aduci 100 de oi prolifice. Am ameliorat cu berbeci prolifici, s-au transmis caracteristicile paterne în procent de 75%, ceea ce înseamnă că crește prolificitatea până la 200%, iar cel mai recent am achiziționat 11 berbeci Ile de France, o rasă terminală de carne prin care vom monta mieluțele cu acești berbeci. Și atunci o să eliminăm mulsul, ca să fie acel plus de miel, ca să iasă la egalitate cu cașul și alte produse procesate din lapte. 

– Care a fost principala motivație pe baza căreia aţi decis să începeţi o activitate în agricultură?

– Tot timpul am avut o atracție pentru acest domeniu, era ca un vis pentru mine și îmi place foarte mult. Fiind de la oraș, tot timpul am avut activități în business, am avut firme, am lucrat și în America, tot în business, toate felurile de muncă de birou. Stând așa câte 10 ore la birou m-am gândit: De ce stau eu aici? Originile mele din copilărie au fost legate de ferma bunicii mele, unde participam la muncile sezoniere, la fân, la coasă. Fiind copil, nu prea îmi plăcea, dar când eram la birou îmi aduceam aminte ce frumos era să mănânci o slănină cu bunicul, să mergi la pescuit sau să ai biroul pe deal undeva. În zilele noastre, cam acum 60 de ani, s-au adaptat oamenii la stilul acesta de viață, de care se leagă și o super propagandă la televizor, că așa trebuie să trăim, că trebuie să ai un serviciu, să îți faci credit, să achiziționezi bunuri etc. După părerea mea, cea mai mare siguranță este să produci ceea ce mănânci și atunci ești mai liniștit. Acum am și eu o liniște sufletească, deși nu sunt foarte bogat, dar îmi place ceea ce fac.

– Cum puteți caracteriza fermierul model? Cum arată, care este dimensiunea fermei pe care o conduce, mijloacele de producție etc.

– Nu este îndeajuns în momentul de față să fii doar fermier, trebuie să ai și abilități de manager, să fii tot timpul în temă cu noutățile. Dacă tu nu știi care este cerința pe piață sau care sunt tendințele, degeaba produci cantitatea dacă nu ai calitate și nu există cerere. Trebuie să știi, e vorba de anticipare. Toată lumea face agricultură cu rase de suflet care au valoare doar sufletească, însă valoare economică, mai nimic. Sunt fermieri și mai în vârstă, vechii ingineri agronomi, la ei se poate vedea o fermă model, dar eu cred că fermierul model trebuie să fie fermierul tânăr, bine informat, atent la noutăți și cu abilități de management.

Interviul a fost realizat în cadrul proiectului PACINFO (www.zonamontana.ro)