Bazna, salvată de la dispariţie în ferma medicului Cleja

Undeva, în Bucerda Gârnoasă, judeţul Alba, medicul veterinar Ioan Cleja (Neluţu, printre cunoscuţi) a avut ambiţia personală, dublată de pasiune, de a nu lăsa porcul Bazna să dispară. Nu este singur în acest efort de salvare a unei rase autohtone, obţinută de ţăranii din comuna Bazna – Sibiu, acum 142 de ani. Dar ceea ce a început ca hobby a căpătat până la urmă răsplata şi s-a transformat în afacere. Dr. Cleja are o parte din fermă la casa părintească, iar o alta la Blaj, acolo unde locuieşte.

– Dle Cleja, întâi vorbiţi-ne despre locul în care ne aflăm.

– Comuna Bucerda Grânoasă datează din anul 1303, dar a devenit unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare în 2006, când patru sate s-au desprins de Crăciunelu de Jos. Locul unde ne aflăm acum este cunoscut sub numele popular de Sub Harast. Cândva, aici erau 250 de case, iar azi dacă mai sunt vreo 25. Erau moşieri mulţi, comuniştii au avut tot interesul să-i scoată din sat, unora le-au stricat casele, dar a noastră a fost mai apropiată de sat şi a scăpat.

– De când aţi devenit crescător de rasă Bazna?

– În urmă cu 10 ani, am avut posibilitatea să văd, în Germania, la Rudolf Bühler, exemplare nucleu pentru reproducţie, luate din România. M-a surprins să văd porcul Bazna la nemţi, când ştiam că noi aproape nu-l mai avem. Întors acasă, obiectivul meu a fost să nu las să dispară rasa. La început am fost descurajat, credeam că n-o să pot reînvia Bazna. Cu timpul, totul s-a transformat în hobby. În primii ani, după ce terminam programul, plecam în diverse sate din mai multe judeţe, acolo unde-mi spuneau prietenii, unii tot medici veterinari, că au văzut rasa. Bine, se întâmpla uneori să nu fie, dar până la urmă am găsit câteva scrofiţe.

– Cum a ajuns în Germania, dacă rasa a fost obţinută în România?

– Saşii, când au plecat, în diverse etape ale istoriei, din România, au strecurat cu ei şi nişte exemplare Bazna. Acolo, nemţii au descoperit că-i un alt gust al cărnii faţă de cea obişnuită, pe care o găseau de vânzare, la raft, şi mai mulţi fermieri au început să promoveze rasa. Vă spun şi eu din ce mi-au povestit ei, o perioadă a mers bine cu tăierile, la abatoare, dar, la un moment dat, s-a trezit cineva să spună că porcul are prea multă grăsime. Crescătorii s-au strâns în jurul familiei Bühler, un nume foarte important la ei, şi au organizat o acţiune de stradă neobişnuită, care a fost şi o bună lovitură de imagine, mediatizată puternic: au dus porcii la Stuttgart, i-au plimbat pe străzi, i-au lăsat în faţa abatorului. Până la urmă abatorul le-a cumpărat toate animalele, iar din acel moment le-a crescut şi valoarea. Carnea de Bazna e produs de lux, se vinde în hotelurile exclusiviste din Tokio şi New York, la preţuri foarte mari. Ei au acum un nucleu de reproducţie, pentru păstrarea rezervorului de gene, au lucrat şi la ameliorare, obţinând un produs Swabian-Hall apreciat, au un abator propriu foarte mare, iar asociaţia număra, în urmă cu un dece­niu, 500 de crescători. Nu ştiu acum câţi membri are. Bănuiesc că dublu.

– Ce are Bazna deosebit?

