O plantă nouă pentru România, Chenopodium quinoa

Quinoa a ocupat, după porumb, un loc important în cadrul plantelor cultivate de popoarele incaşe. Mai este cunoscută şi sub denumirea de „orezul incaş“ (D.L. Johnson, 1990) deoarece în limba incaşă quinoa însemna „grâul mamă“, iar în limba spaniolă este cunoscută ca fiind „trigo inca, or arroz del Peru“, adică „grâul incaş sau orezul de Peru“ (National Research Council, SUA, 1989).

La propunerea Guvernului Bolivian în cadrul Celei de a 37-a Conferinţe Internaţionale a FAO, anul 2013 a fost numit Anul Internaţional Quinoa (IYQ). Această propunere s-a bazat pe contribuţia potenţială a acestei specii la securitatea alimentară din întreaga lume, evidenţiată de mai mulţi experţi prin cercetările efectuate asupra compoziţiei chimice şi valorii nutriţionale (FAO, 2011). 

Quinoa are întrebuinţǎri diverse, asemănătoare grâului sau orezului. Poate fi încorporatǎ în diverse fǎinuri, pentru patiserie, crupe, musli, crochete, fulgi, diverse sosuri. Seminţele de quinoa pot fi folosite în diverse supe sau, prin fermentare, se poate obţine o băutură asemănătoare berii („chica blanca“).

Frunzele verzi pot fi consumate sub formă de salate, singure sau în amestec. De asemenea, quinoa este un bun furaj, iar tulpinile pot servi drept combustibil, îngrăşământ natural sau compost.

Producţie în condiţii ecologice în România, 1.780-2.540 kg/ha

Quinoa este o specie cu toleranţă la altitudini înalte şi rezistentă la climatul arid şi secetos, caracteristici ale zonelor de origine (America de Sud). Prezintă însă plasticitate ecologică mare şi poate fi cultivată şi în alte zone de pe glob, precum: Africa, Asia, Europa. În urma cercetărilor efectuate la Catedra de Fitotehnie de la Facultatea de Agricultură din Bucureşti, a rezultat că, în zona de sud a Câmpiei Române, în condiţii ecologice producţiile au oscilat între 1.780 şi 2.540 kg/ha (Maria Toader, 2008).

Compoziţia chimică şi calitatea recoltei

Quinoa are o valoare alimentară deosebită. Calitatea sa nutriţională, exprimată prin compoziţia chimică, a fost comparată de către FAO cu cea a cerealelor. S-a constatat că seminţele de quinoa sunt mai bogate în proteine (10-18%), respectiv în aminoacizi esenţiali organismului uman (lizină, cisteină, metionină) decât cerealele. De asemenea, conţinutul în leucinǎ la Chenopodium quinoa este semnificativ mai ridicat (6,8%) comparativ cu porumbul (2%), situându-se la nivelul necesarului organismului uman, care este de 6,7% (după Association Chemistry Cereals). Ca urmare, quinoa este recomandată pentru completarea alimentaţiei cu aminoacizi esenţiali şi revigorarea organismului, precum şi în stări de convalescenţă.

Această specie a fost desemnată de către NASA’s Controlled Ecological Life Support System (CELSS) cea mai bună sursă de proteine vegetale. În plus, studiile au demonstrat că, din punct de vedere calitativ, proteinele conţinute în seminţele de quinoa sunt comparabile cu cele din caseina prezentă în lapte (K.J. Lorenz şi D.L. Johnson, 1993).

Seminţele de quinoa nu conţin gluten, ceea ce înseamnă că ele pot fi utilizate în diverse diete de persoanele care sunt alergice la acesta. După unii cercetători (K.J. Lorenz şi F. Nyanzi, 1989), prezintă o activitate intensă a enzimei alfa-amilază, superioară grâului.

În ceea ce priveşte conţinutul în lipide şi săruri minerale, seminţele de quinoa sunt superioare cerealelor. Şi anume, la această specie conţinutul în lipide este de 5,1-8,8%, comparativ cu 0,4-4,6% la cereale, respectiv quinoa are de 4 ori mai mult fier, de circa 10 ori mai mult cupru şi de circa 2 ori mai mult magneziu.

Aceste rezultate au fost confirmate de cercetările efectuate asupra compoziţiei chimice şi calităţii recoltei la Catedra de Fitotehnie de la Facultatea de Agricultură din Bucureşti, în perioada 2005 - 2008 (Maria Toader, 2008). În aceste cercetări, compoziţia chimică medie pe anii de experimentare a seminţelor de quinoa s-a prezentat astfel: umiditatea, între 9,60 şi 7,23%; conţinutul în substanţă uscată, între 90,40 şi 87,70%, dintre care: pro­teine între 15,70 şi 16,71%; amidon, între 64,81 şi 65,44%; lipide, între 5,31 şi 5,80; celuloză, între 2,11 şi 2,18%; săruri minerale, între 2,47 şi 2,64%. (Informaţii furnizate de dr. Maria Toader şi dr. Alina Maria Ionescu)

Lidia Truică