– Carnea e suculentă, marmorată, fragedă, aromată, are consistenţă. În ziua de azi nu se mai vorbeşte despre aceste calităţi, ci doar despre randamentul la sacrificare. Interesul este cum să fie carne mai multă. Pe urmă, porcul este puţin pretenţios şi se adaptează uşor la orice condiţii: poate fi crescut în coteţ sau în libertate, afară, doarme în paie chiar şi iarna, se poate hrăni doar cu verdeaţă şi porumb, nu necesită cheltuieli cu hrana, aşa cum solicită porcul crescut în sistem industrial. De exemplu, noi doar în perioada dinaintea şi din timpul recoltării porumbului îi ţinem închişi cu gard electric, dar tot în spaţiu deschis.

– Câţi porci aţi luat la început?

– Am început cu doi porci, luaţi din Germania. Am dat 8.000 de euro, fiindcă nemţii se vând foarte scump, dar mie îmi trebuia vierul, pe care n-am reuşit să-l găsesc niciunde în România, şi am dat banii. Ca să fac o comparaţie, în urmă cu 15-20 de ani saşii cumpărau Bazna de la noi şi plăteau atât cât le ceream, chiar şi dublul preţului. Dar tot era avantajos şi infinit mai puţin decât la ei. De când noi am pierdut rasele autohtone, nemţii merg în Ungaria să ia Mangaliţa.

– Acum câţi porci aveţi?

– În jur de 45-50 capete cu totul, împărţiţi în mai multe loturi, fiindcă, aşa cum spunem, nu sunt porci care se pot creşte industrial, vorbesc despre Bazna original, ci au nevoie de mult spaţiu. Eu sunt însă preocupat nu doar de creşterea lor pur şi simplu, ci de a obţine liniile cele mai valoroase. Vierul, cum spuneam, l-am adus din Germania. Dar pentru scrofiţe a trebuit să colind în sate unde abia ajungeai cu piciorul, în Ursici, Federi, Odăile, Alecuş, Cergău etc.

– Ce anume caracteristici urmăriţi?

– Primul lucru pe care l-am vrut a fost să recapăt gustul acela ştiut de Bazna, cu calităţile pe care le-am enumerat mai înainte, care deosebesc fundamental  această rasă de porcul industrial, cu carne tare, fadă. Acum lucrez la culoarea lui. Bazna este cunoscută ca rasa de culoare neagră, cu un brâu alb. Eu am regăsit valoarea cărnii la porcul negru şi fac metisări în acest sens, să am exemplare cu mai mult negru şi mai puţin alb. Pe de altă parte, urmăresc şi uniformizarea rasei, inclusiv ca mărime. Pot să spun că am ajuns într-un punct bun, cu adulţi care ating, într-un an şi jumătate, 220-230 kg. Problema a fost că am avut multe exemplare consangvine. Le-am desconsangvinizat şi fac metisarea diferitelor linii, să obţin ceea ce doresc eu.  Acum am tot ce mi-am dorit.

– Este creşterea porcului Bazna o afacere?

– Acum e o afacere. În primii patru ani n-am câştigat nimic, am fost pe pierdere, dar de doi ani am început să vând.

– Cu cât? Sunt căutaţi?

– Un purceluş sugar, la şase săptămâni, se vinde cu 350 lei, la opt săptămâni, cu 400 lei. O scroafă înţărcată ajunge la 2.700 lei. Cumpără în special oamenii cu bani, care au auzit ori sunt buni cunoscători ai beneficiilor consumului acestui tip de carne.

– Care e raportul carne-grăsime?

– Cam 50-50%.

– Şi e rentabil? Cum i-aţi convinge pe alţii să crească această rasă de porc?

– Din acest punct de vedere, al randamentului de carne, nu e, dar totul este compensat de calitate. Se ştie, Bazna conţine grăsimi (lipide) cu densitate mică şi cu capacitate redusă de reţinere a apei, are mai puţin colesterol rău şi mai mult colesterol bun. Niciodată slănina de porc crescut în sistem industrial nu se va putea compara cu cea de Bazna, care se topeşte realmente între degete. Este şi cât se poate de bio, de vreme ce creşte doar în mediul natural şi mănâncă porumb nemăcinat şi verdeaţă, iarbă, ca să zic aşa. Se întreţine fără costuri mari, carnea e mai sănătoasă şi foarte gustoasă.

Maria BOGDAN